Conflict of competence resolved: Pension indexation annulment assigned to administrative jurisdiction

Şedinţa publică din data de 7 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la 23.02.2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate existenţa vătămării drepturilor şi intereselor sale legitime prin aplicarea măsurii reglementate de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, să desfiinţeze această ordonanţă şi să oblige pe pârâtul Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor ce i se cuvin reclamantului şi pe pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale să-i restituie reclamantului sumele rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei, conform art. 38 din Legea nr. 153/2017, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare.

Prin sentinţa civilă nr. 2957/22.05.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţiile contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a analizat obiectul cererii reclamantului şi a constatat că acesta nu vizează un litigiu de asigurări sociale, întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 127/2019 şi care ar avea ca obiect principal stabilirea dreptului de pensie; în schimb, acesta a sesizat instanţa de contencios administrativ cu o acţiune de anulare a unui act normativ emis de Guvernul României, considerând că îi sunt vătămate drepturile şi interesele sale legitime prin adoptarea măsurii reglementate de prevederile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, context în care a invocat şi neconstituţionalitatea lor, iar în conformitate cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 competenţa aparţine secţiei specializate în contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 1286/22.09.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, în raport cu prevederile art. 1, art. 100, art. 102 şi art. 104 din Legea nr. 223/2015, precum şi art. 36 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, legiuitorul a prevăzut competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului la o secţie sau, după caz, la un complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar din punct de vedere teritorial în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului.

De asemenea, a subliniat că invocarea art. 9 din Legea nr. 554/2004 apare ca fiind una formală, deoarece reclamantul tinde, de fapt, să obţină restituirea părţii din pensie ce i s-ar fi cuvenit dacă nu interveneau modificările cu privire la modalitatea de actualizare a pensiei prin O.U.G. nr. 59/2017 şi emiterea unei noi decizii de pensie, fiind incidente prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

A mai reţinut că aspectele legate de stabilirea cuantumului pensiei cuvenite se încadrează în categoria litigiilor privind jurisdicţia muncii.

La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 7441/20.12.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea unei secţii specializate în contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a analizat obiectul litigiului şi a constatat că acesta diferă de excepţia de neconstituţionalitate invocată, subliniind că intenţia părţii a fost de a formula o acţiune conform art. 9 din Legea nr. 554/2004, astfel că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) şi (3) teza I din aceeaşi lege.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 29.01.2024.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Normele de competenţă materială sunt stabilite în funcţie de obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o anumită categorie de instanţe judecătoreşti.

Reclamantul a învestit instanţa de judecată cu o acţiune prin care a solicitat repararea prejudiciului determinată de punerea în aplicare a dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, iar ca efect al anulării acestui act normativ, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor ce i se cuvin şi obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale la restituirea sumelor rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei, conform art. 38 din Legea nr. 153/2017, sume ce se vor actualiza cu rata inflaţiei şi la care se adaugă dobânda legală.

Astfel, reclamantul solicită constatarea existenţei vătămării ce i-a fost produsă şi anularea modificărilor legislative aduse prin O.U.G. nr. 59/2017, în legătură cu art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, care prevăd actualizarea pensiei militare cu rata medie anuală a inflaţiei, reclamând măsura eliminării actualizării anuale a pensiilor de serviciu în raport cu majorarea salariilor personalului aflat în activitate; de asemenea, a formulat şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Aşadar, autorul demersului judiciar urmăreşte anularea parţială a unui act administrativ emis de Guvernul României, ca autoritate publică, în regim de putere publică.

Prin urmare, litigiul dedus judecăţii are natura unuia de contencios administrativ, motiv pentru care competenţa materială trebuie stabilită prin raportare la dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, iar litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2024.