Negative jurisdictional conflict resolved: Dâmbovița Tribunal competent to hear judge's overtime pay claim

Şedinţa publică din data de 26 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 martie 2023 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub număr de dosar x/2023, reclamanta A. a solicitat instabnţei, în contradictoriu cu pârâţii TRIBUNALUL ILFOV, CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE, DIRECŢIA INSTANŢELOR MILITARE, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢEŢELOR PUBLICE, obligarea pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (până la 31.12.2022), respectiv Ministerul Apărării Naţionale (după 01.01.2023) să aloce fondurile necesare, şi a pârâţilor TRIBUNALUL ILFOV, CURTEA DB APEL BUCUREŞTI (până la 31.12.2022), respectiv DIRECŢIA INSTANŢELOR MILITARE (după 01.01.2023) să calculeze şi să plătească drepturile salariale neachitate pentru munca suplimentara prestată, proporţional cu perioadele lucrate în cadrul fiecărui angajator, ce vor fi stabilite prin adăugarea unui procent la indemnizaţia sa brută lunară (reprezentând proporţia dintre posturile prevăzute în schema de personal la nivelul instanţei şi cele neocupate, împărţită la numărul de posturi efectiv ocupate), pe ultimii 3 ani de la data promovării prezentei acţiuni (respectiv începând cu 22.03.2020) şi până la eliberarea din funcţie prin pensionare sau prin orice alt mod, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, începând de la data la care erau cuvenite şi pană la data plăţii efective, acordarea drepturilor solicitate prin cererea de chemare în judecată, cu depăşirea limitelor prev. de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

În motivare a arătat că a fost judecător în cadrul Tribunalului Ilfov până la data de 31.12.2022, fiind transferată în funcţia de judecător în cadrul Tribunalului Militar Bucureşti, iar în ultimii 3 ani anterior depunerii prezentei cereri de chemare în judecată, schema de personal a fost incompletă, în cazul ambelor instanţe. Din cauza gradului redus de ocupare a schemei de personal, volumul de activitate a fost ridicat, reclamanta fiind nevoită să muncească suplimentar, efortul fiind epuizant. Concomitent, Statul Român face economii la drepturile salariale pe care nu le achită judecătorilor care lipsesc din schema de personal.

Prin sentinţa civilă nr. 1485 din 26 septembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I Civilă în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, iar cauza a fost declinată Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În motivare, instanţa a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., iar reclamanta din prezenta cauza are calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Militar Bucureşti, care nu are în competenţa de soluţionare litigii dintre angajat şi angajator.

În aceste condiţii, s-a apreciat ca fiind incidente prevederile de drept comun, astfel încât tribunalul competent este cel în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, locul de muncă reclamanta, potrivit art. 269 alin. (2) Codul Muncii.

S-a reţinut că reclamanta avea alegerea între mai multe instanţe competente, respectiv Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Cluj raportat la locul de muncă/domiciliu.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale cauza a fost înregistrată la 9 noiembrie 2023, sub număr de dosar x/2023

La termenul din 11 ianuarie 2024 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale.

S-a constatat că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta şi-a manifestat opţiunea recunoscută de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. faţă de faptul că printre pârâţii chemaţi în judecată se află şi o instanţă care ar fi putut judeca în cauză în calitate de instanţă de apel, motiv pentru care a sesizat una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, respectiv Tribunalul Dâmboviţa, instanţă a cărei hotărâri sunt judecate în apel de Curtea de Apel Ploieşti.

Aşa fiind, prin sentinţa civilă nr. 210 din 23 ianuarie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în favoarea Tribunalului Dâmboviţa. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Dâmboviţa competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prezentul litigiu vizează un conflict de muncă declanşat de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii TRIBUNALUL ILFOV, CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE, DIRECŢIA INSTANŢELOR MILITARE, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢEŢELOR PUBLICE.

Înalta Curte constată că ivirea prezentului conflict negativ de competenţă a fost determinată de modul diferit în care cele două instanţe au interpretat dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.

Aceste prevederi legale, invocate de instanţele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Raportat la data introducerii acţiunii - 23 martie 2023, potrivit dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În speţă, acţiunea a fost demarată de reclamantă în calitate de fost judecător al Tribunalului Ilfov, actualmente în cadrul Tribunalului Militar Bucureşti, iar, alături de ceilalţi pârâţi, şi Tribunalul Ilfov, şi Curtea de Apel Bucureşti au calitate de pârâţi în cauză, fiind instanţe de judecată împotriva căreia este îndreptată cererea de chemare în judecată.

În acest context, se constată că reclamanta şi-a manifestat opţiunea recunoscută de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. faţă de faptul că printre pârâţii chemaţi în judecată se afla şi o instanţă care ar fi putut judeca în cauză în calitate de instanţă de apel, motiv pentru care a sesizat una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate cu acea curte de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, respectiv Tribunalul Dâmboviţa, instanţă a cărei hotărâri sunt judecate în apel de Curtea de Apel Ploieşti.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2024.