Labor-law revision motion inadmissible where annulment-appeal ruling does not decide merits; prior decision stands.

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra cererii de revizuire constată următoarele:

1. Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost înregistrată sub nr. x/2020 cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 15 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a dispus anularea ca netimbrată a cererii de recuzare formulate de reclamant împotriva completului de judecată învestit cu soluţionarea apelului său declarat împotriva sentinţei civile nr. 1317/PI din 29.06.2021 pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia I civilă.

La 10 martie 2022, recurentul a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270, art. 5 şi art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, ce formează obiectul dosarului nr. x/2020, cererea fiind respinsă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă prin încheierea din 7 iunie 2022.

2. Recursul declarat de reclamant împotriva acestei încheieri a fost respins ca tardiv formulat prin decizia nr. 1795 din 28.09.2022, pronunţată de instanţa supremă în dosarul nr. x/2020.

3. Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., ce formează obiectul dosarului nr. x/2022, calea extraordinară de atac fiind respinsă ca nefondată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 740 pronunţată la 23 martie 2023.

4. La 9 octombrie 2023, A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei prin care a fost respinsă contestaţia în anulare, precum şi împotriva încheierii din 7 iunie 2022 pronunţate în dosarul nr. x/2020.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2023.

La 15.11.2023, revizuentul a transmis la dosar o cerere de revizuire formulată împotriva a trei hotărâri pronunţate de instanţa supremă, respectiv, încheierea din 07.06.2022 dată în dosarul nr. x/2020, decizia nr. 1795/28.09.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2020 şi decizia nr. 740/23.03.2023 dată în dosarul nr. x/2023; ulterior, la data de 16.11.2023, revizuentul a depus note scrise, subliniind că a transmis din eroare la prezentul dosar cererea de revizuire a celor trei hotărâri, solicitând disjungerea acesteia şi formarea unui nou dosar.

Prin decizia nr. 2522 din 23 noiembrie 2023 s-a dispus disjungerea cererilor de revizuire având ca obiect deciziile nr. 1795/2022 şi nr. 740/2023, şi înregistrarea lor în dosare nou-formate, fiind respinsă ca inadmisibilă revizuirea formulată împotriva încheierii din 7.06.2022.

Revizuirea având ca obiect decizia nr. 740 din 23 martie 2023 a fost înregistrată sub nr. x/2023.

În susţinerea cererii de revizuire, s-a arătat, în esenţă, că decizia nr. 740 pronunţată la 23 martie 2023 este lovită de nulitate absolută, întrucât nu a fost redactată în termenul maxim de 90 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 426 alin. (5) C. proc. civ.. Se mai invocă şi lipsa anumitor înscrisuri din dosarul electronic în care a fost pronunţată decizia atacată cu privire la disjungerea cererii sale de sesizare a Curţii Constituţionale şi repartizarea aleatorie, sens în care s-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

Prin cererea de revizuire transmisă prin poştă electronică la 15 noiembrie 2023 şi prin precizările transmise la 16 noiembrie 2023, revizuentul a invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 6 Cod procedură civilă, precizând că decizia nr. 740 din 23 martie 2023 este nulă, întrucât se bazează pe decizia nr. 1795/2022 pronunţată în dosarul nr. x/2020 şi pe încheierea din 7 iunie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2020, nule la rândul lor pentru lipsa dovezilor privind citarea sa pentru termenul din 28.09.2022, aceste dovezi neexistând în realitate. Totodată, a menţionat revizuentul că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanţa are obligaţia de a motiva corect hotărârea pronunţată şi să arate motivele pentru care a înlăturat cererea privind lipsa citării sale în dosarul nr. x/2020.

Prin întâmpinările şi concluziile scrise transmise la dosar intimata B. S.R.L. a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca tardivă şi inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, cu precizarea că îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Prin rezoluţia din 22 ianuarie 2024 a fost stabilit pentru soluţionarea cererii de revizuire termen de judecată la 27 februarie 2024 cu citarea părţilor în şedinţă publică.

La 20 februarie 2024 revizuentul a transmis la dosar cerere de despăgubire întemeiată pe dispoziţiile art. 40 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere lipsa calităţii procesuale pasive şi a interesului societăţii B. S.R.L. în prezenta cauză.

Înalta Curte, stabilind, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., ordinea de soluţionare a excepţiilor, a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată prin întâmpinare şi a reţinut următoarele:

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale ce o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei poate avea loc doar în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

În cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, context în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni care vizează fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale privind îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Art. 509 alin. (1) C. proc. civ.. statuează că revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, se poate cere pentru motivele prevăzute de pct. 1-11, iar la alin. (2) se precizează, cu titlu de excepţie, că pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

În ceea ce priveşte procedura de judecată a cererii de revizuire, dispoziţiile art. 513 alin. (3) Cod procedură civilă prevăd că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Textul art. 509 alin. (1) Cod procedură civilă stabileşte condiţiile de admisibilitate ale revizuirii, indicând hotărârile care pot forma obiectul acestei căi extraordinare de atac, legiuitorul impunând condiţia ca hotărârile revizuite să fie pronunţate asupra fondului sau să evoce fondul.

Prezenta revizuire este fundamentată pe ipotezele reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 6 ale C. proc. civ., conform cărora revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută când, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori când s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. Criticile formulate în susţinerea motivelor de revizuire invocate nu se circumscriu, însă ipotezelor anterior evocate, revizuentul susţinând, în esenţă, nulitatea hotărârilor pentru lipsa dovezilor de citare şi nemotivarea.

Prin decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac, instanţa supremă a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de parte împotriva deciziei nr. 1795/28.09.2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin care a fost respins ca tardiv formulat recursul declarat împotriva încheierii din 7 iunie 2022, pronunţate în acelaşi dosar, prin care a fost respinsă cerere de sesizare a Curţii Constituţionale. Litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a vizat un incident procedural, reclamantul A. declarând recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus anularea ca netimbrată a cererii de recuzare a completului de judecată învestit cu soluţionarea apelului său. Cererea de recuzare, fiind un incident procedural, este analizată independent de natura fondului litigiului în care s-a ivit.

Este de menţionat că, pe calea contestaţiei în anulare pot fi valorificate doar nereguli procedurale, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond din cadrul litigiului ce au fost soluţionate de instanţă în mod definitiv.

Or, decizia de respingere a unei contestaţii în anulare nu se încadrează în categoriile hotărârilor judecătoreşti prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., ca putând face obiect al revizuirii, deoarece nu este o hotărâre dată asupra fondului cauzei sau care evocă fondul.

Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu se înscrie în cerinţele de admisibilitate reglementate de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., ţinând cont şi de prevederile art. 513 alin. (3) din acelaşi cod, va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire, motiv pentru care nu se mai impune analiza motivelor şi cererilor formulate de revizuent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 740 din 23 martie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2024.