Territorial jurisdiction for labor disputes involving a judge-claimant: applicability of domicile rule versus Article 127 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 26 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la 3 octombrie 2022 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă sub număr de dosar x/2022, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul INSTITUŢIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la achitarea diurnei de detaşare în funcţiile de preşedinte (A.) şi locţiitor (B.) ai Biroului Electoral al Sectorului 3 - Municipiul Bucureşti, pentru perioada 06.09.2019 - 29.11.2019, constituit cu ocazia alegerilor prezidenţiale din anul 2019, conform Legii nr. 370/2004 republicată şi modificată, respectiv sumele de: 22.166,30 RON, pentru doamna A. şi 19.710,16 RON, pentru domnul B., cu menţiunea că aceste sume sunt neimpozabile.

De asemenea, s-a solicitat şi actualizarea debitelor cu rata inflaţiei şi dobânda legală penalizatoare începând cu data de 30.11.2019 până la achitarea integrală a debitului restant. Până la data de 15.09.2022 dobânda legală pentru reclamanta A. este în cuantum de 4,024.12 RON, iar pentru reclamantul B. este în cuantum de 3,578.25 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1024 din 24 aprilie 2023, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ si Fiscal.

Pentru a hotărî astfel, pornind de la cadrul legal instituit de art. 127 C. proc. civ., Tribunalul Vâlcea a reţinut, în esenţă, că reclamanţii activează în cadrul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, astfel încât competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti, raportat la domiciliul reclamanţilor şi sediul pârâtului.

Totodată, a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi, prin urmare, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

La data de 9 iunie 2023, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

La termenul de judecată din 6 septembrie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a invocat excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi, prin încheierea de la acea dată, a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală a secţiei de contencios administrativ şi fiscal; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B., în favoarea secţiei de conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub numărul x/2022*.

Instanţa a dispus disjungerea cauzei în ceea ce priveşte pe reclamantul B. şi formarea unui nou dosar.

Tribunalul Bucureşti a invocat din oficiu şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, faţă de domiciliul reclamantei aflat pe raza judeţului Vâlcea.

Prin sentinţa civilă nr. 43/2023 din 12 ianuarie 2024 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a de Asigurări Sociale şi Conflicte de Muncă, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în favoarea Tribunalului Vâlcea. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În motivare, s-a reţinut că domiciliul reclamantei se află pe raza municipiului Râmnicu Vâlcea, iar locul de muncă pe raza municipiului Bucureşti, reclamanta având, în prezent, funcţia de judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti.

Având în vedere scopul reglementării dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., respectiv acela de a păstra echilibrul procesual al părţilor şi imparţialitatea instanţei, calitatea reclamantei de judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti şi prevederile art. 269 alin. (2) Codul muncii, instanţa a reţinut că reclamanta, în mod corect, a ales să introducă acţiunea la Tribunalul Vâlcea, aceasta fiind instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul, dar şi instanţa competentă din aria curţilor de apel limitrofe municipiului Bucureşti.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Vâlcea competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin acţiunea înregistrată la 3 octombrie 2022 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta INSTITUŢIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la achitarea diurnei de detaşare în funcţia de preşedinte al Biroului Electoral al Sectorului 3 - Municipiul Bucureşti, pentru perioada 06.09.2019 - 29.11.2019, constituit cu ocazia alegerilor prezidenţiale din anul 2019, conform Legii nr. 370/2004 republicată şi modificată.

Astfel, reclamanta A. a învestit Tribunalul Vâlcea cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâtă fiind INSTITUŢIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.

Dreptul comun pentru soluţionarea conflictelor de muncă este reglementat de dispoziţiile art. 266-275 din Codul muncii şi de Legea nr. 62/2011 privind dialogul social (în vigoare la momentul demarării litigiului).

Art. 269 Codul muncii stipulează în alin. (1) că:

"Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti stabilite potrivit legii", iar conform alin. (2):

"Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa".

Conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, care completează art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii reclamanta a introdus acţiunea la Tribunalul Vâlcea, unde aceasta îşi are domiciliul.

Referitor la prevederile art. 127 C. proc. civ., invocate de instanţele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, aceste dispoziţii legale reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt norme speciale, derogatorii de la normele de competenţă teritorială, care stabilesc un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei la care/pe lângă care îşi desfăşoară activitatea judecătorul, care are calitate de reclamant al unei pricini de competenţa instanţei respective ori a uneia inferioare ei.

În speţă, nu prezintă relevanţă ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, la data promovării acţiunii, reclamanta avea calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, nefiind, astfel, reclamant al unei pricini de competenţa instanţei respective ori a uneia inferioare ei.

Aşa fiind, în mod corect reclamanta a introdus acţiunea la Tribunalul Vâlcea, respectiv la instanţa în circumscripţia căreia îşi are domiciliul.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând şi prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2024.