Pharmaceutical injury claim barred because appeal challenged factual findings instead of statutory casation grounds

Şedinţa publică din data de 26 martie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale la 14 noiembrie 2014, sub număr de dosar x/2014, ulterior înaintată secţiei Civile a aceleiaşi instanţe, fiind înregistrată sub nr. x/2014*, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata în echivalent RON a sumei de 384.179 euro (1.690.387 RON) reprezentând despăgubiri pentru daunele cauzate sănătăţii şi integrităţi psihice a reclamantului în urma utilizării de către acesta a unor produse farmaceutice contrafăcute furnizate de farmacia pârâtă, precum şi pentru acoperirea câştigului nerealizat pe perioada recuperării fizice şi psihice, la plata în continuare de daune constând în cheltuielile necesare în viitor pentru vindecarea bolii şi respectiv la publicarea hotărârii judecătoreşti de obligare la plata daunelor într-un ziar naţional de largă circulaţie sau la autorizarea reclamantului să publice hotărârea pe cheltuiala pârâtei.

Prin sentinţa nr. 484 din 27 decembrie 2017, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a admis în parte cererea reclamantului A. şi a obligat pârâta B. S.R.L. să plătească acestuia suma de 20.000 Euro (echivalentul în RON la data plăţii), reprezentând despăgubiri pentru daune morale şi suma de 95.179 RON reprezentând profitul nerealizat în perioada 13 mai 2013-20 octombrie 2017, conform raportului de expertiză contabilă. A respins cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor cu tratamentele medicale în străinătate şi costurile deplasării în străinătate pentru efectuarea acestor tratamente, precum şi a tuturor cheltuielilor viitoare necesare pentru vindecarea bolii reclamantului. Totodată, a obligat pârâta să publice hotărârea judecătorească de obligare la plata daunelor într-un ziar de largă răspândire, în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă, autorizând pe reclamant, în caz contrar, să publice hotărârea pe cheltuiala pârâtei. În fine, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată de 5.736 RON, reprezentând onorariu avocat şi onorariu expert.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta B. S.R.L. a declarat apel.

Apelul a fost înregistrat la secţia I Civilă a Curţii de Apel Piteşti care, prin încheierea din 14 septembrie 2018, a trimis cauza la secţia a II-a Civilă a aceleiaşi instanţe, unde a fost înregistrată sub nr. x/2014.

Prin decizia nr. 257/A-C din 24 aprilie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul formulat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 484 din 27 decembrie 2017 a Tribunalului Argeş, secţia Civilă pe care a schimbat-o în sensul că a respins în tot cererea reclamantului şi a obligat intimatul-reclamant să plătească apelantei-pârâte 2.990 RON cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., iar prin decizia nr. 2553 din 10 decembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 257/A-C din 24 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

Prin decizia nr. 383/A-com din 29 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 484 din 27 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2014.

Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, iar, prin decizia nr. 1815 din 29 septembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2014, a fost admis recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 383/A-com din 29 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.; a fost casată hotărârea atacată şi a fost trimisă cauza pentru o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, prin decizia nr. 224/A-COM din 15 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis apelul formulat de pârâta B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 484 din 27 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă în dosarul nr. x/2014, intimat fiind reclamantul A.. A fost schimbată sentinţa în sensul că s-a respins cererea.

A fost obligat intimatul-reclamant să plătească apelantei-pârâte suma de 6.136,43 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. reclamantul A. a declarat recurs.

În argumentarea cererii de recurs, subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, nelegalitatea hotărârii atacate, deoarece cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Motivarea contradictorie, susţine recurentul, rezultă din caracterul contrafăcut al medicamentului vândut de farmacie acestuia.

Astfel, instanţa de apel a stabilit că farmacia pârâtă a fost "unicul furnizor" al medicamentului C. şi că până în luna mai 2013, recurentul a achiziţionat medicamentul de la apelantă ("aşa cum rezultă din situaţia prescripţiilor medicale decontate"), iar "CAS Argeş arată că pentru reclamant au fost decontate 48 fiole începând cu 29.05.2012 şi până în 17.05.2013" .

La fila x instanţa de apel a stabilit că "datele dosarului relevă că aceasta (apelanta) este singurul furnizor al medicamentului C. în judeţul Argeş, nefiind dovedită aprovizionarea de la un alt furnizor, se poate presupune că toate dozele pentru tratamentul urmat au fost achiziţionate de la aceasta" şi că "apelanta nu a contestat achiziţia medicamentului din luna precedentă, respectiv celei următoare celei menţionate, prin care reclamantul a achiziţionat câte 4 fiole pe bază de reţetă".

Cu toate acestea, menţionează recurentul, contrar celor stabilite mai sus, Curtea de Apel Piteşti a susţinut că "probele administrate în cauză nu relevă cu certitudine că reclamantul a cumpărat de la pârâtă chiar seringa prezentată instanţei, în contextul în care nu a prezentat şi ambalajul exterior la medicamentului concret achiziţionat, pentru a se verifica semnele de contrafacere" .

Aşa fiind, procedând în acest mod, recurentul apreciază că instanţa de apel, a încălcat principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv dreptul la un proces echitabil (art. 6 C. proc. civ.) şi legalităţii (art. 7 C. proc. civ.).

Consideră că, printr-o motivare contradictorie, instanţa de apel s-a eschivat să dea un răspuns clar şi complet privitor la furnizorul medicamentului contrafăcut, favorizând societatea pârâtă în mod evident.

Motivarea străină de natura pricinii constă în aceea că instanţa de apel a concluzionat că, din moment ce recurentul nu a prezentat ambalajul exterior (cutia de carton) al seringii, rezultă că seringa depusă la Tribunalul Argeş nu poate fi luată în considerare pentru a stabili că a fost achiziţionată de la farmacia pârâtă.

O asemenea motivare nu poate fi acceptată, deoarece era suficientă analiza dispozitivului (seringa) care a conţinut soluţia injectabilă pentru a putea constata că a fost contrafăcut inclusiv acest obiect, neavând nici o relevanţă cutia de carton în care a fost ambalată seringa.

Instanţa de apel nu a motivat care au fost considerentele pentru care seringa existentă în materialitatea ei în acest dosar nu a putut fi considerata contrafăcuta, din moment ce caracteristicile acesteia sunt diferite de cele ale seringii originale.

Seringa, ca proba materială, a fost depusă la Tribunalul Argeş (în camera de valori) şi a fost analizată de expertiza medico-legală efectuată în cauză.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de recurs instituit de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., apreciază decizia recurată ca fiind nelegală, motivat de împrejurarea că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că nu sunt îndeplinite două condiţii ale răspunderii contractuale a societăţii pârâte: 1) fapta de vânzare a produsului contrafăcut şi 2) legătura de cauzalitate dintre medicamentul contrafăcut şi agravarea stării de sănătate a recurentului.

În speţă, subliniază recurentul, suntem în cazul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de viciile produselor comercializate de profesionistul farmacie.

În baza legislaţiei privind activitatea domeniul farmaciei şi a celei privind protecţia consumatorilor, răspunderea apelantei în comercializarea medicamentelor este o răspundere obiectivă, întemeiată pe ideea de garanţie a produselor în circulaţie.

În baza acestui tip de răspundere a farmaciei se creează prezumţia că orice medicament contrafăcut vândut pacientului, produce efecte asupra sănătăţii acestuia.

Recurentul apreciază ca fiind contrară legii motivarea instanţei de apel, în sensul că farmacia nu ar răspunde de calitatea produsului oferit la vânzare.

Răspunderea farmaciei pentru medicamentele comercializate este prevăzută în art. 657 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Fapta ilicită a societăţii B. S.R.L. rezultă din împrejurarea că aceasta a fost unicul furnizor al medicamentului C. către recurent.

În expertiza medico-legală efectuată la Tribunalul Argeş, medicul legist a confirmat de mai multe ori că întreruperea administrării medicamentului original duce la creşterea viremiei (în Punctele 8, 9 şi 15 din Concluzii), iar administrarea unui medicament contrafăcut echivalează cu lipsa medicamentului, deci cu întreruperea tratamentului.

Conchizând, recurentul subliniază că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile cumulative specifice legislaţiei protecţie consumatorului pentru atragerea răspunderii civile a societăţii B. S.R.L..

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei şi, în rejudecare, după casare, menţinerea soluţiei instanţei de fond.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din camera de consiliu de la 23 ianuarie 2024, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere la raportul întocmit în termen de 10 zile de la comunicare.

Părţile nu au formulat puncte de vedere la raportul întocmit.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 224/A-COM din 15 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Se constată că recurentul-reclamant A. a indicat formal motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege indicat, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, între altele:

"motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ:

"menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.:

"aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de legea procesual civilă sau formularea acestora cu depăşirea termenului legal este sancţionată cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept material aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Se observă că recurentul a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

Întreaga construcţie a recursului vizează, în realitate, restabilirea situaţiei de fapt, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentului cu privire la stabilirea situaţie de fapt ori la modalitatea de analiză a probatoriului administrat în cauză.

Şi atunci când recurentul susţine că motivarea deciziei recurate este contradictorie ori că instanţa de apel a reţinut aspecte străine de cauză, în realitate acesta impută instanţei tot greşita stabilire a situaţiei de fapt, aducând în discuţie chestiuni ce vizează exclusiv aspecte factuale ale pricinii, a căror apreciere intră în atribuţia instanţelor devolutive.

De asemenea, stabilirea culpei, pe care o aduce în discuţie recurentul, este o chestiune de fapt, care aparţine în mod suveran instanţei de fond sau de apel, faţă de caracterul devolutiv al căii de atac.

În condiţiile în care, întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurentul-reclamant face imposibilă exercitarea controlului de legalitate al instanţei de recurs.

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurentului nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 224/A-COM din 15 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 224/A-COM din 15 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2024.