Scope of annulment for public policy violation: civil contractual nature of health insurance disputes and impermissibility of merit review under Art. 608(1)(h) CPC

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare nr. x/13.10.2015, înregistrată la Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate sub nr. x/2015, reclamanta C.A.S. Dolj a solicitat Comisiei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâtul CMI dr. A. la plata sumei de 2.211,59 RON plus beneficiul nerealizat calculat până la data achitării efective a debitului, reprezentând diferenţe rezultate ca urmare a stabilirii incorecte, în baza datelor comunicate de către acesta, a punctajului obţinut de cabinetul medical pentru condiţiile în care şi-a desfăşurat activitatea în anul 2012.

Prin sentinţa arbitrală nr. 297/07.10.2021, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a respins excepţia privind prescripţia extinctivă a dreptului la acţiune şi excepţia privind caducitatea arbitrajului, invocate de către pârâtul CMI Dr. A., ca neîntemeiate; a admis în parte cererea arbitrală formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj în contradictoriu cu pârâtul CMI Dr. A. şi a obligat reclamanta la recalcularea punctajului obţinut de cabinetul medical pentru condiţiile în care şi-a desfăşurat activitatea în anul 2012, aferent criteriului "deplasarea la domiciliul asiguraţilor". De asemenea, a obligat pârâtul la restituirea parţială a sumelor reprezentând diferenţa punctajului obţinut de cabinetul medical pentru condiţiile în care şi-a desfăşurat activitatea în anul 2012, raportat la punctajul redus în mod justificat de către reclamant cu privire la criteriul alimentarea cu apă potabilă, încălzirea cu combustibil solid (lemne sau cărbuni) şi criteriul distanţa dintre localitatea unde se află cabinetul medical şi localitatea cea mai apropiată unde se află o structură de primire a urgenţelor, şi a respins restul pretenţiilor reclamantei ca neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri a formulat acţiune în anulare Casa de Asigurări de Sănătate Dolj. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 71 din 08.06.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respinsă acţiunea în anulare formulată de Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, Casa de Asigurări de Sănătate Dolj a declarat recurs.

Motivele de recurs sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta susţine că instanţa de fond în mod eronat a reţinut faptul că aspectele pe care le solicită a fi avute în vedere în analiza capătului de cerere accesoriu, respectiv acordarea de dobânzi şi penalităţi, sunt aspecte ce nu se încadrează în sfera ordinii publice. În acest sens, recurenta susţine că aceste aspecte se încadrează în prevederile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., iar hotărârea arbitrală a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 731 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice.

Potrivit recurentei, prevederile art. 731 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice se aplică în mod unitar şi imperativ tuturor instituţiilor publice, prin urmare şi Casei de Asigurări de Sănătate Dolj, care este instituţie publică ce gestionează fonduri publice, potrivit art. 277 alin. (1) şi (2), art. 280 alin. (1) lit. a) şi art. 281 lit. b) din Legea nr. 95/2006.

Recurenta şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentinţa atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurenta a invocat motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinându că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 731 din Legea nr. 500/2002, privind finanţele publice.

Aceste critici nu vor fi însuşite de Înalta Curte.

Motivul de casare prevăzut de acest art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurenta s-a prevalat de dispoziţiile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, arătând că în mod greşit prima instanţa a reţinut că prevederile acestei legi nu sunt aplicabile în prezenta cauză şi a respins în mod nelegal, potrivit autoarei recursului, motivul de anulare întemeiat pe prevederile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Instanţa supremă a statuat, în jurisprudenţa sa, că, în conformitate cu dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată prin acţiune în anulare când aceasta încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii, subliniind că ipoteza reglementată de acest text de lege nu permite examinarea temeiniciei hotărârii arbitrale, întrucât competenţa arbitrajului exclude, pentru litigiul ce face obiectul convenţiei arbitrale, competenţa instanţelor judecătoreşti. Acţiunea în anulare nu are efectul devolutiv al apelului, controlul efectuat de instanţele judecătoreşti fiind unul de legalitate, nu de temeinicie a hotărârii arbitrale.

La rândul său, recursul împotriva unei sentinţe pronunţate în soluţionarea unei acţiuni în anulare cunoaşte un dublu filtru: pe de o parte, este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia, prin prisma motivelor limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu se pot analiza aspecte de netemeinicie, care aduc în discuţie situaţia de fapt, şi, pe de altă parte, urmăreşte modul în care curtea de apel a soluţionat acţiunea în anulare în raport de criticile de nelegalitate ale reclamantei formulate în limitele motivelor de anulare reglementate de art. 608 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa de apel că, raporturile juridice dintre părţile din prezenta cauză izvorăsc din contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală primară nr. 270/30.06.2011 şi din actul adiţional la acest contract, iar pretenţiile recurentei au avut ca temei dispoziţiile art. 302 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii iar, potrivit art. 246 alin. (1) din acest act normativ, relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă.

Aşadar, instanţa supremă constată că, în realitate, criticile invocate sub acest aspect reprezintă un pretext pentru a repune în discuţie judecata în fond printr-o reanalizare devolutivă a împrejurărilor cauzei, însă, controlul efectuat de instanţă asupra hotărârii arbitrale este un control de legalitate, nu de temeinicie, iar invocarea motivului prevăzut de lit. h) a art. 608 C. proc. civ. nu trebuie să urmărească reexaminarea pe fond a litigiului.

Astfel, în mod judicios curtea de apel a reţinut faptul că raporturile juridice deduse judecăţii prin cererea de arbitrare şi, implicit, prin acţiunea în anulare, sunt de natură civilă, contractuală, iar modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale sunt aspecte care nu se încadrează în sfera ordinii publice şi nu reprezintă dispoziţii imperative ale legii, ci sunt aspecte care ţin de temeinicia soluţiei adoptate, iar prin cererea de recurs nu s-a formulat nici un argument de natură să combată concluzia primei instanţe.

În acest sens, instanţa supremă reţine că, prin sentinţa recurată, curtea de apel în mod corect a constatat că argumentele expuse prin acţiunea în anulare nu se încadrează în motivul de desfiinţare a hotărârii arbitrale prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., privind încălcarea normelor imperative şi a ordinii publice, ci presupun un control de temeinicie a acestei hotărâri.

Netemeinicia hotărârii arbitrale excede orice control din partea instanţei competente a soluţiona acţiunea în anulare. Înalta Curte subliniază că interpretarea obligaţiilor contractuale dintre părţi, făcută de instanţa arbitrală, indiferent de pertinenţa ei, nu poate reprezenta o încălcare a dispoziţiilor imperative ale legii; în acelaşi sens, în stabilirea situaţiei de fapt şi a temeiniciei, instanţa arbitrală nu poate fi cenzurată pe acest temei în ceea ce priveşte interpretarea materialului probator.

Referitor la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., indicat în cererea de recurs, instanţa supremă constată că a fost invocat în mod formal, fără ca recurenta să formuleze critici cu privire la nemotivarea sentinţei recurate.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sentinţa recurată este legală şi că recursul declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj este nefondat, urmând a fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE DOLJ împotriva sentinţei civile nr. 71 din 8 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI - a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2024.