Extraordinary appeal nullified for failure to substantiate illegality grounds in property damage and lost profit dispute involving artificial accession of industrial equipment

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 9 iulie 2020 sub dosar nr. x/2020, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.A., S.C. C. S.R.L. şi Biroul Executorului Judecătoresc D. a solicitat obligarea pârâtelor S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.R.L., în solidar, la plata sumei de 171079,45 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii (828.024,53 RON la data introducerii acţiunii - 1 Euro=4,84 RON curs BNR) cu titlu de daune-interese pentru distrugerea unor elemente ale liniei de producţie pulberi metalice proprietatea reclamantei, obligarea tuturor pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 455.260,27 Euro echivalent în RON curs BNR la data plăţii (2203459,70 RON la data introducerii acţiunii - 1 euro=4,84 RON curs BNR) cu titlu de daune-interese reprezentând beneficiu nerealizat pe un an în urmă de la data introducerii acţiunii, precum şi obligarea tuturor pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanta în cauză.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357, art. 1381, art. 1382, art. 1385 şi art. 1523 alin. (2) lit. e) C. civ., art. 780 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 691/2022 din 30 martie 2022 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj a fost admisă excepţia lipsei calităţii active, invocată de pârâte şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul S.C. A. S.A. împotriva pârâţilor S.C. B. S.A., S.C. C. S.R.L. şi BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC D., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

A fost obligată reclamanta să achite pârâtei S.C. C. S.R.L. cheltuieli de judecată în cuantum de 26.127,19 RON.

A fost obligată reclamanta să achite pârâtului Biroul Executorului Judecătoresc D., cheltuieli de judecată în cuantum de 13.305 RON.

Suma de 18762,41 RON, reprezentând 50% din taxa de timbru aferentă cererii şi pentru care s-au acordat reclamantei facilităţi fiscale prin încheierea nr. 973 din 22 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, rămâne în sarcina statului.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, reclamanta A. S.A. a formulat apel.

Prin decizia civilă nr. 188/2023 din 3 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a fost respins apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 691/2022 din 30 martie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care a obligat-o să plătească intimatelor BEJ D. şi S.C. C. S.R.L. suma de 11.305 RON, respectiv 7.789 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Cluj.

În argumentarea memoriului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susţine că decizia atacată ar cuprinde motive contradictorii, citând în acest sens din cuprinsul considerentelor deciziei două statuări ale instanţei de apel, pe care le redă în continuare.

Cea de-a doua critică a recurentei se referă la pretinsa nemotivare a deciziei atacate, în sensul în care recurenta nu ar fi primit răspuns nici din partea primei instanţe şi nici în apel, la apărarea, potrivit căreia, "prin natura sa, linia tehnologică nu se incorporează în construcţie, fiind detaşabilă, astfel încât accesiunea imobiliară nu-şi găseşte raţiunea într-un asemenea caz".

În acest context, se susţine că instanţa de apel s-ar fi rezumat la a invoca la modul general, fără legătură cu datele concrete ale speţei, dispoziţiile art. 494 alin. (3) C. civ. referitoare la accesiunea imobiliară.

Într-o altă critică dezvoltată ca o pretinsă nemotivare a instanţei de apel, se constată că aceasta nu reprezintă altceva decât o reiterare a ideii de existenţă a acelor elemente ale liniei tehnologice demontabile şi enumerate de aceasta, care urmau a fi distruse şi care ar fi urmat să fie ridicate de către recurentă, în calitate de proprietară a liniei tehnologice, toate cu consecinţa respingerii ideii de accesiune imobiliară, context în care se pretinde că instanţa de apel ar fi omis să răspundă acestui motiv de apel.

Cu referire la motivul de recurs subsumat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că recurenta susţine faptul că instanţa de apel nu a analizat şi nici nu a avut în vedere argumentele sale cu privire la existenţa dosarului de executare nr. 125/2008 la SCPPEJ E..

Totodată, se reţine că recurenta nu a indicat şi nici nu a menţionat care sunt normele de drept material pretins încălcate de către instanţa de apel, context în care Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs a fost invocat în mod formal.

Intimatele C. S.R.L. şi Biroul Executorului Judecătoresc D. au formulat întâmpinări, în cadrul cărora au solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică. Biroul Executorului Judecătoresc D. solicitând şi cheltuieli de judecată.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinări, solicitând înlăturarea susţinerilor ca fiind nefondate.

La termenul din 15 februarie 2024, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

In conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Aşadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin cererea de recurs - art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. - nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, întrucât criticile vizează aspecte de netemeinicie privind situaţia de fapt, recurenta indicând în mod generic şi formal aceste dispoziţii legale.

În acest context, se reţine că obiectul prezentului dosar îl constituie obligarea intimatelor de rând 1 şi 2 la plata de despăgubiri pentru distrugerea unor elemente ale liniei de producţie pulberi metalice, cu privire la care recurenta a pretins calitatea de proprietar, precum şi obligarea tuturor intimaţilor la plata beneficiului nerealizat din exploatarea acesteia.

Din considerentele hotărârii pronunţate în apel, Înalta Curte constată că aceasta nu conţine motive contradictorii, instanţa de judecată expunând în mod clar considerentele care stau la baza respingerii apelului declarat. Astfel, prin hotărârea atacată se face iniţial trimitere la cele statuate cu putere de lucru judecat în dosarul nr. x/2007 referitor la incidenţa accesiunii imobiliare, iar în continuare instanţa a explicat mecanismul în care funcţionează accesiunea imobiliară artificială, prevăzută de art. 494 C. civ. de la 1864, în sensul că aceasta nu depinde nicidecum de existenţa sau nu a unei lucrări de specialitate, ci se aplică de drept.

În ceea ce priveşte critica recurentei privind nemotivarea hotărârii atacate, este de reţinut că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Referitor la motivul de casare, prin care recurenta susţine că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, Înalta Curte reţine că instanţa de apel, în mod amplu şi detaliat a expus în considerente argumentele pentru care soluţia primei instanţe este temeinică şi legală, arătând pe larg motivele pentru care se impune reţinerea cu putere de lucru judecat a instituţiei accesiunii imobiliare artificiale în litigiul dintre părţi.

Referitor la incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta consideră că instanţa de apel nu a analizat argumentele sale ce vizau existenţa dosarului de executare nr. 125/2008 la SCPPEJ E..

În ceea ce priveşte acest motiv de recurs, Înalta Curte constată că aceste aspecte nu au fost evocate în cadrul cererii de apel, reţinându-se totodată că recurenta nu a indicat şi nici nu a menţionat care sunt normele de drept material pretins încălcate de către instanţa de apel, context în care aceste critici apar a fi invocate în mod formal.

Prin urmare, toate argumentele recurentei reprezintă o relatare a situaţiei de fapt şi a greşitei interpretări a acestei situaţii de către instanţele anterioare, pe baza probatoriilor administrate în cauză, în absenţa unor critici de nelegalitate ale recurentei şi în condiţiile în care instanţa nu a identificat neregularităţi rezultând din încălcarea unor norme de ordine publică, în mod corect s-a reţinut că soluţia primei instanţe asupra fondului litigiului este legală şi temeinică.

Dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel încât criticile recurentei referitoare la interpretarea probatoriilor administrate nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală, acestea vizând temeinicia soluţiei pronunţate şi nu nelegalitatea acesteia.

Aşadar, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, şi că obiect al judecăţii îl reprezintă exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

In consecinţă, se constată că recurenta nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel în raport cu soluţia pronunţată.

Referitor la cererea intimatei-pârâte Biroul Executorului Judecătoresc D. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Intimata-pârâtă a solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 13.000,75 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în sumă de 11.305 RON cu titlu de onorariu avocaţial şi în sumă de 1.695,75 RON cheltuieli de deplasare, dovedite prin înscrisurile existente la paginile 77, 78 din dosar.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, instanţa supremă, constatând îndeplinite cerinţele art. 452 şi pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-reclamantă A. S.A. să plătească intimatei-pârâte Biroul Executorului Judecătoresc D. suma de 11.305 RON constând în onorariu avocaţial şi cheltuieli de deplasare.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 188/2023 din 3 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, pe care o va obliga la plata sumei de 13.000,75 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte Biroul Executorului Judecătoresc D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 188/2023 din 3 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B. S.A., C. S.R.L. şi BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC D..

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 13.000,75 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC D..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2024.