Commercial dispute over unpaid bearings: appeal annulled as void, costs awarded to plaintiff.

Şedinţa publică din data de 20 martie 2024

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 13 mai 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 75.606,03 USD (354.335,22 RON calculat la cursul BNR din 11 mai 2022), reprezentând contravaloarea neachitată din facturile nr. x din 22 aprilie 2021 şi nr. x din 25 ianuarie 2022, emise în baza comenzii transmise de către pârâtă pentru achiziţionarea a 500 de rulmenţi, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant.

Prin încheierea din 13 decembrie 2022, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a respins excepţiile invocate prin întâmpinare.

Prin sentinţa nr. 284 din 29 dedembrie 2022, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta A. şi a respins cererile ambelor părţi privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 154 din 8 iunie 2023, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 284 din 29 decembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis acţiunea astfel cum a fost precizată, şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 310.170,81 RON (echivalentul sumei de 66.182,48 USD calculat la cursul BNR de 4,6866 RON/USD la data sesizării instanţei, 11 mai 2022) reprezentând marfă neachitată. A admis în parte cererea privind cheltuielile de judecată şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.724 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru judiciar din ambele stadii procesuale şi a sumei de 20.207,9 RON (echivalentul sumei de 4.097, 87 euro la curs BNR din data plăţii) reprezentând onorariu avocaţial.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.R.L., solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că situaţia de fapt reţinută de curtea de apel nu este corectă întrucât aceasta a interpretat greşit probele din dosar. Astfel, instanţa de apel a reţinut, în mod greşit, că a existat o acceptare fermă a comenzii nr. x, pentru o cantitate de 500 de rulmenţi, din partea pârâtei prin emailul transmis de aceasta la 23 octombrie 2020 şi dovedit de faptul că pârâta a achitat factura proformă de avans nr. x din 26 octombrie 2020. Susţine că statuarea curţii de apel în sensul că această comandă este un contract în formă simplificată nu este corectă şi că aceasta nu a analizat modul în care părţile şi-au executat obligaţiile. Menţionează că prima livrare nu a avut loc la termenul agreat, respectiv luna februarie 2021, ci abia la 22 aprilie 2021, şi că nu i-au fost puse la dispoziţie înscrisuri care să certifice calitatea şi conformitatea produselor livrate. Arată că acestea erau motive justificate, în sensul art. 1555 - art. 1557 C. civ. coroborat cu art. 1516 alin. (2) din acelaşi cod, de a renunţa la continuarea înţelegerii iniţiale, aspecte pe care curtea de apel nu le-a mai analizat.

În opinia recurentei-pârâte, pozele depuse în dovedirea stocului de marfă existent nu arată certitudinea acestuia şi nu se coroborează cu înscrisurile depuse de reclamantă în apel. Aceeaşi parte consideră că era îndreptăţită să nu continue raporturile juridice cu reclamanta căreia nu îi datora nicio sumă de bani, cu atât mai mult cu cât aceasta nu lansase a doua comandă şi nici nu îi comunicase pârâtei că transmisese producătorului prima comandă. Susţine că au fost greşit aplicate dispoziţiile art. 1555 - art. 1557 C. civ. coroborat cu art. 1516 alin. (2) din acelaşi cod. Precizează că marfa pe care este obligată să o achite nu i-a fost livrată.

Recurenta-pârâtă a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Deşi indică dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., încercând să acrediteze teza unei motivări lacunare şi contradictorii, recurenta-pârâtă nu formulează critici de nelegalitate propriu-zise. Ipotezele de casare a hotărârii care nu îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod nu includ situaţia în care partea nu este de acord cu modalitatea în care instanţa devolutivă a interpretat voinţa părţilor prin prisma înscrisurilor de la dosar întrucât stabilirea intenţiei reclamantei şi pârâtei se face prin raportare la conţinutul probelor administrate şi reprezintă un aspect de fapt.

Astfel, Înalta Curte reţine că judecătorii fondului sunt suverani în interpretarea actelor juridice ale cauzei deduse judecăţii, iar instanţa de recurs nu poate stabili un alt context factual şi nici nu poate avea în vedere trimiterile pe care autoarea căii de atac le face la conţinutul comenzii, al corespondenţei dintre părţi sau al fotografiilor depuse de partea adversă pentru a reevalua dacă reclamanta avea sau nu dreptul la plata contravalorii celor 500 de rulmenţi comandaţi de către pârâtă.

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere atunci când norma de drept material a fost încălcată sau greşit aplicată.

Înalta Curte nu va avea în vedere susţinerile referitoarea la aplicarea greşită a art. 1555 - art. 1557 coroborat cu art. 1516 alin. (2) C. civ. prin care recurenta-pârâtă încearcă să acrediteze teza că instanţa de apel nu a ţinut cont de o presupusă neexecutare a obligaţiilor asumate de reclamantă. Textele de lege invocate reglementează ordinea executării obligaţiilor, excepţia, respectiv imposibilitatea de executare a contractului şi drepturile creditorului în situaţia în care debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere.

Pentru a verifica dacă părţile se găsesc în ipotezele avute în vedere de aceste texte de lege, instanţa de recurs ar trebui să reia analiza asupra probelor, să cerceteze succesiunea demersurilor efectuate de părţi în scopul naşterii raportului juridic, să stabilească natura şi conţinutul obligaţiilor şi apoi să constate dacă a existat o neexecutare din partea reclamantei care să dea pârâtei dreptul de a refuza executarea obligaţiei sale de plată.

Recurenta-pârâtă nu a învederat aceste aspecte în cadrul întâmpinării depuse în stadiul procesual al apelului.

Aprecierea acestor chestiuni intră în atribuţia exclusivă a instanţelor devolutive. Pe baza situaţiei de fapt stabilite de acestea şi asupra căreia nu mai poate reveni, instanţa de recurs va examina numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Aşa fiind, instanţa supremă reţine că recurenta-pârâtă nu şi-a respectat obligaţia impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 154 din 8 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Faţă de soluţia de anulare a cererii de recurs, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.125 euro, echivalent în RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 154 din 8 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.125 euro, echivalent în RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2024.