Territorial jurisdiction for enforcement authorization determined by debtor's domicile at request date despite prior enforcement by different court
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court ruled definitively in favor of the debtor’s argument regarding jurisdiction, ordering that the case be heard by the Court of Târgoviște and resolving a negative conflict of jurisdiction. The dispute concerned the territorial competence to authorize the forced execution of a loan title, where the Târgoviște Court had previously declined jurisdiction in favor of the Bucharest Sector 1 Court based on the principle of the unity of the enforcement court, but the Bucharest Court then declined jurisdiction back to Târgoviște on the ground that the debtor was domiciled there at the time of the request. The Court held that the principle of the unity of the enforcement court does not apply because the prior authorization by the Bucharest Court was issued in a different enforcement file initiated by a different judicial bailiff; consequently, the decisive legal basis was Article 651(1) of the Civil Procedure Code, which establishes that the competent court is determined by the debtor's domicile at the moment the enforcement organ is seized, rendered irrelevant the prior enforcement activity in a separate file under Decision No. 20/2021.
Legislator headnote
AI generatedart. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 536 alin. (1) C. proc. civ, art. 666 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for enforcement authorization determined by debtor's domicile at request date despite prior enforcement by different court: The dispute concerned the territorial competence to authorize the forced execution of a loan title, where the Târgoviște Court had previously declined jurisdiction in favor of the Bucharest Sector 1 Court based on the principle of the unity of the enforcement court, but the Bucharest Court then declined jurisdiction back to Târgoviște on the ground that the debtor was domiciled there at the time of the request. The Court held that the principle of the unity of the enforcement court does not apply because the prior authorization by the Bucharest Court was issued in a different enforcement file initiated by a different judicial bailiff; consequently, the decisive legal basis was Article 651(1) of the Civil Procedure Code, which establishes that the competent court is determined by the debtor's domicile at the moment the enforcement organ is seized, rendered irrelevant the prior enforcement activity in a separate file under Decision No. 20/2021.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision relied upon in the dispositive to establish the territorial competence of the Court of Târgoviște for resolving the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 7 martie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte la 06.11.2023, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviinţarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2023, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 18.09.2007, modificat prin actele adiţionale nr. x din 29.09.2010, nr. 2/23.11.2011 şi nr. x din 29.07.2016, pentru realizarea dreptului rezultat din titlu, împotriva debitoarei B., la cererea creditoarei C. S.A.
Prin sentinţa nr. 3367/14.11.2023, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, evocând art. 666 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum şi art. 536 alin. (1) C. proc. civ. şi decizia nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a reţinut că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competentă să soluţioneze prezenta cerere, având în vedere că aceasta a încuviinţat deja executarea silită la cererea aceluiaşi creditor, în cadrul dosarului nr. x/2021, context în care a apreciat că se impune respectarea principiului unicităţii instanţei de executare.
Prin sentinţa civilă nr. 335/26.01.2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a făcut referire la art. 651 alin. (1) şi art. 666 alin. (1) C. proc. civ. şi a reţinut că instanţa de executare este judecătoria din circumscripţia căreia se află domiciliul debitorului la momentul formulării cererii de executare silită şi că, în cauză, la data sesizării organului de executare debitoarea avea domiciliul în judeţul Dâmboviţa.
De asemenea, instanţa a reţinut că faţă de împrejurarea că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a încuviinţat executarea silită a aceluiaşi titlu executoriu într-un alt dosar de executare silită, iniţiat de un alt executor judecătoresc, nu înseamnă că instanţa învestită cu soluţionarea unei alte cererii de încuviinţare a executării silite nu îşi mai poate verifica propria competenţă, conform dispoziţiilor legale aplicabile, întrucât o interpretare contrară ar lăsa fără aplicabilitate şi fără sens art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 15.02.2024.
Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea introductivă are ca obiect încuviinţarea executării silite formulate de B.E.J. A. în dosarul de executare nr. 5200/2023 privind pe creditoarea C. S.A. şi debitoarea B..
Sub aspectul stabilirii instanţei competente din punct de vedere teritorial să judece cererea de încuviinţare a executării silite, prezintă relevanţă domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, astfel cum dispun prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cărora "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...)".
În raport cu chestiunea care a generat conflictul de competenţă, instanţa supremă reţine că principiul unicităţii instanţei de executare nu poate fi aplicat în cauză, în lumina deciziei nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083/11.11.2021, având în vedere că încheierea de încuviinţare a executării silite din dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a fost pronunţată pentru un alt dosar de executare silită, şi anume nr. 872/2021 al B.E.J. D., în timp ce prezenta solicitare de încuviinţare a executării silite a fost formulată în dosarul nr. x/2023 al B.E.J. A..
Prin urmare, împrejurarea că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a încuviinţat executarea silită derulată într-un alt dosar de executare în legătură cu acelaşi titlu executoriu nu are relevanţă în determinarea competenţei în prezentul proces.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2024.