Romanian Supreme Court annuls cassation appeal for failure to develop grounds under Article 488 CPC and improper reiteration of appellate arguments in public procurement assignment litigation.

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 27.01.2020, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, sub nr. x/2020, reclamanta U.A.T. Hârşova, în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L. şi B. S.R.L., a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de cesiune nr. x/01.03.2019, încheiat între A. S.R.L. şi B. S.R.L., în ceea ce priveşte cesiunea contractului pentru servicii de cercetare, dezvoltare şi implementare a Sistemului Avansat de Administrare a Documentelor, întreţinere resurse logice de tehnologia informaţiei - cod de achiziţie publică x - pentru Primăria Oraşului Hârşova nr. 33/08.05.2008, precum şi în ceea ce priveşte cesiunea creanţelor derivate din acest contract; constatarea rezilierii contractului nr. x/08.05.2008 încheiat între U.A.T. Hârşova şi A. S.R.L., în principal, la data de 01.05.2019, şi, în subsidiar, la data introducerii cererii de chemare în judecată; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 51/18.01.2022, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, s-a admis cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta U.A.T. Hârşova, în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L. şi B. S.R.L, s-a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de cesiune nr. x/01.03.2019, încheiat între pârâtele A. S.R.L. şi B. S.R.L., în ceea ce priveşte cesiunea contractului nr. x/08.05.2008 încheiat între U.A.T. Hârşova şi A. S.R.L., precum şi în ceea ce priveşte cesiunea creanţelor rezultate din acest contract. De asemenea, s-a constat reziliat contractul nr. x/08.05.2008 încheiat între U.A.T. Hârşova şi A. S.R.L. la data de 01.05.2019 şi s-a dispus obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 16.062,11 RON către U.A.T. Hârşova, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat şi cheltuieli deplasare).

Împotriva sentinţei civile nr. 51 din 18.01.2022, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă au formulat apel A. S.R.L. şi B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 12 din 02.03.2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de A. S.R.L. şi B. S.R.L. Totodată, au fost obligate acestea la plata către intimată a sumei de 19.102,09 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs A. S.R.L. şi B. S.R.L.

Motivele de recurs sunt, în esenţă, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurentele-pârâte solicită să se constate că prin încheierea din 26.10.2021 pronunţată de către instanţa de fond, în mod neîntemeiat a fost admisă excepţia lipsei calităţii de reprezentant conventional şi s-a reţinut în mod greşit că sunt incidente prevederile art. 85 alin. (3) C. proc. civ.. Potrivit recurentelor, reprezentantul conventional a depus împuternicire avocaţială la dosarul cauzei, iar faptul că aceasta nu avea menţionată data emiterii, data încheierii contractului de asistenţă juridică şi nici numărul de dosar, nu este de natură să determine lipsa calităţii de reprezentare.

Recurentele susţin că în faţa instanţei de apel li s-a încălcat dreptul la apărare, dreptul la contradictorialitate şi al egalităţii de arme, având în vedere că prin decizia atacată, deşi s-a reţinut că societăţilor recurente nu li s-au comunicat notele de şedinţă prin care a fost invocată excepţia lipsei calităţii de reprezentant, instanţa a justificat, cu depăşirea puterilor judecătoreşti, că oricum această excepţie a fost invocată în şedinţă publică.

Sub un alt aspect, recurentele solicită admiterea apărărilor cu privire la încheierea pronunţată în data de 07.12.2021 de către instanţa de fond. În acest sens, recurentele critică lipsa nepronunţării asupra excepţiilor invocate de acestea şi arată că instanţa de fond nu s-a pronunţat nici cu privire la înscrisurile depuse, astfel că au fost încălcate dreptul la apărare, contradictorialitatea şi egalitatea de arme.

O altă critică vizează necompetenţa materială a instanţei de fond. Recurentele susţin că prezentei cauze nu îi sunt aplicabile prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, astfel încât secţia Civilă a Tribunalului Constanţa nu a fost competentă material să solţioneze cererea de chemare în judecată, în opinia autoarelor căii de atac.

De asemenea, recurentele-pârâte susţin că în ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat a petitului 2 din cererea de chemare în judecată, aceasta este o excepţie de ordine publică, putând fi invocată oricând în cadrul dosarului, iar instanţa de fond era obligată să analizeze excepţia invocată. Potrivit recurentelor, instanţa de fond nu a soluţionat efectiv pe fond cauza cu care a fost învestită, sens în care se impune casarea deciziei şi trimiterea spre rejudecare primei instanţe.

Printr-o altă critică, recurentele-pârâte susţin că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, având în vedere că prin petitul 2 al cererii s-a solicitat constatarea rezilierii contractului nr. x/08.05.2008 încheiat între UAT Hâşova şi A. S.R.L. Or, în raport de dispoziţiile art. 35 C. proc. civ., o asemenea cerere este inadmisibilă, arată recurentele.

Totodată, autoarele recursului susţin că petitul 1 al cererii de chemare în judecată este lipsit de inters. Se arată că prin cererea de chemare în judecată se solicită constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de cesiune nr. x din 01.03.2019 încheiat între societăţile A. S.R.L. şi B. S.R.L., deşi din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că societatea B. S.R.L. a continuat executarea obligaţiilor după semnarea contractului de cesiune, sens în care, în opinia recurentelor, este lipsit de interes petitul 1 al acţiunii având în vedere că această calitate de continuator în drepturi a fost recunoscută în mod expres de către intimata-reclamantă.

În continuare, recurentele reiau argumentele expuse prin cererea de apel, cu privire la fondul litigiului. În acest sens expun situaţia de fapt şi arată că în speţă se aplică dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006, contractul reprezentând legea părţilor, iar potrivit art. 13.1 din contractul nr. x/08.05.2008 încheiat între UAT Hâşova şi A. S.R.L. este prevăzut dreptul de cesiune al operatorului. De asemenea, recurentele susţin că intimata-reclamantă a luat act de contractul de cesiune, astfel încât prima instanţă în mod nelegal a ignorat clauzele contractului. Totodată, autoarele recursului arată că în speţă sunt îndeplinite condiţiile art. 1225 alin. (1) C. civ., raportat la art. 1226 alin. (2) C. civ., concluzionând că instanţa a interpretat contractual de cesiune cu încălcarea expresă a dispoziţiilor C. civ.

În final, recurentele susţin că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ.

În drept, recurentele au indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 4,6, 7 şi 8 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul din 28 februarie 2024, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte reţine că susţinerile recurentelor-pârâte referitoare la încălcarea dreptului la apărare, a principiilor contradictorialităţii şi al egalităţii de arme, nu se circumscriu vreunui caz de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., deoarece criticile sunt indicate în mod formal, fără a se arăta în concret cu ce a greşit instanţa de apel şi care sunt normele procesuale care nu au fost corect aplicate.

Totodată, instanţa supremă constată că, recurentele-pârâte, în expunerea motivelor de recurs, au reluat critici exprimate prin cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Astfel, susţinerile cu privire la excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, excepţia necompetenţei materiale a primei instanţe, excepţia lipsei de interes, cele cu privire la autoritatea de lucru judecat şi inadmisibilitatea acţiunii, precum şi argumentele referitoare la fondul acţiunii cu trimitere la situţaia de fapt şi probatoriu, nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceloraşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Reiterarea motivelor de apel nu echivalează cu dezvoltarea motivelor de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată. Prin reluarea criticilor deja cenzurate în apel, recurentele-pârâte tind să obţină o nouă verificare a susţinerilor acestora, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac. De aceea, chiar dacă prin decizia recurată se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.

Nu în ultimul rând, instanţa supremă reţine că deşi obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia instanţei de apel, recurentele critică şi sentinţa tribunalului, susţineri care nu pot fi primite în această etapă procesuală.

Referitor la criticile recurentelor prin care susţin că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ., instanţa supremă reţine că acestea nu se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., indicat în cererea de recurs, fiind invocate în mod formal, fără a se arăta în concret în ce constă nemotivarea deciziei recurate.

Totodată, nici criticile prin care se invocă aplicarea greşită a normelor de drept material nu se încadrează între cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu pot fi analizate prin prisma motivului de casare statuat la pct. 8, indicat în memoriul de recurs.

Instanţa supremă constată că deşi prin cererea de recurs sunt menţionate prevederile O.U.G. nr. 34/2006, dispoziţiile art. 1225 alin. (1) şi art. 1226 alin. (2) C. civ., din expunerea argumentelor evocate, respectiv susţinerile referitoare la interpretarea contractului de cesiune, precum şi trimiterile la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, recurentele readuc în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, recurentele-pârâte, susţinând greşita aplicare a legii de către instanţa de apel, au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă criticile la adresa deciziei atacate reprezintă doar o succesiune de fapte şi afirmaţii, fără o argumentaţie în drept care să permită identificarea unor elemente concrete de nelegalitate.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurentele - pârâte B. S.R.L. şi A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 12 din 2 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Faţă de soluţia de anulare a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga recurentele - pârâte B. S.R.L. şi A. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Hârşova - prin Primar, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.140 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentele - pârâte B. S.R.L. şi A. S.R.L, împotriva deciziei civile nr. 12 din 2 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Obligă recurentele - pârâte B. S.R.L. şi A. S.R.L la plata către intimata-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAŞUL HÂRŞOVA- prin Primar a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.140 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2024.