Annulment of cassation appeal for failure to substantiate legal grounds distinguishing moral damages quantum and evidentiary assessment from procedural non-compliance under Civil Code Article 1391 and Civil Procedure Code Articles 486–489

Şedinţa publică din data de 6 martie 2024

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 02.04.2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M. au chemat în judecată pe pârâta S.C. N. S.A. şi pe intervenientul-forţat O., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata, cu titlu de daune morale pentru acoperirea prejudiciului cauzat ca urmare a producerii accidentului soldat cu decesul minorului P., produs în 18.02.2016, a sumei de 150.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii, reclamantei A., mamă a victimei, de 150.000 euro reclamantului B., tatăl victimei, de 100.000 euro reclamantei C., soră a victimei, de 100.000 euro reclamantei D., soră a victimei, de 100.000 euro reclamantului E., frate al victimei, de 100.000 euro reclamantului F., frate al victimei, de 100.000 euro reclamantei G., bunică paternă a victimei, de 100.000 euro reclamantului H., bunic matern al victimei, de 100.000 euro reclamantei I., bunică maternă a victimei, de 50.000 euro reclamantului J., frate vitreg al victimei, de 50.000 euro reclamantei K., soră vitregă a victimei, de 50.000 euro reclamantei L., soră vitregă a victimei, şi de 50.000 euro reclamantei M., soră vitregă a victimei.

Prin sentinţa civilă nr. 2466/08.12.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata, cu titlu de daune morale, a sumei de 40.000 euro reclamantei C., de 40.000 euro reclamantei D., de 40.000 euro reclamantului E., de 40.000 euro reclamantului F., de 15.000 euro reclamantei G., de 15.000 euro reclamantului H. şi de 15.000 euro reclamantei I.. A respins, ca rămase fără obiect, capetele de cerere privind pe reclamanţii B. şi A. şi ca neîntemeiate, celelalte capete de cerere.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii M., L., K., J. şi pârâta S.C. N. S.A. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1491A/21.10.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă, a admis apelul promovat de apelanţii-reclamanţi şi a schimbat în parte sentinţa primei instanţe, în sensul că a obligat pârâta şi la plata către fiecare dintre reclamanţi a sumei de 15.000 euro, cu titlu de daune morale. A menţinut în rest dispoziţiile hotărârii apelate şi a obligat apelanta-pârâtă la plata către apelanţii-reclamanţi a sumei de 960 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. N. S.A. a promovat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată instanţei de apel.

În motivare, autoarea căii de atac a susţinut, sub un prim aspect, că decizia recurată este nemotivată şi cuprinde motive străine de natura cauzei; s-a prevalat, astfel, de ipoteza de casare reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

A afirmat că instanţa de prim control judiciar nu a expus considerentele pentru care i-a înlăturat susţinerile prin care, în calea de atac, a solicitat ca despăgubirile morale acordate copiilor să fie inferioare celor acordate părinţilor, în considerarea criteriului intensităţii cu care sunt percepute consecinţele vătămării.

De asemenea, a evidenţiat că instanţa de apel a indicat o singură hotărâre judecătorească în cuprinsul căreia s-a reţinut dreptul copiilor la despăgubiri, care nu are legătură cu chestiunea dedusă judecăţii în apel, respectiv diminuarea despăgubirilor acordate.

În continuare, a afirmat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 1.391 alin. (2) C. civ.; a invocat, astfel, motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea acestuia, a subliniat că dispoziţia menţionată este o normă dispozitivă ce conferă judecătorului posibilitatea de a respinge acordarea daunelor morale în situaţia în care din probe rezultă că ascendentul, descendentul, fratele, sora sau soţul nu au încercat o suferinţă în urma decesului victimei.

Totodată, a arătat că în mod greşit instanţa de prim control judiciar a evaluat declaraţia martorului referitoare la prezenţa fraţilor vitregi la înmormântare şi la pomenirea de 40 de zile, în condiţiile în care aceştia, după divorţul părinţilor, au fost încredinţaţi spre creştere mamei lor şi nu au locuit împreună cu victima.

Recurenta şi-a exprimat acordul ca, în ipoteza în care este admisibilă în principiu, calea de atac să fie soluţionată de completul de filtru.

Prin întâmpinarea înregistrată la 15.02.2023, intimaţii au ridicat, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, evocând lipsa criticilor care să vizeze aplicarea normelor de drept procesual sau de drept material; au solicitat în subsidiar respingerea căii de atac ca nefondate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; intimaţii au depus punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului declarat de pârâta S.C. N. S.A., Înalta Curte, în complet de filtru, reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă argumentele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta şi-a întemeiat calea de atac pe ipotezele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În privinţa motivului prevăzut de pct. 6, legala motivare a recursului presupune individualizarea ipotezei de nemotivare de care se prevalează autorul căii de atac, iar dacă este vizată contrarietatea sau caracterul străin al considerentelor, precizarea inechivocă a motivelor împotriva cărora se îndreaptă obiecţia de nelegalitate.

Motivul de casare prevăzut de pct. 8 al normei evocate, impune nu numai indicarea dispoziţiei de drept material pretins a fi fost nesocotită, încălcată sau interpretată greşit, dar şi expunerea unui raţionament prin care autorul căii de atac, enunţând modul în care apreciază că prevederea se interpretează sau aplică în mod legal, să argumenteze defectuozitatea judecăţii instanţei de control judiciar devolutiv.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu anularea recursului. Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. Aşadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate intră în atribuţia exclusivă a instanţelor devolutive.

Transpunând considerentele anterioare la cauza de faţă, Înalta Curte reţine că, în dezvoltarea motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., autoarea căii de atac se prevalează, în primul rând, de lipsa motivării, situaţie care - în ipoteza normei - înglobează insuficienta stabilire şi analiză a stării de fapt prin raportare la probele administrate în cauză, lipsa examinării efective a argumentelor esenţiale ale părţilor din apel sau întâmpinare, motivarea formală, lipsită de elemente concrete, sau achiesarea totală la hotărârea instanţei de fond, dar fără o analiză proprie a instanţei de apel; în al doilea rând, se evocă ipoteza motivelor străine, care, în cazul de casare evocat, încorporează numai situaţia în care hotărârea cuprinde exclusiv motive străine de natura cauzei.

Prin memoriul de recurs nu se argumentează nici ipoteza lipsei motivelor hotărârii, nici cea a motivării care să constea exclusiv în motive străine de natura cauzei; dimpotrivă, recurenta sesizează existenţa unui raţionament ce fundamentează decizia instanţei de apel, dar este nemulţumită de înlăturarea argumentelor pe care le-a expus în propria cale de atac.

Instanţa supremă notează că, prin apelul propriu, pârâta a solicitat diminuarea daunelor morale acordate fraţilor defunctului P. şi bunicilor acestuia, invocând nesocotirea reperelor de echitate, realitatea economico-socială şi situaţia personală a solicitantului, ca şi a jurisprudenţei, criteriu la care face trimitere art. 50 pct. 2 lit. d) din Ordinul nr. 23/2014 al Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Examinarea deciziei recurate permite concluzia că instanţa de apel a răspuns cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., analizând valoarea daunelor stabilite prin hotărârea primei instanţe, chiar din perspectiva criteriilor enunţate de apelanta-pârâtă.

Aşa fiind, susţinerile nu pot fi analizate potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi, vizând temeinicia hotărârii, nu pot fi încadrate nici într-un alt caz de casare.

Prin motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., îndreptat împotriva dispoziţiei de admitere a apelului reclamanţilor fraţi consangvini ai defunctului, se pretinde greşita aplicare a art. 1.391 alin. (2) C. civ., însă criticile dezvoltate în concret combat valorificarea de către instanţa de apel a raportului de evaluare psihologică extrajudiciară şi a probei testimoniale.

Aceste susţineri ale recurentei nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu se constituie în motive de nelegalitate care să argumenteze încălcarea sau aplicarea greşită a unor norme de drept material, ci tind la o nouă evaluare a fondului pretenţiilor şi a materialului probator, interesând, deci, temeinicia hotărârii.

În acest sens, instanţa supremă notează că, în scopul stabilirii daunelor morale, procesul deliberativ antamează aspecte de temeinicie, câtă vreme se bazează pe circumstanţele specifice fiecărei speţe, exhibate de părţi prin actele de procedură şi, în aceste condiţii, nu poate fi cenzurat în recurs, cale extraordinară de atac care permite exclusiv verificarea hotărârii atacate prin prisma regulilor de drept aplicabile, astfel cum rezultă din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte conchide, în acord cu susţinerile intimaţilor, în sensul că niciuna dintre criticile recurentei nu poate fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi constată aşadar incidentă sancţiunea nulităţii, aplicabilă nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, situaţie care, deopotrivă, încalcă exigenţele legii de procedură privind motivarea căii de atac.

În aceste condiţii, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., urmează a anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. N. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1491A/21.10.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 martie 2024.