Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision in social insurance dispute
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, thereby leaving in force the Court of Appeal’s decision that had upheld the first-instance judgment rejecting the claimant's request. The underlying dispute involved a social security matter where the claimant sought to have specific periods of professional schooling and non-profit organization activity recognized as years of service for pension calculation purposes. The decisive legal basis for the dismissal was the principle of legality of appeal routes and the statutory prohibition against appealing final decisions in social insurance conflicts; specifically, under Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, decisions rendered by appellate courts in such matters are final and not subject to cassation, making the appeal procedurally inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 494 din C. proc. civ, art. 483 alin. (2) din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision in social insurance dispute: în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, care primează în faţa excepţiei nulităţii, întrucât vizează principiul legalităţii căilor de atac.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, la data 08.09.2022, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtelor Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş: să ia în calcul ca vechime în câmpul muncii a celor 3 ani de şcoală profesională pe care i-a făcut la grupul şcolar de pe lângă B. în perioada 1971-1974, diplomă care este precizată şi în cartea de muncă nr. x seria x conform deciziei ICCJ nr. 18/2015 completul competent să judece RIL; să ia în calcul vechimea de 20 de ani lucraţi în cadrul Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului din România, ca membru al comisiei social economice al O.N.G. autorizat de Ministerul Justiţiei, în perioada 1995-2015.
Prin sentinţa civilă nr. 462/06.04.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Timiş a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Naţionale de Pensii Publice; a respins excepţia tardivităţii; a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel A..
Prin decizia civilă nr. 609 din 08 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a fost respins apelul declarat de către A. ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs.
Intimata - pârâtă Casa Naţională de Pensii Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, care primează în faţa excepţiei nulităţii, întrucât vizează principiul legalităţii căilor de atac.
Recursul formulat în cauză vizează decizia nr. 609 din 08 septembrie 2023 prin care Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins apelul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 462 din 06.04.2023 pronunţată de Tribunalul Timiş.
Înalta Curte reţine că decizia civilă nr. 609 din 08 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, este o hotărâre pronunţată în apel, în cadrul unui litigiu din materia asigurărilor sociale, fiind astfel o hotărâre definitivă.
Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.
Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză de recurentul-reclamant A., împotriva deciziei civile nr. 609 din 8 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A., împotriva deciziei civile nr. 609 din 8 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2024.