Supreme Court lacks jurisdiction to hear motion for annulment against appellate decision on liability of insolvency liquidators

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2024

Analizând actele dosarului şi decizia atacată, reţine următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 30.03.2022 pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021/a1, practicianul în insolvenţă A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., a chemat în judecată pârâţii C. şi D., solicitând atragerea răspunderii patrimoniale solidare a acestora pentru suma de 339.446 RON reprezentând pasivul societăţii debitoare rămas neacoperit.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 169 alin. (1) lit. a) şi d) din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 376/F din 14.10.2022 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte cererea de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva pârâţilor D. şi C., care au fost obligaţi, în solidar, să suporte parte din pasivul rămas neacoperit al debitoarei B. S.R.L. în sumă de 30.709 RON, fiind respinsă cererea pentru diferenţa de pasiv rămas neacoperit în sumă de 308.737 RON, ca lipsită de interes.

2. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, calea de atac fiind admisă prin decizia nr. 49/2023 pronunţată la 17 februarie 2023 de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Prin această hotărâre a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâţilor la plata sumei de 339.446 RON reprezentând pasiv neacoperit al debitoarei falite.

3. Pârâţii D. şi C. au formulat contestaţie în anulare împotriva acestei decizii, calea extraordinară de atac fiind respinsă ca nefondată prin decizia nr. 153/2023 pronunţată la 23 mai 2023 de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023.

4. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, pârâta D. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 153 din 23.05.2023, calea de atac fiind anulată ca netimbrată prin decizia nr. 275/2023 pronunţată la 27 octombrie 2023.

5. Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost înregistrat la data de 11 decembrie 2023 recursul declarat de pârâta D. împotriva acestei din urmă decizii, solicitând anularea hotărârii atacate şi repunerea pe rol a contestaţiei în anulare.

Prin memoriul de recurs pârâta a invocat, în esenţă, neregularitatea procedurii de citare de la termenul de judecată stabilit la data de 27 octombrie 2023 de Curtea de Apel Bacău pentru soluţionarea contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 153 din 23 mai 2023, susţinând că nu i-a fost comunicată personal citaţia care conţinea menţiunea privind obligaţia achitării taxei judiciare de timbru potrivit art. 163 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, a mai invocat dispoziţiile art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru conform art. 77 din Legea nr. 85/2006 actualizată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 coroborat cu art. 77 din Legea nr. 85/2006 actualizată, art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii europene, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 160 şi 163 C. proc. civ.

La 19 ianuarie 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de creditoarea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil, având în vedere că decizia atacată este definitivă.

La termenul de judecată din 9 aprilie 2024, faţă de temeiul de drept invocat de pârâtă prin cererea scrisă, respectiv dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., precum şi precizarea expresă a acesteia, instanţa supremă a calificat calea de atac pendinte ca fiind contestaţie în anulare.

Examinând, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la art. 131 alin. (1), art. 132 şi art. 505 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu este competentă să soluţioneze prezenta contestaţie în anulare pentru următoarele considerente:

Principiul disponibilităţii, reglementat prin dispoziţiile art. 9 C. proc. civ., obligă instanţa să statueze asupra celor solicitate de părţile din proces, fără a putea depăşi, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea, prin cererile şi apărările formulate în condiţiile legii.

Nu constituie, însă, o derogare de la principiul disponibilităţii dreptul instanţei, acordat de dispoziţiile art. 22 alin. (4) C. proc. civ., de a da calificarea corectă unei cereri de chemare în judecată sau în cazul exercitării unei căi de atac.

Înalta Curte constată că, pârâta D., în cuprinsul cererii denumite "recurs", a precizat în mod expres că solicită admiterea contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei nr. 275/2023 din 27 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocând dispoziţiile art. 503 C. proc. civ.

În acest context juridic, se reţine că, fiind o cale de atac de retractare ce are ca efect reînvestirea instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, contestaţia în anulare, indiferent de motivul invocat, este de competenţa instanţei a cărei hotărâre se atacă şi niciodată a vreunei instanţe ierarhic superioare.

În acest sens sunt prevederile art. 505 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora, competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare aparţine instanţei a cărei hotărâre se atacă, normă imperativă aplicabilă deopotrivă situaţiilor reglementate de dispoziţiile art. 503 şi 504 C. proc. civ.

Este de reţinut că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ., principiu care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor, într-o anumită ordine, precum şi soluţionarea acestora de către instanţa prevăzută de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Aşa fiind, faţă de considerentele anterior expuse, având în vedere că se solicită anularea deciziei nr. 275/2023 din 27 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu prevederile art. 505 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare aparţine acestei instanţe, motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate, va declina competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulate de contestatoare D. în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulate de contestatoarea D. împotriva deciziei nr. 275/2023 din 27 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 aprilie 2024.