Employer’s appeal on peremption ground fails; benefits award for 1200 kWh electricity to pensioners stands.

Şedinţa publică din data de 19 martie 2024

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2020 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2020 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. şi AA., în contradictoriu cu pârâta Societatea BB. S.A., au solicitat obligarea pârâtei la acordarea, începând cu 15.02.2017 şi, în continuare, a cotei anuale gratuite de energie electrica de 1200 Kw/h pe an ori contravaloarea acesteia la preţul per Kw la data plăţii, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1041/2003, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 1461/2003.

De asemenea, au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 705 din 21 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

A fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. e) Codul muncii.

A fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. c) Codul muncii pentru drepturile aferente perioadei 15.02.2017-25.02.2017.

A fost admisă în parte acţiunea, fiind obligată pârâta să acorde reclamanţilor, în calitate de foşti angajaţi pensionari, începând cu data de 25.02.2017 şi, în continuare, cota anuală gratuită de energie electrică de 1200 Kw/h/an sau contravaloarea acesteia achitată de reclamanţi la preţul per Kw de la data plăţii, conform H.G. nr. 1041/2003, aşa cum a fost modificată prin H.G. nr. 1461/2003.

A fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor suma de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta Societatea BB. S.A.

Prin încheierea din 21 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a fost suspendată judecata cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia civilă nr. 4801/2023 din 5 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a fost admisă cererea de repunere pe rol.

A fost admisă excepţia perimării.

A fost constatat perimat apelul pârâtei.

Totodată, a fost obligată apelanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.000 RON, reprezentând onorariu de avocat, către intimaţii-reclamanţi.

3. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta Societatea BB. S.A., solicitând să se constate că nu a intervenit perimarea apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 705 din 21 iulie 2020 pronunţate de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

După expunerea parcursului procesual al cauzei, pârâta a arătat că dosarul nr. x/2020, până la soluţionarea căruia a fost suspendată judecarea apelului, a fost soluţionat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal prin decizia nr. 3807/27.06.2022, ce i-a fost comunicată la 3 octombrie 2022.

Or, la 27 martie 2023, pârâta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, această cerere fiind formulată în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., calculat de la data comunicării deciziei Înaltei Curţi, termen ce urma să se împlinească la 3 aprilie 2023.

Potrivit pârâtei, în conformitate cu dispoziţiile art. 413 alin. (2) C. proc. civ., suspendarea apelului a operat până la data comunicării deciziei definitive a instanţei supreme, astfel încât, în cauză, termenul de perimare a început să curgă la 3 octombrie 2022.

Prin urmare, a solicitat admiterea recursului, solicitând să se constate că nu a intervenit perimarea cererii de apel.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

La data de 5 decembrie 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimaţii-reclamanţi, prin care, în principal, s-a invocat nulitatea recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. iar, în subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

S-au solicitat cheltuieli de judecată.

La data de 8 martie 2024 au fost înregistrate concluziile scrise formulate de intimaţii-reclamanţi.

4. Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta critică soluţia de perimare a apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 705 din 21 iulie 2020, din perspectiva greşitei aplicări şi interpretări a dispoziţiilor art. 413 alin. (2), art. 416 alin. (1) şi art. 418 C. proc. civ.

Criticile recurentei se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., privind încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii recurate, încadrare efectuată din oficiu.

Verificând decizia atacată, se reţine că, la 5 octombrie 2023, instanţa de apel a constatat perimarea apelului, întrucât de la data soluţionării definitive a dosarului nr. x/2020, respectiv 27 iunie 2022, nu au mai fost îndeplinite acte de procedură în vederea judecării apelului, iar cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile apelantei-pârâte, care a formulat cerere de repunere pe rol la 28 martie 2023, după împlinirea termenului de perimare.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni."

Perimarea reprezintă o sancţiune procedurală care se răsfrânge asupra întregii cauze, fiind determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, având un caracter mixt, de sancţiune procedurală şi de prezumţie de desistare.

În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că "perimarea reprezintă o cauză de stingere a procesului aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti care intervine în situaţia în care este lăsat în nelucrare un interval de timp apreciat de legiuitor ca fiind semnificativ pentru a releva lipsa de interes în continuarea acestuia de către părţile implicate.

În lipsa efectuării vreunui act de procedură util soluţionării cauzei, din motive imputabile părţii care, în mod raţional, ar trebui să fie interesată în finalizarea procesului, menţinerea litigiului pe rolul instanţei apare ca nejustificată.

Perimarea este, din această perspectivă, o sancţiune procedurală aplicabilă părţii care a neglijat obligaţiile procesuale impuse de legiuitor pentru desfăşurarea unui proces, stabilite prin reguli edictate în scopul instituirii unei succesiuni de acte procesuale care să asigure, pe de o parte, soluţionarea într-un termen rezonabil a procesului şi, pe de altă parte, buna administrare a justiţiei" (Decizia nr. 344/2023, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 904 din 06 octombrie 2023, paragraful 12).

Potrivit art. 413 alin. (2) C. proc. civ., termenul pe durata căruia subzistă măsura suspendării este unul determinat de lege, stipulându-se că "Suspendarea va dura până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definivă."

În ceea ce priveşte termenul de perimare, dispoziţiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că "Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă" iar, potrivit art. 418 alin. (1) din acelaşi cod, "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 413 (...)".

Din aceste dispoziţii legale rezultă cu evidenţă că, în cazul suspendării facultative prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de perimare de 6 luni curge de la data rămânerii definitive a hotărârii în litigiul care a atras suspendarea.

Fiind o sancţiune procedurală instituită prin norme imperative, perimarea intervine de drept, în virtutea legii, prin simpla împlinire a termenului, instanţa fiind obligată să verifice şi din oficiu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege şi să constate perimarea, admiterea excepţiei peremptorii având drept consecinţă stingerea procesului în faza în care acesta se află.

Transpunând aceste consideraţii de ordin teoretic în cauza pendinte, Înalta Curte reţine că, la cererea apelantei-pârâte (recurenta în cauză), prin încheierea din 21 aprilie 2021, instanţa de apel a dispus suspendarea judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul nr. x/2020, care a atras măsura suspendării şi în cadrul căruia apelanta-pârâtă deţinea calitatea de intervenientă, ca urmare a formulării unei cereri de intervenţii principale în interes propriu, a fost soluţionat definitiv prin decizia nr. 3807/27.06.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin această decizie, instanţa supremă a admis recursul, a casat hotărârea atacată, a admis cererea de chemare în judecată şi cererile de intervenţie principală, dispunându-se anularea H.G. nr. 1041/2003 privind unele măsuri de reglementare a facilităţilor acordate persoanelor din sectorul energiei electrice.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-pârâtă nu face nicio trimitere la opozabilitatea hotărârii instanţei supreme în temeiul art. 23 din Legea nr. 554/2004, ci susţine că, fiind parte în dosar termenul de perimare a început să curgă de la comunicarea hotărârii judecătoreşti la 3 octombrie 2022, urmând a se împlini, în opinia sa, la 3 aprilie 2023, astfel încât cererea de repunere pe rol a cauzei predată curierului la 27 martie 2023 ar fi întrerupt cursul perimării.

În aceste limite ale criticilor formulate, Înalta Curte reţine că procesul civil este guvernat de principul publicităţii, părţile, între care se numără şi intervenientul (recurenta-pârâtă), având posibilitatea de a lua cunoştinţă fără niciun fel de restricţii de întregul parcurs procesual. Ca atare, în condiţiile unei minime diligenţe procedurale, recurenta-pârâtă avea posibilitatea de a afla în timp util despre efectuarea oricărui act procedural, privind pronunţarea hotărârii de dezînvestire a instanţei de recurs putând fi interogat şi portalul instanţei supreme la care publicul are acces nelimitat.

În paragraful 53 al Deciziei nr. 2 din 31 ianuarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, citat şi în cuprinsul paragrafului 57 al deciziei nr. 70 din 23 octombrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se reţine că "în cazul suspendării facultative clasice instanţa nu este obligată să urmărească finalizarea celuilalt proces care priveşte raporturile juridice între aceleaşi părţi litigante, acestea din urmă fiind datoare să ţină sub observaţie respectivul proces şi să ceară în timp util repunerea cauzei pe rol, sub sancţiunea intervenirii perimării cererii lor".

Potrivit dispoziţiilor art. 418 alin. (1) coroborate cu art. 413 alin. (2) C. proc. civ., cursul perimării a fost suspendat cât timp a durat suspendarea judecăţii pronunţate de instanţa de apel în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., respectiv până la data pronunţării hotărârii definitive în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în cauza care a provocat suspendarea, formularea cererii de repunere pe rol a cauzei nefiind condiţionată de comunicarea către recurentă a considerentelor soluţiei pronunţate de instanţa supremă.

Recurenta-pârâtă, titulară a căii de atac devolutive, nu a sesizat instanţa care a hotărât suspendarea, în vederea continuării judecăţii decât după împlinirea termenului de perimare.

Prin decizia recurată, instanţa a reţinut în mod corect ignorarea obligaţiilor procesuale care reveneau recurentei-pârâte, în vederea asigurării finalizării judecăţii, după soluţionarea definitivă a cauzei de către instanţa supremă la 27 iunie 2022, împlinindu-se termenul de perimare, calculat de la acest moment al rămânerii cauzei în nelucrare şi nu de la comunicarea hotărârii către parte.

Fiind formulată după împlinirea termenului de perimare, cererea de repunere a cauzei pe rol nu a putut produce întreruperea cursului perimării în temeiul art. 417 C. proc. civ., aşa cum se susţine în mod nefondat prin memoriul de recurs.

Prin urmare, constatându-se că, prin decizia recurată, dispoziţiile de procedură care reglementează sancţiunea perimării au fost corect interpretate şi aplicate, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se impune respingerea recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta Societatea BB. S.A. împotriva deciziei civile nr. 4801/2023 din 5 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Totodată, constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta la plata către intimaţii-reclamanţi T., A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., CC., L., M., N., O., P., Q., R., S., U., V., W., X., Y., Z. şi AA. a sumei de 5.000 RON, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Societatea BB. S.A. împotriva deciziei civile nr. 4801/2023 din 5 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Obligă recurenta-pârâtă Societatea BB. S.A. la plata către intimaţii-reclamanţi T., A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., CC., L., M., N., O., P., Q., R., S., U., V., W., X., Y., Z. şi AA. a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2024.