Creditor's appeal suspension upheld, costs awarded against claimant in insurer bankruptcy damages action

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 316 din 20.03.2023 pronunţată de către Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2022 a fost admisă în parte acţiunea introdusă de reclamantul A. împotriva pârâtei B. S.A. şi în contradictoriu cu intervenientul forţat C.. A fost obligată pârâta B. S.A. să plătească reclamantului A. suma de 12.000 euro, echivalent în RON la data plăţii, cu titlu de daune morale. A fost respinsă ca nefondată acţiunea pentru restul pretenţiilor în daune morale şi obligarea la plata unor penalităţi de întârziere. A fost obligată B. S.A. să plătească reclamantului A. suma de 4.100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost respinsă ca nefondată cererea intervenientului forţat C. pentru obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel A., C. şi B. S.A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă sub nr. x/2022

Prin încheierea din 04.09.2023, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a constatat suspendarea de drept a apelului formulat de A., în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 şi a dispus amânarea cauzei acordând termen la data de 16.10.2023 în ceea ce priveşte soluţionarea celorlalte două apeluri.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A..

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurentul-reclamant arată că împotriva sentinţei instanţei de fond au formulat apel toate părţile, însă faţă de intrarea în faliment a pârâtului asigurator B. S.A., instanţa de apel a constatat suspendat de drept în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 doar apelul acestuia, rămânând învestită cu judecarea apelurilor celorlalte două părţi. Or, arată, recurentul, instanţa de apel poate pronunţa în acest caz una dintre următoarele soluţii: fie de menţinere a sentinţei, fie de modificare a sentinţei în sensul respingerii sau diminuării pretenţiilor solicitate de către acesta prin cererea de chemare în judecată. În opinia recurentului, în ambele situaţii, instanţa de apel va refuza acestuia examinarea propriului apel şi va pronunţa o decizie definitivă recunoscând doar unora dintre părţile procesului dreptul la apel.

În continuare, recurentul-reclamant redă prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, precum şi din considerentele Deciziei nr. 19/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii şi concluzionează că în speţa de faţă, prin suspendarea doar a apelului formulat de către acesta şi nesuspendarea celorlalte două apeluri, instanţa de apel a încălcat normele prevăzute de Legea nr. 85/2014.

Totodată, autorul căii de atac susţine că dacă instanţa de apel pronunţă o decizie prin care soluţionează apelurile formulate de către societatea de asigurări B. S.A. şi intimata intervenientă C., aceasta se dezînvesteşte şi soluţionează în mod definitiv acţiunea civilă, în acest fel, scopul legal al suspendării fiind încălcat, conchide recurentul.

În drept, recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte reţine că susţinerile recurentului-reclamant, prin care arată că instanţa de apel a încălcat normele prevăzute de Legea nr. 85/2014, suspendând în mod nelegal doar apelul formulat de către acesta, nu pot fi primite.

Prin sentinţa civilă nr. 2920 din 9 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Bucureşti a dispus deschiderea procedurii falimentului faţă de societatea de asigurări B. S.A.

Conform art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, "Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare.(…)."

Potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului.(…)", iar potrivit alin. (2) lit. a) a aceluiaşi articol, " Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii şi nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului; (…)".

Totodată, prin norma de trimitere cuprinsă în art. 242 din aceeaşi lege se dispune că "Prevederile cap. I, cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol."

Fiind situate în cuprinsul capitolului I al titlului II - Procedura insolvenţei, capitol denumit "Dispoziţii comune", rezultă, raportat la art. 242 anterior evocat, că prevederile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 sunt aplicabile şi în procedura falimentului unei societăţi de asigurare/reasigurare.

Astfel, instanţa de apel a aplicat în mod corect toate dispoziţiile legale menţionate anterior, precum şi statuările obligatorii ale instanţei de contencios constituţional, regăsite în decizia nr. 690/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 210/18.03.2019, Partea I, cât şi interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 19/2022, Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1061/02.11.2022, Partea I.

Prin aceste decizii, s-a statuat că excepţiile de la regula suspendării de drept, reglementate în cuprinsul primului capitol al titlului II - Procedura insolvenţei, capitol intitulat "Dispoziţii comune", sunt aplicabile şi în procedura falimentului unei societăţi de asigurare/reasigurare; această interpretare a fost justificată atât pe conţinutul art. 242 din Legea nr. 85/2014, în temeiul căruia art. 262 alin. (4) şi (5) din aceeaşi lege, ca dispoziţie cu caracter special, se completează cu prevederile art. 75 alin. (2) din acelaşi act normativ, în măsura în care norma specială nu dispune altfel şi în măsura compatibilităţii lor cu falimentul societăţii de asigurare/reasigurare, cât şi din însăşi interpretarea dispoziţiilor art. 262 din legea anterior menţionată.

Aşadar, Înalta Curte reţine, că dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 au fost aplicate în mod corect de instanţa de apel, întrucât legiuitorul a înţeles să excepteze de la suspendarea de drept, printre altele, şi căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unor creditori, începute înaintea deschiderii procedurii.

Întrucât art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 instituie un caz de excepţie, iar dispoziţiile art. 262 alin. (4) din aceeaşi lege nu pot produce efecte în ceea ce priveşte căile de atac promovate de către societatea debitoare, Înalta Curte, constată că încheierea recurată este legală, instanţa devolutivă de prim control judiciar aplicând corect prevederile imperative ale art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, care interzic creditorilor societăţii de asigurare/reasigurare aflată în insolvenţă să iniţieze sau să continue acţiuni judiciare sau extrajudiciare împotriva ei, aceştia fiind chemaţi să îşi valorifice drepturile în cadrul procedurii, cu respectarea cerinţelor legale.

Instanţa supremă reţine că prin noţiunea de acţiune se înţelege orice mijloc procesual prin care se apără un drept subiectiv sau un interes legitim, putând îmbrăca forme diferite, în funcţie de etapa în care se află litigiul, respectiv cerere de chemare în judecată sau de exercitare a unei căi de atac, astfel că dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, vor fi incidente în orice fază a procesului.

Astfel, în măsura în care deschiderea procedurii de faliment împotriva unei societăţi de asigurare care are calitatea de pârâtă într-o acţiune prin care un creditor urmăreşte să îşi realizeze o creanţă asupra ei intervine în timp ce litigiul se află pe rol în primă instanţă, judecata trebuie suspendată ori încetată, în funcţie de incidenţa criteriilor legale (rămânerea definitivă sau nu a hotărârii de deschidere a procedurii), iar dacă intervine ulterior pronunţării hotărârii primei instanţe, aplicarea art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 presupune suspendarea judecăţii căii de atac, sub rezerva ca aceasta să nu fi fost declarată de chiar societatea falită.

Aşadar, instanţa supremă constată că instanţa de apel a pronunţat decizia recurată cu respectarea normelor procedurale aplicabile în materie, aşa încât nu se poate reţine un viciu de nelegalitate a încheierii recurate din această perspectivă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 4 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II - a civilă.

Faţă de soluţia de respingere a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga recurentul A. la plata către intimata-pârâtă B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.785 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezii aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva încheierii din 4 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II - a civilă, ca nefondat.

Obligă recurentul - reclamant A. la plata către intimata-pârâtă B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.785 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2024.