CHF-indexed loan currency clauses annulled for lack of valid mandate in cassation petition

Şedinţa publică din data de 6 martie 2024

Asupra recursurilor de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 23.03.2017, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor prevăzute de secţiunea 4 "Plăţi" din condiţiile generale şi de art. 6 din condiţiile speciale ale convenţiei de credit nr. x/18.10.2008, încheiată de reclamanţi cu D. S.A., să dispună stabilizarea - îngheţarea cursului de schimb valutar CHF/RON - la valoarea de la data încheierii contractului - 2,4481 RON/CHF, să dispună calcularea şi achitarea ratelor de rambursare a creditului la acest curs pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului şi, în consecinţă, să oblige pârâta la restituirea sumelor achitate în plus.

Totodată, reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a clauzei cuprinse în art. 1 pct. 3 lit. f) din actul adiţional nr. x/29.10.2010 la convenţia de credit în ceea ce priveşte "valoarea totală plătibilă de către împrumutat" ca fiind de 89.680,16 CHF, urmând ca adaptarea contractului să se realizeze în funcţie de înlăturarea clauzelor constatate ca fiind abuzive, obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în temeiul acestora, la care se va adăuga dobânda legală aferentă, precum şi constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art. 5 lit. a), b) şi c) din condiţiile speciale ale contractului de credit, cu referire la comisionul de risc, comisionul de analiză, comisionul de rambursare anticipată şi comisionul de gestiune, cu cheltuieli de judecată.

Prin notele scrise depuse la 16.06.2017, reclamanţii au solicitat şi obligarea pârâtei la efectuarea conversiei creditului în RON, începând cu 06.01.2009, când cursul de schimb valutar CHF/RON era de 2,7110 RON, deci cu mai mult de 10% din valoarea cursului de la data semnării contractului.

Prin sentinţa civilă nr. 210/09.02.2018, Tribunalul Specializat Cluj a admis în parte acţiunea precizată, a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor din convenţia de credit prevăzute la art. 5 lit. a) privind "comisionul de risc", art. 5 lit. c) privind "comisionul de rambursare în avans" din condiţiile speciale, art. 4.2. I parţial din condiţiile generale privind "dreptul, dar nu şi obligaţia" băncii de a converti în RON creditul acordat, art. 1 pct. 3 lit. f) parţial din actul adiţional nr. x/29.10.2010, în măsura în care suma de 89.680,16 CHF conţine comision de risc şi comision de rambursare în avans. A obligat pârâta C. S.A., în calitate de continuatoare a D. S.A., să restituie reclamanţilor sumele încasate în baza clauzelor contractuale abuzive, respectiv comisionul de risc şi comisionul de rambursare în avans, sume la care se va adăuga dobânda legală, începând cu data efectuării fiecărei plăţi şi până la data restituirii efective a debitului şi să convertească creditul din CHF în RON, la cursul de schimb valutar CHF/RON mai mare cu 10% faţă de valoarea acestuia la data semnării convenţiei, cu aplicarea prevederilor Secţiunii 4 "Plăţi" din condiţiile generale ale convenţiei. A respins cererea reclamanţilor privind constatarea caracterului abuziv şi a nulităţii absolute a clauzelor cuprinse în art. 5 lit. b) din condiţiile speciale din convenţie privind "comisionul de analiză a dosarului de credit" şi art. 6 din condiţiile speciale, precum şi cererea privind stabilizarea cursului de schimb valutar CHF/RON la valoarea de la data semnării convenţiei. A obligat pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii A. şi B. şi pârâta C. S.A. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 66/11.02.2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a admis apelul reclamanţilor, a schimbat în parte hotărârea primei instanţe, a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei cuprinse în art. 5 lit. b) din convenţia de credit privind "comisionul de acordare" şi a comisionului de risc, redefinit comision de administrare prin actele adiţionale subsecvente, şi a obligat pârâta să restituie reclamanţilor sumele încasate în temeiul acesteia, respectiv comisionul de acordare şi comisionul de administrare, sume la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare prevăzută de O.G. nr. 9/2000, respectiv O.G. nr. 13/2011, începând cu data efectuării fiecărei plăţi şi până la data restituirii efective a debitului. A constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor stipulate în secţiunea 4 "Plăţi" din condiţiile generale ale convenţiei la art. 4.2. I/II, 4.3 I/II, a dispus anularea parţială a convenţiei de credit, dar a menţinut efectele produse între părţi anterior datei de 06.01.2009. A anulat actele adiţionale subsecvente, respectiv actele adiţionale nr. x şi 2 din 29.10.2010 şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul că a obligat reclamanţii să restituie capitalul neachitat la 06.01.2009 în moneda CHF, convertit în RON la cursul din ziua respectivă, când moneda CHF s-a apreciat faţă de RON cu mai mult de 10%, fără ca banca să pună în aplicare clauza de la art. 4.2, debit la care se va adăuga dobânda legală remuneratorie, calculată până la data plăţii sau compensării sumei. Referitor la ratele achitate de reclamanţi după 06.01.2009, cu titlu de capital, dobândă, alte costuri, comisioane, inclusiv cele percepute în baza clauzelor abuzive, convertite în RON, la cursul de la data plăţii, instanţa de apel a obligat pârâta să le restituie reclamanţilor, împreună cu dobânda legală penalizatoare prevăzută de dispoziţiile O.G. nr. 9/2000, respectiv O.G. nr. 13/2011, calculată începând cu data efectuării fiecărei plăţi şi până la data restituirii, sume ce vor fi deduse din cele ce se impun a fi restituite de consumatori. A păstrat în rest dispoziţiile sentinţei apelate care nu sunt contrare deciziei pronunţate, a respins apelul pârâtei şi a obligat-o să achite reclamanţilor suma de 6.764,55 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Prin încheierea civilă FN/13.05.2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins cererea formulată de apelanţii-reclamanţi, privind lămurirea deciziei civile nr. 66/11.02.2021.

Împotriva deciziei civile, pârâta C. S.A. a declarat recurs principal, iar reclamanţii A. şi B. au promovat recurs incident.

Prin decizia nr. 1071/10.05.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul principal, a casat decizia recurată, a trimis cauza spre o nouă judecată instanţei de apel şi a respins ca nefondat recursul incident.

În al doilea ciclu procesual, în rejudecarea apelului, prin decizia civilă nr. 28/17.01.2023, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta C. S.A., a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a dispus înlăturarea dispoziţiilor referitoare la convertirea creditului acordat reclamanţilor din CHF în RON la cursul de schimb CHF/RON mai mare de 10% faţă de valoarea acestuia la data semnării convenţiei, cu aplicarea prevederilor secţiunii "Plăţi" din condiţiile generale ale convenţiei. A respins apelul reclamanţilor, a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi a obligat apelanţii-reclamanţi la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 27.360,44 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în apel şi recurs.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii A. şi B. şi pârâta C. S.A. au declarat recurs.

Prin recursul propriu, reclamanţii au solicitat casarea deciziei recurate şi, subsecvent rejudecării cauzei, constatarea caracterului abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la secţiunea 4 "Plăţi" din condiţiile generale şi la art. 6 din condiţiile speciale ale convenţiei de credit nr. x/18.10.2008, încheiată între autorii căii de atac şi D. S.A.

În susţinere, au arătat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material cuprinse în Directiva nr. 93/13/CEE şi Legea nr. 193/2000, prin aplicarea greşită a art. 1.578 din C. civ. de la 1864 (în continuare, " C. civ.."); s-au prevalat, astfel, motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenţii au arătat că analiza efectuată în apel a pornit de la premisa greşită că secţiunea 4 pct. 1 din condiţiile generale reflectă prevederile art. 1.578 C. civ., deoarece art. 4.1 stabileşte regula monetarismului, iar principiul nominalismului se aplică numai cu privire la împrumuturile de consumaţie cu titlu gratuit.

Au apreciat că, din moment ce nu intră sub incidenţa textului de lege, clauza de stabilire a monedei de rambursare putea face obiectul analizei caracterului abuziv prin prisma Directivei nr. 93/13 şi a Legii nr. 193/2000, în ceea ce priveşte caracterul ei clar şi inteligibil.

Sub acest aspect, au subliniat că nu au putut prefigura consecinţele economice ale angajamentului lor contractual, în condiţiile publicităţii înşelătoare cu privire la avantajele contractării unui împrumut în CHF şi în lipsa prezentării evoluţiei acestei monede şi a simulării unor variante de curs posibil pentru viitor.

Prin urmare, au apreciat că, în aceste condiţii, clauza a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, reflectat în creşterea ratei lunare de la 600 RON în anul 2008 la peste 1.500 RON în ultimii ani.

În drept, au invocat motivele de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 14.06.2023, C. S.A. a ridicat excepţia inadmisibilităţii recursului în ceea ce priveşte criticile recurenţilor referitoare la art. 4.1 din secţiunea "Plăţi" din condiţiile generale ale contractului de credit şi art. 6 din condiţii speciale, întrucât acestea au fost invocate omisso medio, având în vedere că recurenţii nu au formulat recurs incident împotriva hotărârii instanţei de apel din primul ciclu procesual. Prin urmare, a apreciat că soluţia referitoare la excluderea de la verificare a art. 4.1 din contract a dobândit autoritate de lucru judecat. De asemenea, a ridicat excepţia nulităţii recursului, din perspectiva faptului că aspectele referitoare la interpretarea probatoriului nu pot fi subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin recursul declarat, autorii căii de atac urmărind, în realitate, reevaluarea interpretării date de instanţa de apel clauzelor contractuale.

Prin recursul propriu, pârâta C. S.A. a solicitat casarea în parte a deciziei recurate şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată a apelului declarat de aceasta împotriva hotărârii primei instanţe, în ceea ce priveşte clauzele cuprinse în art. 4.2 I parţial din condiţiile generale privind "dreptul, dar nu şi obligaţia băncii" de a converti în RON creditul acordat şi art. 5 lit. c) privind "comisionul de rambursare în avans" din condiţiile speciale, respectiv art. 1 pct. 3 lit. f) parţial din actul adiţional nr. x/29.10.2010, în măsura în care suma de 89.680,16 CHF conţine comision de rambursare în avans, precum şi în privinţa obligaţiei de restituire a sumei încasate în baza clauzei aferente comisionului de rambursare în avans, cu dobândă legală.

Prin întâmpinarea depusă la 18.10.2023, intimaţii au solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, raportorul opinând în sensul că cererea recurenţilor-reclamanţi nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) C. proc. civ. În privinţa cerinţei semnării memoriului de recurs, s-a arătat că reclamanţii au fost reprezentaţi în calea de atac a apelului de d-na avocat E., iar cererea de recurs a fost semnată de dl. avocat F., fără a se anexa dovada calităţii de reprezentant. S-a propus, totodată, ca excepţia inadmisibilităţii să fie recalificată drept excepţie a nulităţii recursului.

Examinând recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 28/17.01.2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., Înalta Curte, în complet de filtru, reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părţii sau, după caz, a mandatarului părţii, a reprezentantului legal al părţii sau a consilierului juridic, iar la aceasta se vor ataşa, potrivit alin. (2), dovada achitării taxei de timbru şi procura specială, împuternicirea avocaţială sau delegaţia consilierului juridic, cerinţele menţionate la alin. (2) fiind prevăzute sub sancţiunea nulităţii, astfel cum dispune alin. (3) al textului legal evocat.

Prin adresa din 09.05.2023, comunicată în cursul procedurii regularizării recursului - aflată la dosarul de recurs -, Înalta Curte a pus în vedere autorilor căii de atac să depună la dosar dovada mandatului acordat domnului avocat F., câtă vreme în cererea de recurs s-a precizat că domnului avocat îi aparţine semnătura aplicată în numele recurenţilor, fără a se anexa dovada calităţii sale.

Aceleaşi menţiuni au fost incluse şi în raportul asupra admisibilităţii recursului, comunicat recurenţilor la 28.12.2023, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs.

Cu toate acestea, până la termenul stabilit în completul de filtru pentru analiza recursului, la dosar nu a fost depus mandatul acordat semnatarului cererii, în conformitate cu art. 83 alin. (1) C. proc. civ., şi nici nu s-a făcut dovada însuşirii de către recurenţi a căii de atac formulate în numele acestora.

Instanţa supremă notează că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 87 alin. (2) C. proc. civ., întrucât în al doilea ciclu procesual, în apel, apelanţii-reclamanţi au fost reprezentaţi de doamna avocat E., astfel cum rezultă din împuternicirea avocaţială de la dosarului de apel, rejudecare, şi nu de avocatul care semnează cererea de recurs.

În aceste condiţii, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea cererii de recurs.

Totodată, având în vedere că recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. nu poate fi soluţionat în procedura prevăzută la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele statuate în conţinutul textului legal, Înalta Curte va disjunge judecata acestuia şi va dispune formarea unui nou dosar, în vederea soluţionării lui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 28/17.01.2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Disjunge judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva aceleiaşi decizii civile şi dispune formarea unui nou dosar în vederea soluţionării acestuia, în care acordă termen astăzi, 06.03.2024, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 martie 2024.