Recourse against administrative contract execution dispute dismissed as inadmissible due to finality of appellate decision

Şedinţa publică din data de 6 martie 2024

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23.12.2020 sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, reclamantul Municipiul Bacău a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 4.239.484,23 RON, reprezentând redevenţă încasată pentru 8.282 concesiuni de locuri de înhumare, în cazul cărora a fost depăşită durata contractului nr. x/16.04.2002.

Prin încheierea din 28.04.2021, îndreptată prin încheierea din 16.06.2021, prima instanţă a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru taxele de folosinţă încasate de pârâtă anterior datei de 22.12.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 88/10.02.2022, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 221.650,83 RON, reprezentând taxe de folosinţă, a respins ca prescrise pretenţiile anterioare datei de 22.12.2017 şi a obligat pârâta la plata sumei de 3.150 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile şi a încheierii de şedinţă din 28.04.2021, reclamantul Municipiul Bacău şi pârâta S.C. A. S.R.L. au declarat recurs.

Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis, prin decizia nr. 324/20.05.2022, excepţia inadmisibilităţii căii de atac, faţă de dispoziţiile art. 457 alin. (3) C. proc. civ., raportate la Legea nr. 554/2004, la Legea nr. 101/2016 şi la art. 330 Cod administrativ şi, în consecinţă, a respins căile de atac ca inadmisibile, provocând curgerea termenului de apel, de la data comunicării deciziei.

Împotriva sentinţei civile nr. 88/10.02.2022 şi a încheierii din 28.04.2021 au formulat apel atât reclamantul Municipiul Bacău, cât şi pârâta S.C. A. S.R.L., dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2022.

Prin încheierea din 18.10.2022, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a repus cauza pe rol pentru soluţionarea în complet de divergenţă a apelului Municipiului Bacău, iar prin decizia nr. 266/06.12.2022, aceeaşi instanţă a luat act de renunţarea apelantului-pârât la judecarea apelului incident, a respins apelul principal declarat de apelantul-pârât, a admis apelul promovat de apelantul-reclamant, a schimbat în parte încheierea din 28.04.2021, în sensul că a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi, în consecinţă, a anulat în parte sentinţa apelată, a reţinut cauza spre judecarea pe fond a capătului de cerere privind pretenţii anterioare datei de 22.12.2017 şi a menţinut celelalte dispoziţii ale încheierii din 28.04.2021 şi ale sentinţei apelate, privind capătul de cerere având ca obiect pretenţii ulterioare datei de 22.12.2017 şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 19.12.2022, instanţa de apel a admis sesizarea din oficiu şi a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei nr. 266/06.12.2022, înlocuind menţiunea "definitivă" cu menţiunea "cu drept de a formula recurs în termen de 30 zile de la comunicare în ceea ce priveşte renunţarea la judecarea apelului incident. Cu drept de a formula recurs odată cu fondul în rest".

Prin încheierea din 17.02.2023, aceeaşi instanţă a admis sesizarea din oficiu şi a îndreptat eroarea materială strecurată la paragraful al treilea din dispozitivul deciziei nr. 266/06.12.2022; a dispus că se va menţiona "În complet de divergenţă, admite apelul declarat de apelantul Municipiul Bacău".

Împotriva deciziei nr. 266/06.12.2022, îndreptată prin încheierea din 19.12.2022, şi a încheierii din 17.02.2023, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pârâtă S.C. A. S.R.L. a promovat recurs, solicitând casarea deciziei civile şi trimiterea cauzei, în principal, altei instanţe de apel pentru rejudecare apelului, iar în subsidiar, aceleiaşi instanţe, pentru rejudecare de un complet legal constituit; a solicitat, de asemenea, casarea încheierii din 17.02.2023 şi respingerea sesizării din oficiu privind îndreptarea de eroare materială, cu cheltuieli de judecată.

Printr-o primă critică, a invocat că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale; s-a prevalat, astfel, de ipoteza de casare reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivare, a contestat soluţionarea apelului de un complet specializat în achiziţii publice, deşi prin decizia nr. 324/20.05.2022, curtea de apel a statuat că, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, calea de atac este apelul, ce urmează a fi soluţionat de instanţele de drept comun, după regulile dreptului comun.

O a doua critică a fost circumscrisă motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1, 2 şi 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţinând că, deşi divergenţa a privit exclusiv apelul reclamantului, apelul propriu a fost, de asemenea, soluţionat în complet de trei judecători, fiind astfel încălcat art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.

Printr-un alt motiv de nelegalitate, autoarea căii de atac a invocat că hotărârea a fost pronunţată de un complet de judecată a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii; s-a prevalat, astfel, de motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În motivare, a afirmat că a fost încălcat principiul continuităţii, întrucât dezbaterile s-au deschis la 20.09.2022, când din complet nu făcea parte şi domnul judecător B., iar la redeschiderea dezbaterilor în complet de divergenţă nu s-a discutat decât apelul reclamantului; cu toate acestea, completul de divergenţă s-a pronunţat şi pe apelul pârâtei.

Un motiv subsecvent de recurs a privit încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; autoarea căii de atac a invocat, astfel, de cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta a susţinut că, nesocotindu-se art. 392, 394, 395-405, 6, 7, 13, 14 şi 15 C. proc. civ., ambele apeluri au fost analizate în complet de divergenţă, deşi la reluarea dezbaterilor în condiţiile art. 399 C. proc. civ. s-a dat cuvântul numai asupra apelului reclamantului Municipiul Bacău.

Printr-o altă critică, subsumată aceluiaşi motiv de nelegalitate, autoarea recursului a evocat încălcarea art. 480 alin. (3) C. proc. civ., învederând că legea procesual-civilă nu permite o soluţie de natura celei pronunţate de instanţa de apel şi, în consecinţă, că hotărârea acesteia nu este una intermediară, în sensul Deciziei în interesul legii nr. 33/2007.

Printr-un segment distinct al recursului, autoarea căii de atac şi-a expus consideraţiile privind nelegalitatea deciziei atacate, fără a le încadra în motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, a justificat şi solicitarea de trimitere a cauzei altei instanţe de acelaşi grad în temeiul art. 497 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată împotriva acestui recurs, intimata a solicitat respingerea căii de atac ca inadmisibile şi, în subsidiar, ca nefondate.

Calea de atac îndreptată împotriva încheierii din 17.02.2023 a fost întemeiată pe motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin intermediul acesteia, s-a afirmat că aspectele îndreptate excedează sferei de aplicabilitate a art. 442 C. proc. civ., incompatibil cu remedierea situaţiilor sancţionate cu casarea hotărârii, potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea căii de atac ca inadmisibile, iar în subsidiar, ca nefondată.

La termenul din 11.10.2023, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate împotriva deciziei nr. 266/06.12.2022, îndreptată prin încheierea din 19.12.2022, precum şi împotriva încheierii din 17.02.2023, faţă de prevederile art. 53 alin. (11) raportate la cele ale art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016 şi a respins excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a Civile.

Stabilind ordinea de soluţionare a excepţiilor, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2), raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căilor extraordinare de atac, care vizează legala învestire a instanţei de recurs, asupra căreia reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţie, iar în C. proc. civ., la alin. (1) al art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Aceste dispoziţii impun verificarea admisibilităţii căii de atac în raport cu obiectul cererii, din perspectiva art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât menţiunea inserată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dispozitivul hotărârilor atacate nu este de natură să deschidă părţii dreptul la recurs, în cazul în care calea de atac nu ar fi prevăzută de lege.

Astfel cum s-a reţinut în etapele devolutive, litigiul de faţă derivă din executarea contractului nr. x/16.04.2002, prin care pârâta a preluat în concesiune cimitirele din proprietatea publică a reclamantului Municipiul Bacău.

Cauza acţiunii derivă din răspunderea contractuală a pârâtei, reclamantul urmărind obligarea ei la plata sumei de 4.239.484,23 RON, pe care susţine că a încasat-o pentru concesiunea unor locuri de înhumare în care perioada contractului părţilor a fost depăşită.

Elementele acţiunii sintetizate anterior reflectă inechivoc că cererea de faţă este circumscrisă executării unui contract de concesiune.

În consecinţă, văzând dispoziţiile art. 24 C. proc. civ. şi data începerii procesului - 23.12.2020 -, Înalta Curte constată că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, "Prezenta lege reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor".

Litigiului de faţă îi sunt, deci, incidente prevederile art. 53 alin. (11 ) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul" şi cele ale art. 55 alin. (31) din aceeaşi lege, care dispun că "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că natura, obiectul şi cauza astfel reţinute plasează acţiunea de faţă în categoria cererilor decurgând din executarea unui contract administrativ, iar în raport cu legea aplicabilă la data iniţierii litigiului, hotărârea pronunţată în primă instanţă este supusă numai apelului, cale de atac de care recurenta a beneficiat.

Dispoziţiile legale anterior evocate, coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., impun aşadar concluzia că, din moment ce legiuitorul nu a prevăzut calea de atac a recursului împotriva hotărârilor prin care a fost soluţionată în apel categoria de litigii căreia i se circumscrie prezentul litigiu, decizia nr. 266/06.12.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 19.12.2022, era definitivă de la data pronunţării, menţiunea din dispozitiv privind dreptul la recurs rămânând fără efect, în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

În condiţiile în care autoarea căii de atac nu avea deschisă calea extraordinară de atac împotriva deciziei civile în discuţie, aceeaşi concluzie se impune, în temeiul art. 446 C. proc. civ., în legătură cu recursul declarat împotriva încheierii din 17.02.2023, prin care a fost soluţionată cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în decizia instanţei de apel, care va fi, deopotrivă, respins ca inadmisibil.

Aşa fiind, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016 şi 457 alin. (1), raportate la cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. ca inadmisibile recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 266/06.12.2022, îndreptată prin încheierea din 19.12.2022, şi împotriva încheierii din 17.02.2023, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 martie 2024