Active procedural standing of insured versus designated third-party beneficiary under natural disaster insurance law

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 26 octombrie 2016pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. S.A. şi POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID), a solicitat instanţei să constate că imobilul situat în localitatea Dej, judeţul Cluj, s-a deteriorat ca urmare a alunecărilor de teren, că acest eveniment este un risc asigurat prin asigurarea facultativă complexă a locuinţei în baza poliţei de asigurare seria x, Nr. x din 27.12.2013 şi a poliţei de asigurare obligatorie cu seria x-023 Nr. x din 27.12.2013, să fie obligate pârâtele la plata de despăgubirii în cuantum de 327904,13 RON reprezentând demolare clădire avariată şi reconstruire şi a dobânzii legale asupra sumei reprezentând despăgubire de la introducerea cererii de chemare în judecată şi până la plata efectivă, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 35 C. proc. civ., Legea nr. 136/1995, Legea nr. 260/2008.

Pârâtele au invocat prin întâmpinările formulate în cauză excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fond, au cerut respingerea acţiunii ca neîntemeiată, iar pârâta POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. a invocat în cursul procesului excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia de nelegalitate formulată de pârâta POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. a autorizaţiei de construire nr. x din 7 iunie 2004, emisă de Primăria Municipiului Dej.

În şedinţa din 08.02.2017, Tribunalul Specializat Cluj a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, ca neîntemeiată, apreciind că nu se poate reţine autoritate de lucru judecat între o acţiune în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 35 C. proc. civ. şi o acţiune în realizare, unind cu fondul excepţia prescripţiei. Prin încheierea de şedinţă din 4.10.2017, Tribunalul Specializat Cluj a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, iar prin încheierea de şedinţă din 13.12.2017 a respins excepţia de nelegalitate formulată de pârâta PAID a autorizaţiei de construire nr. x din 7 iunie 2004, emisă de Primăria Municipiului Dej. Prin încheierea de şedinţă din 13.05.2018, Tribunalul Specializat Cluj a dispus amânarea pronunţării la 27 iunie 2018.

La 13.06.2018, reclamantul a depus la dosar cerere, prin care şi-a precizat pct. 3 al cererii de chemare în judecată la valoarea integrală a poliţelor.

Prin sentinţa civilă nr. 1249 din 4 iulie 2018 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj s-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâţi, a fost admisă cererea precizată formulată de reclamantul A., împotriva pârâţilor S.C. B. S.A., şi POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID), şi a fost obligată pârâta B. S.A. să plătească reclamantului suma de 30.000 de euro, în echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, precum şi dobânda legală penalizatoare calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 26.10.2016 şi până la data plăţii efective. A fost obligată pârâta POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID) să plătească reclamantului suma de 20.000 de euro, în echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, precum şi dobânda legală penalizatoare calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 26.10.2016 şi până la data plăţii efective, pârâtele fiind obligate şi la plata cheltuielor de judecată.

Împotriva sentinţei şi a încheierilor de şedinţă din 04.10.2017, din 13.12.2017 şi din 13.06.2018 a declarat apel POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii civile atacate, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată în principal ca fiind formulată de o persoana fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar ca fiind neîntemeiată.

Împotriva sentinţei a declarat apel şi B. S.A. solicitând modificarea în tot a sentinţei primei instanţe în sensul respingerii acţiunii introductive.

Prin decizia civilă nr. 279 din 20 mai 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins apelurile pârâtelor declarate împotriva sentiţei civile nr. 1249 din 4 iulie 2018, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, precum şi apelurile declarate de pârâta POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID), împotriva încheierilor de şedinţă din 04.10.2017, 13.10.2017 şi 13.06.2018, obligând apelantele la plata cheltuielilor de judecată către intimatul reclamant.

Împotriva deciziei civile nr. 279/2019 din 20 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, pârâta POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi casarea hotărârii.

Prin decizia nr. 1547 din 3 august 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (P.A.I.D.) împotriva deciziei civile nr. 279 din 20 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

A fost casată decizia atacată şi a fost trimisă cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj sub nr. x/2016*.

Prin decizia civilă nr. 149/2021 din 18 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a fost admis apelul declarat de POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID), împotriva sentinţei civile nr. 1249 din 04.07.2018 şi a încheierii de şedinţă din 04.10.2017 pronunţate în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Specializat Cluj, care au fost schimbate în tot în sensul că: s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A. şi în consecinţă, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant împotriva pârâtului POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID), ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

A fost obligat intimatul A. să plătească apelantului POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID), suma de 12.672,49 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în fond şi apel.

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 149/2021 din 18 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

În argumentarea recursului, recurentul arată că a avut calitatea de proprietar tabular al imobilului care a fost supus alunecării de teren ca risc asigurat, şi că a avut calitatea de contractant a asigurării obligatorii cu intimata POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID), potrivit poliţei de asigurare împotriva dezastrelor naturale existentă la dosar.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţine, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 18 alin. (2) pct. 1 din Legea nr. 260/2008; art. 2199 alin. (1) C. civ.

Consideră că s-au aplicat greşit normele de drept material şi în ce priveşte interpretarea cauzei cererii de chemare în judecată.

Aceasta întrucât, reclamantul a formulat acţiunea pentru a obţine obligarea pârâtei POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID) la plata despăgubirilor, iar dacă acest lucru s-ar fi obţinut, să fie plătite de PAID în favoarea beneficiarului despăgubirii desemnat de reclamant.

În speţă, s-a trecut direct la problema persoanei care urmează să încaseze despăgubirile, neluându-se în seamă etapa obţinerii acestora în procedura judiciară, care este urmată de etapa plăţii efective, urmare a executării hotărârii judecătoreşti.

Astfel, se observă că prin petitul 3 s-a solicitat "obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri în cuantum de 327904,13 RON...", iar prin petitul 4, s-a continuat ideea acestei solicitări, cerându-se dobânda legală.

Din această formulare nu se poate înţelege că recurentul-reclamant a solicitat obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor, în favoarea sa, cu atât mai mult cu cât exista clauza în contractul de asigurare cu intimata, prin care se fixa beneficiarul încasării asigurării, contract care nu a făcut obiectul vreunei modificări ale clauzelor sale şi nici obiectul vreunei solicitări de modificare a clauzelor.

Prin urmare, realizarea demersului judiciar nu a fost pentru reclamant, ci pentru beneficiarul asigurării, cu respectarea prevederilor contractuale.

În opinia recurentului, prevederile art. 18 alin. (2) pct. 1 din Legea nr. 260/2008, cu privire la calitatea de beneficiar PAD, oferă alternative cu privire la cine poate încasa asigurarea respectivă, comentariul fiind efectuat legat de operaţiunea încasării despăgubirii şi nu legat de autorul demersului judiciar pentru obligarea la plata despăgubirii.

Cu referire la prevederile art. 2199 alin. (1) C. civ., susţine că şi acestea se referă la persoana care poate încasa asigurarea.

Apreciază că ambele prevederi menţionate pun în discuţie nu persoana care poate promova demersul judiciar al mobilizării asigurătorului să fie obligat la plata despăgubirii, ci pun în discuţie persoana care are chemare la primirea plăţii, deci la încasarea despăgubirii.

Prin modul în care s-au aplicat aceste dispoziţii, consideră că normele de drept material au fost aplicate greşit.

Pornindu-se direct de la premisa că se vorbeşte de încasarea despăgubirii fără a se parcurg etapele: solicitarea plăţii despăgubirii, refuzul asigurătorului să plătească, necesitatea obligării acestuia la plată şi în final, identificarea persoanei care să încaseze despăgubirea, s-a ajuns ca instanţa de apel după casare, să conchidă că doar beneficiarul despăgubirii "dobândeşte dreptul de a cere plata despăgubirii de la societatea de asigurare".

Referitor la motivarea instanţei de apel, cu privire la calitatea procesuală, apreciază că este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susţine, în esenţă, că decizia atacată prin prezentul recurs nu are o motivare proprie, ci o reproduce pe aceea a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin s-a reţinut că reclamantul, dacă a desemnat un terţ beneficiar în vederea încasării despăgubirii, nu i se poate recunoaşte calitatea procesuala activă în a efectua procedurile judiciare legale pentru obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, rejudecând, respingerea apelului formulat de POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID), împotriva sentinţei civile nr. 1249 din 4 iulie 2018 şi a încheierii de şedinţă din 4 octombrie 2017, pronunţate în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Specializat Cluj, în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi pe cale de consecinţă, admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID.

Intimata-pârâtă POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID) a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ. Pe fondul recursului, a solicitat, în esenţă, respingerea acestuia, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Recurentul-reclamant A. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea excepţiei nulităţii şi înlăturarea apărărilor formulate de intimata-pârâtă POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., soluţia preconizată fiind aceea de admisibilitate în principiu a recursului declarat de recurentul-reclamant A..

Prin încheierea din 18 mai 2022 a fost încuviinţat în unanimitate raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, prin încheierea de la acea dată, a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID), prin întâmpinare; a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 149/2021 din 18 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă; a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la 18 ianuarie 2023, cu citarea părţilor.

Examinând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat pentru considerentele care succed:

Conform art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

În speţă, hotărârea atacată este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină, argumentele instanţei constituindu-se într-o înlănţuire logică a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluţia, motivarea fiind clară şi concisă.

Se constată că instanţa de apel a făcut o analiză amănunţită şi corectă a tuturor aspectelor cauzei în raport de situaţia de fapt şi de drept a litigiului, cu respectarea, totodată, a prevederilor art. 501 C. proc. civ., conform cărora:

"În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul".

Înalta Curte subliniază că reglementarea cuprinsă în norma legală menţionată este fundamentată atât pe autoritatea lucrului judecat cu privire la ceea ce s-a statuat de către instanţa de control judiciar, autoritate care se constituie într-un obstacol în calea unor încercări repetitive de readucere în atenţia judecătorilor fondului sau a judecătorilor instanţei de control judiciar a aceloraşi probleme de drept, precum şi pe principiul organizării ierarhice a instanţelor judecătoreşti, din care decurge obligativitatea problemelor de drept dezlegate de către instanţa superioară.

Pronunţând o decizie de casare cu trimitere, instanţa de control judiciar nu dezleagă definitiv fondul litigiului dedus judecăţii, însă dezlegarea dată problemelor de drept ce au făcut obiectul controlului nu mai poate fi repusă în discuţie, bucurându-se de autoritate de lucru judecat.

Din hotărârea de casare nr. 1547 din 3 august 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, rezultă, fără echivoc, că instanţa de recurs, prin decizia de casare a dat dezlegare chiar chestiunii litigioase ce face obiectul cauzei, respectiv aceea dacă dreptul la despăgubire poate fi exercitat, în condiţiile art. 18 din Legea nr. 260/2008, de asigurat şi/sau de beneficiarul PAD atunci când, cum este situaţia în speţă, asiguratul a desemnat prin poliţă un terţ beneficiar pentru încasarea indemnizaţiei de asigurare (despăgubirea).

Argumentat şi legal motivat, instanţa de apel, în rejudecare, a arătat cu justeţe că, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 260/2008, poate fi beneficiar PAD proprietarul locuinţei asigurate (corespondent definiţiei din norme: asiguratul), ori persoanele desemnate expres în PAD ca beneficiari de către proprietari (corespondent definiţiei din norme: beneficiarul PAD) sau, după caz, succesorii proprietarului, dacă nu a fost desemnat un beneficiar.

S-a precizat că distincţia între asigurat şi beneficiarul asigurării operează şi în legea generală, anume în art. 2199 alin. (1) şi art. 2201 alin. (1) lit. a) C. civ., unde se arată că asiguratul sau contractantul asigurării plăteşte prima de asigurare, iar asigurătorul se obligă să plătească indemnizaţia de asigurare, după caz, asiguratului, beneficiarului sau terţului păgubit, sens în care poliţa trebuie să prevadă expres numele părţilor contractante şi numele beneficiarului, dacă acesta nu este parte contractantă.

Este de necontestat că în cauză reclamantul A. a dispus ca beneficiarul determinat al poliţei, C., să dobândească dreptul de a cere executarea indemnizaţiei de asigurare de la pârâtă.

Instanţa de apel a constatat că potrivit considerentelor decizorii evocate în decizia de casare, instanţa de recurs, pornind de la adagiul qui dicit de uno negat de altero, a relevat că, în ipoteza analizată, în care asiguratul a desemnat un terţ beneficiar în vederea încasării despăgubirii ca efect al producerii cazului asigurat, celui dintâi nu i se poate recunoaşte un drept la despăgubire, această regulă fiind confirmată prin dispoziţiile art. 18 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 260/2008.

Totodată, instanţa de recurs a mai statuat că demersul judiciar nu a fost susţinut de reclamant din postura de reprezentant ori gestionar al intereselor persoanei îndreptăţite la încasarea despăgubirii, iar reclamantul nu a demonstrat în cauză calitatea de titular al dreptului subiectiv dedus judecăţii.

Astfel, în mod corect, în rejudecare, instanţa de apel a conchis că reclamantul A., în demersul său, a acţionat pentru a dobândi pentru sine avantajul patrimonial reclamat, în contradictoriu cu pârâta POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID).

Prin urmare, sunt nefondate criticile din cuprinsul cererii de recurs, întrucât nu se poate face abstracţie de împrejurarea că instanţa de apel era ţinută de prevederile art. 501 C. proc. civ., acestea fiind respectate în cauză, având în vedere că instanţa de apel a rejudecat pricina în limitele dispuse prin decizia de casare, cu luarea în considerare a dezlegărilor cu caracter obligatoriu, în ceea ce priveşte neîndeplinirea exigenţelor referitoare la calitatea procesuală activă a reclamantului, admiţând în mod corect excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A. şi, în consecinţă, respingând cererea de chemare în judecată formulată de reclamant împotriva pârâtului POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID), ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Cu alte cuvinte, instanţa de apel era ţinută de statuările Înaltei Curţi cuprinse în decizia de casare, sens în care în mod legal aceasta a şi procedat.

Astfel, nemulţumirea recurentului cu privire la soluţia pronunţată, la argumentele care au format convingerea instanţei, neînsuşirea de către instanţă a susţinerilor formulate de către parte nu pot fi asimilate unei nemotivări şi nici nu conturează o încălcare a dispoziţiilor art. 18 alin. (2) pct. 1 din Legea nr. 260/2008; art. 2199 alin. (1) C. civ., pe care o reclamă recurentul.

De altfel, ceea ce propune recurentul prin intermediul căii de atac promovate, reprezintă, în realitate, o rejudecare a ceea ce s-a statuat cu autoritate de lucru judecat prin decizia de casare nr. 1547 din 3 august 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ceea ce nu poate fi permis.

Fără a reitera considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu se confirmă nici motivul de nelegalitate instituit de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât, astfel cum s-a arătat, instanţa de apel a dat o corectă eficienţă normelor de drept incidente speţei şi regulilor de drept pe care s-a bazat soluţia.

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 149/2021 din 18 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 149/2021 din 18 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2023.