Inadmissible appeal against refusal to rule on constitutional unconstitutionality objections in venue transfer proceedings

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25.10.2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2022, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă având ca obiect recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1476/15.06.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În cuprinsul cererii de strămutare, petentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Codul de procedură de la 1865, iar prin notele de şedinţă depuse la dosar, prin e-mail, la 14 decembrie 2022, petentul a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 37, art. 39 din Codul de procedură de la 1865.

Prin încheierea de şedinţă nr. 561 din 09 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de strămutare.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a declarat recurs, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză, cu menţiunea că motivele de recurs urmează să fie depuse după comunicarea hotărârii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2023.

Prin încheierea din 17 mai 2023 a fost suspendată judecata recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 16 noiembrie 2023 recurentul a formulat cerere de repunere pe rol, iar la data de 27 februarie 2024, acesta a depus motivele de recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul critică, în esenţă, soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte nepronunţarea asupra condiţiilor de admisibilitate conform normelor prevăzute de Legea nr. 47/1992.

În drept, recurentul a invocat dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 1, 3, 5, 7, 8 şi pct. 9 din C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs şi a reţinut următoarele:

Conform prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din aceeaşi lege, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) şi (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea putând fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, rezultă că poate fi atacată cu recurs doar încheierea prin care se respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate.

În cauză, instanţa supremă reţine că în cuprinsul cererii de strămutare, recurentul a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 40 din Codul de procedură de la 1865, iar prin notele de şedinţă depuse la dosar, prin e-mail, la 14 decembrie 2022, petentul a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 37 şi art. 39 din Codul de procedură de la 1865.

Prin încheierea de şedinţă nr. 561 din 09 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a respins ca inadmisibilă cererea de strămutare.

Înalta Curte constată că în considerentele acestei încheieri, instanţa supremă a reţinut că se va pronunţa, cu prioritate, asupra admisibilităţii cererii de strămutare şi prin urmare, nu va analiza excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37, art. 39 şi art. 40 din Codul de procedură de la 1865 invocate de către petent.

În acest context, se reţine că deşi A. a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 37, art. 39 şi art. 40 din Codul de procedură de la 1865, care se referă la modul de soluţionare al cererii de strămutare, precum şi la modalitatea de redactare a hotărârii date în strămutare, acestea nu au făcut obiectul analizei din punctul de vedere al verificării condiţiilor de admisibilitate a sesizării conform art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece instanţa a analizat cu prioritate admisibilitatea cererii de strămutare.

Cum, în speţă, instanţa de judecată în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate nu s-a pronunţat asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, analizând cu prioritate admisibilitatea cererii de strămutare, partea care a formulat cererea respectivă nu avea la îndemână calea de atac a recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 561 din 09 martie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de repunere pe rol.

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 17 mai 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2024.