Cassation inadmissible for raising new property transfer arguments in violation of the non omisso medio principle

Şedinţa publică din data de 6 martie 2024

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10.12.2020 pe rolul Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii C. şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că, la data radierii S.C. D. S.R.L. din registrul comerţului, a operat transmiterea către reclamanţi a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în localitatea Bucşani, jud. Dâmboviţa, str. x, şi să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanţilor, în cote egale.

Prin sentinţa nr. 275/12.04.2022, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea, a constatat că, la data radierii S.C. D. S.R.L., reclamanţii au devenit proprietari asupra imobilului achiziţionat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/04.01.2007, respectiv etajul I din cadrul magazinului universal situat în comuna Bucşani, judeţul Dâmboviţa, a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamanţilor în cartea funciară, în cote egale, şi a obligat pârâta C. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.707 RON.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii A. şi B. au declarat apel, care a fost respins de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 238/14.06.2023.

Reclamanţii A. şi B. au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând casarea ei şi, în rejudecare, modificarea soluţiei instanţei de fond, în sensul admiterii în tot a cererii, şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin memoriul de recurs, după sintetizarea parcursului procesual al litigiului, recurenţii au invocat încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material; s-au prevalat, astfel, de motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestuia, au susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 1.325 din C. civ. de la 1864 (în continuare, " C. civ..") - potrivit căruia vânzătorul are obligaţia de a preda cumpărătorului accesoriile bunului şi tot ceea ce a fost destinat pentru uzul său perpetuu -, prevedere legală ce impunea instanţei de apel să constate că, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. x/04.01.2007, scările de la etaj au trecut în proprietatea S.C. D. S.R.L.

O altă critică a vizat încălcarea art. 1.312 C. civ., din perspectiva căruia au arătat că, în măsura în care s-a constatat echivocul contractului de vânzare-cumpărare, clauzele lui trebuiau interpretate în favoarea cumpărătorului, cu consecinţa includerii în obiectul vânzării a scărilor de acces.

Prin întâmpinare, pârâtul Oficiul Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive - respinsă de Înalta Curte la termenul de astăzi, potrivit considerentelor din practicaua prezentei decizii -, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 06.10.2023, recurenţii au răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii". De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă argumentele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii este incidentă nu numai în cazul în care lipsesc motivele de nelegalitate, ci şi în situaţia în care acestea sunt invocate formal sau vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuţia exclusivă a instanţelor devolutive. Soluţia nulităţii la care legiuitorul s-a oprit este justificată de împrejurarea că recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Examinând motivele de casare cu care a fost învestită, Înalta Curte reţine că susţinerile privind încălcarea art. 1.312 şi 1.325 C. civ. nu au fost valorificate de actualii recurenţi mai întâi în apel, ci sunt ridicate pentru prima oară în recurs, cu încălcarea principiului non omisso medio, reglementat de art. 488 alin. (2) C. proc. civ., care dispune că "Motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor".

Prin aceste dispoziţii, legiuitorul a înţeles să acorde garanţii suplimentare caracterului extraordinar al recursului, văzut exclusiv ca o verificare a legalităţii hotărârii pronunţate în apel.

În condiţiile în care astfel de motive nu pot fi invocate pe calea recursului, ele nu pot constitui o motivare legală a căii de atac, prin urmare, în temeiul art. 483 alin. (3), art. 488 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., reţinând art. 489 alin. (2), cu aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia ridicată din oficiu şi va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei nr. 238/14.06.2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 martie 2024.