Refund of judicial stamp duties: exclusive remedy via reexamination motion precludes restitution claim and separate challenge to trial suspension

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21 mai 2018 pe rolul Tribunalul Caraş - Severin - Secşia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2017, reclamanta A. Craiova, în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei, în calitatea sa de administrator-social, la plata sumei de 4.641.016 RON, reprezentând valoarea creanţelor neachitate faţă de creditoare, astfel cum sunt înscrise în tabloul definitiv al creanţelor.

Prin sentinţa civilă nr. 22/JS din 17 ianuarie 2019 pronunţată de Tribunalul Caraş - Severin, în dosarul nr. x/2017, s-a respins cererea formulată de reclamanta A. pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei B..

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel A. Craiova, în calitate de lichidator judiciar al debitorului C. S.R.L., solicitând modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii promovate, în sensul obligării pârâtei B. la acoperirea pasivului neacoperit al debitoarei de 4.641.016 RON.

Prin decizia nr. 491/A din 12 iunie 2019, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul reclamantei A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei C. S.R.L., declarat împotriva sentinţei civile nr. 22/JS din 17 ianuarie2019 pronunţată de Tribunalul Caraş - Severin în dosarul nr. x/2017. A fost obligată apelanta să plătească intimatei suma de 1500 RON cheltuieli de judecată.

La data de 2 aprilie 2021, reclamanta A., în calitate de lichidator judiciar al C. S.R.L., a solicitat lămurirea acestei decizii, cu privire la înţelesul şi aplicarea dispozitivului hotărârii, sub aspectul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 254/A/11.05.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2017, s-a admis cererea de lămurire, formulată de reclamanta A., în calitate de lichidator judiciar al S.C. C. S.R.L., cu privire la înţelesul şi aplicarea dispozitivului deciziei civile nr. 419A din 12 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâta B.; a fost lămurită dispoziţia referitoare la cheltuielile de judecată la care a fost obligată apelanta A.., în sensul că acestea (1.500 de RON) se vor plăti din averea debitoarei, fără cheltuieli de judecată.

La 21 iulie 2021, împotriva acestei decizii, B. a formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea acestei contestaţii şi casarea deciziei civile nr. 254/A/11.05.2021 a Curţii de Apel Timişoara ca nulă, netemeinică şi nelegală, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată generate de acest litigiu, urmând ca pronunţarea să se facă şi în absenţă conform dispoziţiilor art. 583 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 752/A din 8 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B., în contradictoriu cu intimata A.., în calitate de lichidator judiciar al C. S.R.L., şi cu intimata-debitoare C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 254/A/11.05.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2017.

Prin cererea depusă la dosarul cauzei la 9 decembrie 2021, petenta B. a solicitat restituirea celor două taxe de timbru stabilite de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2021, în conformitate cu dispoziţiile art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin încheierea civilă nr. 2/A/CC, Curtea de Apel Timişoara a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de petenta B..

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că petenta a invocat dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, care prevăd că sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului când taxa plătită nu era datorată.

S-a reţinut că taxa de timbru plătită de către petentă a fost stabilită de instanţa de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, iar petenta nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modalităţii de stabilire a taxei de timbru, în termenul prevăzut de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013.

Aşadar, nu se poate susţine că taxa de timbru plătită de către petenta nu este datorată, iar apărările acesteia legate de faptul că cererea sa ar fi fost scutită de plata taxei de timbru nu pot fi valorificate pe calea cererii de restituire a taxei de timbru, ci doar pe cale unei cereri de reexaminare formulate în termenul prevăzut de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Împotriva încheierii civile nr. 2/A/CC din 9 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, petenta B. a arătat că înţelege să formuleze "apel", în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate, ca netemeinică şi nelegală.

În argumentarea căii de atac, B. a susţinut, în esenţă, că a învederat instanţei faptul că motivul suspendării (părţile nu au fost prezente) nu este real şi nu îi poate fi imputat acesteia, deoarece atât în acţiunea introductivă, cât şi în concluziile scrise depuse la dosar a solicitat judecata în lipsă, conform art. 583 C. proc. civ.

Prin urmare, suspendarea dosarului nu a fost justificată şi nu are temei legal, deoarece motivul menţionat de instanţă, respectiv art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu corespunde adevărului, completul de judecată comiţând practic un exces de putere.

Referitor la cele două taxe stabilite de Curtea de Apel Timişoara, recurenta arată că, deşi a solicitat instanţei restituirea acestora, conform art. 45 alin. (1) lit. a) şi j) din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere faptul că această contestaţie în anulare este subsecventă dosarului nr. x/2017, al cărui obiect era înţelesul şi aplicarea dispozitivului deciziei civile nr. 419/12.06.2019 şi, prin urmare, se aplica regimul juridic al acestuia, cererea sa a fost respinsă pe un motiv neserios, respectiv acela că nu a formulat cerere de reexaminare.

Or, art. 45 pct. 3 din O.U.G. nr. 80/2013 prevede în mod explicit că dreptul de a solicita restituirea taxelor de timbru pentru motivele invocate "poate fi exercitat în termen de 1 an de la data naşterii acestui drept".

Recurenta a mai susţinut că, atât taxa de 50 de RON privind repunerea dosarului pe rol, cât şi taxa de 100 RON, stabilită pentru contestaţia în anulare, sunt taxe de timbru nedatorate, deoarece completul de judecată a stabilit în mod arbitrar şi abuziv aceste taxe, comiţând practic, în mod repetat, un exces de putere.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil, se impune precizarea că recurenta a exercitat în cauză calea de atac intitulată "apel", ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi ca fiind "recurs", având în vedere că Înalta Curte nu are competenţa de soluţionare a căii de atac a apelului, ci numai a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel (conform art. 21 din Legea nr. 304/2004 şi art. 97 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.).

Aceeaşi concluzie rezultă şi din textul art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Cererea de restituire a taxelor judiciare de timbru formulată în cauză face obiectul procedurii guvernate de dispoziţiile art. 527-537 C. proc. civ., fiind incidente dispoziţiile art. 534 alin. (2) C. proc. civ. referitoare la calea de atac prevăzută de lege în cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în procedura necontencioasă.

Potrivit dispoziţiilor art. 534 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care se soluţionează cererea este supusă numai apelului (cu excepţia celei pronunţate de un complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care este definitivă).

Având în vedere că dispoziţiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ. exclud posibilitatea analizării de către Înalta Curte a căii de atac a apelului, situaţia particulară din prezenta cauză ("apel" declarat împotriva încheierii pronunţate în procedura necontencioasă în cadrul unui dosar judecat de curtea de apel în ultimă instanţă) conduce la ipoteza ca petenta să nu poată beneficia de vreun remediu procesual apt să ducă la restabilirea legalităţii, un asemenea tratament juridic diferenţiat faţă de alţi justiţiabili neputând fi justificat doar de gradul instanţei care a soluţionat cererea de restituire a taxei de timbru.

Nu trebuie realizată o discriminare între persoanele care pot accesa acest remediu procesual prevăzut de dispoziţiile art. 534 alin. (2) C. proc. civ., în funcţie de gradul instanţei judecătoreşti în faţa căreia este formulată cererea de restituire a taxelor judiciare (în acest sens a statuat Curtea Constituţională prin decizia nr. 321 din 9 mai 2017).

Ca atare, având în vedere dispoziţiile art. 152 C. proc. civ., Înalta Curte recalifică calea de atac ca fiind recurs, iar nu apel, faţă de împrejurarea că prezenta cale de atac este promovată împotriva încheierii pronunţate în procedura necontencioasă în cadrul unui dosar judecat de curtea de apel în ultimă instanţă, iar Înalta Curte soluţionează, potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţă, doar recursuri, aflându-ne în situaţia unei greşite intitulări a cererii.

În speţă, obiectul recursului îl constituie încheierea civilă nr. 2/A/CC din 9 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin care s-a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de petenta B., în temeiul art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Conform art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurentă, hotărârea poate fi casată când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

În speţă, hotărârea atacată este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină, decizia recurată fiind clară şi concisă, argumentele acesteia constituindu-se într-o înlănţuire logică a faptelor şi a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluţia.

Nici ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza a III-a C. proc. civ. nu este incidentă, atât timp cât textul de lege vizează o hotărâre care cuprinde numai motive străine de natura cauzei, situaţie care nu se regăseşte în speţă.

Înalta Curte subliniază că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Potrivit art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, când taxa plătită nu era datorată.

Contrar susţinerilor recurentei, argumentat şi legal motivat, Curtea de Apel Timişoara a reţinut cu justeţe că taxa de timbru plătită de către recurentă a fost stabilită de instanţa de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, iar împotriva acestei măsuri contestatoarea (recurenta în speţă) nu a formulat cerere de reexaminare, acesta fiind remediul juridic pe care îl avea la dispoziţie în situaţia în care aprecia, contrar opiniei instanţei, că nu datorează taxa judiciară de timbru.

Potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru."

Aceste norme conferă părţii, în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de timbrare, o procedură precisă şi previzibilă de contestare a modului de stabilire a taxei de timbru sub aspectul caracterului timbrabil al cererii deduse judecăţii, cu observarea eventualei incidenţe a normelor legale care instituie scutiri legale de la plata taxei de timbru.

Prin urmare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii sale exclusiv în cadrul cererii de reexaminare.

Argumentele prezentate de recurentă şi în cuprinsul cererii de recurs, privind caracterul netimbrabil al cererii de repunere pe rol sau al contestaţiei în anulare, puteau fi folosite doar în calea de atac a reexaminării, neputând constitui obiectul unei cereri de restituire întemeiate pe dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum pretinde recurenta.

Simpla împrejurare că soluţia pronunţată nu a corespuns voinţei recurentei, nu poate atrage incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. invocate, nu poate conduce în mod automat la casarea deciziei atacate.

În ceea ce priveşte indicarea art. 45 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 80/2013, omisso medio, direct în recurs, fără să fi constituit temei al cererii de restituire a taxei de timbru, aceasta este inadmisibilă în raport cu prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Cu referire la criticile vizând suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că împotriva încheierii prin care s-a suspendat judecata, recurenta putea formula în mod separat recurs, potrivit dispoziţiilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ.

Pe calea recursului declarat împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de restituire a taxei de timbru, partea trebuie să critice legalitatea acesteia din perspectiva dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, iar nu măsura de suspendare a judecării procesului, dispusă printr-o încheiere anterioară, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., soluţie care putea fi criticată, astfel cum s-a arătat, printr-un recurs separat.

Pentru raţiunile înfăţişate, se constată că nu se confirmă nici motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât instanţa de apel a interpretat şi aplicat corect legea.

Aşa fiind, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi invocate de recurentă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva încheierii civile nr. 2/A/CC din 9 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, menţinând hotărârea Curţii de Apel Timişoara, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ce nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva încheierii civile nr. 2/A/CC din 9 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2023.