Appeal over stamp-duty default annulled; res judicata restitution claim left standing.

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 19.10.2020 sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi U.M. 01965 Bucureşti obligarea acestora la restituirea sumei de 595.438 RON, prejudiciu material constând în contravaloarea plăţilor efectuate în perioada 2007-2013 în baza contractului de închiriere nr. x/29.05.2007 şi a actelor adiţionale.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1420, art. 1422, art. 1427, art. 1428 şi art. 1350 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1623/2021 din 10.06.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâte şi a respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată.

2. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.R.L., cererea fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 16 februarie 2023, sub acelaşi număr de dosar, care, prin decizia civilă nr. 1490/2023 din 12 octombrie 2023, a anulat ca netimbrat apelul reclamantei.

3. Reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre soluţionare aceleiaşi instanţe, fără a formula critici de nelegalitate în sensul prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În susţinerea cererii de recurs a arătat că, în mod eronat, a fost admisă excepţia netimbrării cererii de apel, dovada achitării taxei judiciare de timbru aflându-se la dosar, plata fiind efectuată prin intermediul platformei ghişeul.ro.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 7 decembrie 2023.

La 9 ianuarie 2024 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea depusă de intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-pârâtă Unitatea Militară 01965 Bucureşti, a solicitat, prin întâmpinarea înregistrată la dosar în data de 29 ianuarie 2024, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Înalta Curte, examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale incidente, reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Obiectul recursului este reprezentat de decizia civilă nr. 1490/2023 din 12 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care apelul reclamantei a fost anulat ca netimbrat în temeiul dispoziţiilor art. 470 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, deşi recurenta-reclamantă nu a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticile formulate sunt susceptibile de a fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condiţiile în care se critică soluţia instanţei de apel din perspectiva nerespectării normelor de procedură privind plata taxelor judiciare de timbru.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură vizează neregularităţi de ordin procedural ce sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziţii ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură şi care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

Critica referitoare la nelegalitatea soluţiei de anulare ca netimbrată a cererii de apel, întrucât la dosar exista dovada plăţii taxei judiciare de timbru, este nefondată.

Conform art. 470 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de apel trebuie ataşată dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Potrivit art. 470 alin. (3) C. proc. civ., cerinţa de la alin. (2) este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, iar lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.

De asemenea, dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

Din conţinutul prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 rezultă că, dacă până la primul termen prevăzut de lege sau stabilit de instanţă partea nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, cererea părţii se anulează ca netimbrată.

În examinarea legalei învestiri, Curtea de Apel Bucureşti a verificat, cu prioritate, respectarea dispoziţiilor art. 470 alin. (2) din C. proc. civ., invocând, din oficiu, excepţia netimbrării apelului.

Apelantei-reclamante i s-a comunicat obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, sub sancţiunea anulării apelului ca netimbrat, fiindu-i legal comunicată adresa cu această menţiune la data de 22.02.2023, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare aflate la dosarul de apel. Mai mult, instanţa de apel, în repetate rânduri, a revenit cu adresă către apelantă cu aceeaşi menţiune, dovezile de comunicare aflându-se la filele x, iar pentru termenul de judecată din 12 octombrie 2023 aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru aferentă apelului formulat.

Prin urmare, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, constatând că cererea de apel nu a fost timbrată anticipat şi că apelanta nu s-a conformat obligaţiei legale de timbrare nici ulterior comunicării adreselor prin care instanţa de apel i-a adus la cunoştinţă cuantumul taxei datorate, în mod corect instanţa de control judiciar devolutiv a admis excepţia netimbrării şi a anulat apelul, ca netimbrat.

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi a dispoziţiilor imperative ce vizează plata taxelor judiciare de timbru, fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.

Se reţine că art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi art. 21 din Constituţia României garantează dreptul de acces la justiţie, însă acesta nu este unul absolut, ci se pretează la limitări, întrucât necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea statului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a exclus posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiţiei să poată justifica impunerea unor costuri pentru accesul unei persoane la justiţie şi a subliniat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanţelor cazului, solvabilitatea solicitantului şi faza procedurii sunt factori de care trebuie ţinut cont, pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiţie sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiţie a fost restrâns până în punctul în care s-a atins chiar esenţa lui (cauza Tolstoy-Miloslavski, par. 61-63, cauza Kreuz, par. 59-60).

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată, conform art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Mai mult, se cuvine subliniat că, potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părţile au obligaţia de a îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului şi de a urmări finalizarea acestuia.

În considerarea argumentelor anterior expuse şi cum plata taxei de timbru nu a fost făcută, Înalta Curte constată că dispoziţia de anulare a apelului ca netimbrat a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor art. 470 alin. (3) C. proc. civ., precum şi a dreptului de acces la justiţie.

Prin urmare, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1490/2023 din 12 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1490/2023 din 12 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 aprilie 2024.