Extraordinary appeal barred by unfranked status and nullity for merit-based rather than illegality arguments

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 18 ianuarie 2022 sub nr. x/2022, reclamantele A. S.R.L. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., au solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 1.409.040 RON cu titlul de reparare prejudiciu şi cheltuieli de judecată.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 3207 din 20 decembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantele A. S.R.L. şi B., fiind obligate reclamantele la 9000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantele A. S.R.L. şi B. au formulat apel.

Prin decizia civilă nr. 981 din 16 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantele-reclamante A. S.R.L. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 3207 din 20 decembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, pe care le obligă, în solidar şi între ele la aceleaşi cote de 10.000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantele B. şi A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în vedere soluţionării apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 3207/2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În continuare, recurenţii fac o amplă descriere a parcursului procesual al cauzei, menţionând solicitările din cadrul acţiunii introductive de instanţă, soluţia şi considerentele sentinţei civile nr. 3207/2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Totodată, au arătat argumentele din cererea de apel pentru care au apreciat nelegală respingerea cererii formulate la prima instanţă, motivele apelului formulat împotriva sentinţei, precum şi considerentele instanţei de apel, care ar fi respins în mod nelegal apelul declarat în cauză.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenţii susţin că decizia atacată este pronunţată de instanţa de apel cu greşita aplicare a normelor de drept material, din perspectiva dispoziţiilor art. 1243 C. civ., având în vedere că în interpretarea instanţei de apel se deduce că modificarea unui act se poate face şi în alte modalităţi decât prin respectarea "principiului simetriei formelor" or, la dosarul cauzei nu exista niciun act, semnat de ambele părţi, conform art. 272 C. proc. civ., din care să rezulte că reclamantele au fost de acord ca pârâta să nu respecte autorizaţia de construire.

În acest context, au arătat că greşeala instanţei de apel privind interpretarea eronată a normelor de drept material vizează un aspect esenţial al raţionamentului instanţei, sens în care, în aplicarea dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., au apreciat că se impune casarea şi rejudecarea apelului, având în vedere că trebuia administrată şi expertiza solicitată în faţa ambelor instanţe anterioare, prin care să se demonstreze întinderea prejudiciului, context în care solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă C. S.R.L. s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Recurentele au depus răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea susţinerilor ca fiind nefondate.

La termenul din 15 februarie 2024, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia netimbrării recursului declarat de recurenta B., invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea de atac ca netimbrată, în considerarea următoarelor argumente:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ. "la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 " taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

De asemenea, conform art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".

Totodată, din interpretarea art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 reiese că, dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţă recurenta nu îşi îndeplineşte obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru, cererea de recurs va fi anulată integral.

Raportat la dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că recursul este netimbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 8.847 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, taxa urmând a fi achitată în solidar.

Prin cererea transmisă la 19 octombrie 2023, recurenta B. a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, iar prin cererea transmisă la aceeaşi dată, recurenta A. S.R.L. a solicitat acordarea facilităţilor sub forma reducerii/eşalonării taxei judiciare de timbru la care au fost obligaţi pentru soluţionarea recursului declarat în cauză.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2023, Înalta Curte a respins cererile formulate de către recurenţi.

Împotriva acestei încheieri, petenţii au formulat cereri de reexaminare, dosarul fiind înaintat completului C1, cu termen de judecată stabilit la 6 februarie 2024.

La termenul din 6 februarie 2024, Înalta Curte a admis cererea petentului A. S.R.L. privind reexaminarea încheierii din 23 noiembrie 2023 şi a dispus eşalonarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 8.847 RON, în trei rate egale lunare, a câte 2.949 RON fiecare, scadente în data de 25 a fiecărei luni, începând cu 25 martie 2024. Totodată a fost respinsă cererea formulată de petenta B. privind reexaminarea aceleiaşi încheieri.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul recurentei B. nu a fost timbrat anticipat pentru termenul din 15 februarie 2024, deşi cererea de reexaminare a încheierii privind acordarea ajutorului public judiciar din 23 noiembrie 2023 a fost respinsă, aşa încât, aceasta nu s-a conformat obligaţiei de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 8.847 RON, astfel cum i s-a pus în vedere prin comunicarea aflată la dosar recurs.

În acest context, trebuie menţionat regimul juridic al coparticipării procesuale, reglementat de art. 60 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia, "actele de procedură, apărările şi concluziile unuia dintre reclamanţi sau pârâţi nu le pot profita celorlalţi şi nici nu îi pot prejudicia".

Aşadar, în cazul coparticipării procesuale, raporturile dintre coparticipanţi sunt guvernate de principiul independenţei procesuale.

De la această regulă, art. 60 alin. (2) C. proc. civ. stabileşte o excepţie: în cazul în care prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor ori pârâţilor, actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele încuviinţate numai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură profită şi celorlalţi. Când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalţi, se va ţine seama de actele cele mai favorabile.

Excepţia prevăzută de art. 60 alin. (2) C. proc. civ. este incidentă în cazul în care între coparticipanţi există raporturi obligaţionale de solidaritate sau de indivizibilitate, însă în cazul de faţă, se constată inaplicabilitatea acestor prevederi, deşi, obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru era prevăzută a fi achitată în solidar de către cei doi recurenţi.

Aceasta deoarece, cererea recurentului A. S.R.L. privind reexaminarea încheierii din 23 noiembrie 2023 a fost admisă, fiind dispusă eşalonarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 8.847 RON, în trei rate egale lunare, a câte 2.949 RON fiecare, scadente în data de 25 a fiecărei luni, începând cu 25 martie 2024, context în care se reţine că soluţia pronunţată în cadrul acestui dosar nu îi poate profita şi recurentei B..

Astfel că, pentru termenul din 15 februarie 2024, stabilit pentru soluţionarea recursului declarat de reclamanţii B. şi A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 981 din 16 iunie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, recurenta B. nu s-a conformat obligaţiei de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 8.847 RON.

Având în vedere considerentele evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 32 şi art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamanta B. împotriva deciziei civile nr. 981 din 16 iunie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

De asemenea, la termenul din 15 februarie 2024, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare şi excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul A. S.R.L. şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

In conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Aşadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin cererea de recurs - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, întrucât criticile vizează aspecte de netemeinicie privind situaţia de fapt, recurenta indicând în mod generic şi formal aceste dispoziţii legale.

În acest context, se reţine referitor la incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că prin motivele de recurs, după prezentarea istoricului judecării cauzei la fond şi în apel, recurentele arată că decizia instanţei de apel, prin care s-a reţinut că a existat acordul părţilor pentru modificarea contractului, deşi nu există un înscris în acest sens, a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1243 C. civ.,

În ceea ce priveşte acest motiv de recurs, Înalta Curte constată că toate susţinerile recurentelor din cererea de recurs referitoare la acţiunea înaintată instanţei de fond şi motivele acesteia, sentinţa pronunţată în primă instanţă şi motivele acesteia, cererea de apel formulată de apelante împotriva sentinţei şi motivele acesteia, decizia instanţei de apel şi considerentele pentru care apelul acestora a fost respins ca nefondat, nu reprezintă motive de nelegalitate a deciziei instanţei de apel, în sensul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi nici nu pot fi încadrate de instanţa de recurs, din oficiu, în celelalte motive de nelegalitate reglementate expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) din acelaşi Cod.

Prin urmare, toate argumentele recurentelor reprezintă o relatare a situaţiei de fapt şi a greşitei interpretări a acestei situaţii de către instanţele anterioare, pe baza probatoriilor administrate în cauză, astfel că, din analiza recursului declarat, se constată că aceasta critică soluţia atacată, doar în ce priveşte temeinicia acesteia.

Aşadar, în absenţa unor critici ale reclamantelor pe fondul cauzei şi în condiţiile în care instanţa de apel nu a identificat neregularităţi rezultând din încălcarea unor norme de ordine publică, în mod corect s-a reţinut că soluţia primei instanţe asupra fondului litigiului este legală şi temeinică.

Dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel că criticile recurentelor referitoare la interpretarea greşită a normelor de drept material, din perspectiva dispoziţiilor art. 1243 C. civ., fără o dezvoltare a acestora, astfel cum prevăd dispoziţiile imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală, întrucât vizează temeinicia soluţiei pronunţate şi nu nelegalitatea acesteia.

Aşadar, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

In consecinţă, se constată că recurentele nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel în raport cu soluţia pronunţată.

Referitor la cererea intimatei-pârâte C. S.R.L. privind obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Intimata-pârâtă C. S.R.L. a solicitat obligarea recurentelor la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată dovedite prin înscrisurile existente la paginile 40, 41 din dosar.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, instanţa supremă, constatând îndeplinite cerinţele art. 452 şi pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentele, în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte C. S.R.L., constând în onorariu avocaţial.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamantul A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 981 din 16 iunie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, urmând ca recurentele, să fie obligate, în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte C. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta B. împotriva deciziei civile nr. 981 din 16 iunie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.R.L..

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 981 din 16 iunie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.R.L..

Obligă recurenţii, în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte C. S.R.L..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2024.