Admissibility of revision against first-instance judgment dismissed as unfounded on appeal under ECHR-based extraordinary remedy

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 3461 din 24 aprilie 2013 pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2010, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie schimbată sentinţa atacată în sensul admiterii cererii, respectiv obligarea pârâtului la plata sumei de 122.350,22 dolari USD.

Prin sentinţa civilă nr. 515 din 16 martie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanţelor.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că potrivit art. 322 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Din interpretarea dispoziţiilor evocate, s-a reţinut că hotărârea primei instanţe poate forma obiectul unei cereri de revizuire în sensul prevederilor art. 322 pct. 9 C. proc. civ., doar dacă aceasta nu a fost apelată.

Aşadar, dacă împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a fost exercitată calea de atac a apelului, iar apelul nu a fost anulat sau nu a fost respins ca tardiv formulat, hotărârea dată în apel poate face obiectul cererii de revizuire şi nu cea pronunţată în primă instanţă, textul legal fiind clar în acest sens.

În acest context, s-a reţinut că în raport cu prevederile legale, hotărârile instanţelor de apel prin care fondul cauzei a fost analizat poate forma obiectul cererii de revizuire, neavând relevanţă dacă prin hotărârea dată în apel s-a admis sau nu calea de atac, câtă vreme fondul cauzei a fost cercetat, or având în vedere că împotriva sentinţei civile nr. 3461 din 24 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2010 a fost exercitată calea de atac a apelului, cererea de revizuire a sentinţei civile este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuenta A. S.A., prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 3461 din 24 aprilie 2013 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2010.

Prin decizia nr. 1735A din 20 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admis apelul formulat de apelanta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 515 din 16 martie 2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2022, pe care a anulat-o şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că tribunalul a fost învestit cu o cale extraordinară de atac, respectiv revizuirea, împotriva unei sentinţe pronunţate într-un proces civil soluţionat definitiv şi irevocabil sub imperiul dispoziţiilor C. proc. civ. de la 1865, cererea de chemare în judecată fiind introdusă la data de 16 septembrie 2010, astfel că, în conformitate cu art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, normele de procedură aplicabile în judecarea cererii de revizuire sunt cele prevăzute de C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, chestiunea supusă analizei instanţei de apel este reprezentată de admisibilitatea revizuirii hotărârii pronunţate în primă instanţă dacă aceasta a rămas definitivă prin respingerea apelului ca nefondat.

In acest context, instanţa de apel a constatat că textul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. se referă la revizuirea hotărârilor rămase definitive la instanţa de apel sau prin neapelare.

Prin urmare, interpretarea acceptată de prima instanţă, în sensul că prin "hotărâri rămase definitive în instanţa de apel" se înţeleg doar hotărârile date în apel, face lipsită de sens menţiunea "rămase" din textul de lege, în condiţiile în care toate hotărârile din apel sunt definitive potrivit art. 377 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel că această interpretare ignoră o parte din textul de lege şi, prin aceasta, schimbă sensul acestuia.

Aşadar, spre deosebire de hotărârile instanţei de apel, care sunt definitive prin ele însele, hotărârile primei instanţe pot rămâne definitive prin respingerea sau anularea apelului, fie prin neapelare, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 377 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.. Hotărârile primei instanţe menţinute de instanţa de apel rămân, aşadar, definitive în apel şi astfel, fac parte din hotărârile ce pot fi revizuite.

Din analiza considerentelor sentinţei atacate cu revizuire şi a deciziei prin care a fost respins apelul ca nefondat, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că prin aceasta din urmă nu a fost schimbată situaţia de fapt, hotărârea primei instanţe fiind păstrată pentru argumentele reţinute şi de prima instanţă, astfel că situaţia din speţă nu impunea formularea cererii de revizuire împotriva hotărârii din apel.

Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat că în mod greşit a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, astfel că, în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, în forma în vigoare anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 202/2010 a admis apelul, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, recurentul MINISTERUL FINANŢELOR a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 4, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea recursului şi în raport cu dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, casarea deciziei atacate cu consecinţa trimiterii cauzei spre o nouă judecată şi, în subsidiar - în măsura în care se apreciază neincidenţa punctului 4 al art. 304 din acelaşi Cod - admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului promovat de intimata S.C. A. S.A. şi menţinerea sentinţei nr. 515/16.03.2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca fiind legală şi temeinică.

În susţinerea motivului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., care prevede că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, recurentul solicită instanţei de recurs să constate că sunt incidente în cauză aceste dispoziţii, faţă de concluzia dispusă asupra interpretării construcţiei art. 322 alin. (1) C. proc. civ., în special a menţiunii "rămase" din cuprinsul sintagmei "rămase definitive în instanţa de apel" al textului de lege supus analizei, care în opinia sa, în realitate se adaugă/modifică la lege.

În acest sens, se impune a constata împrejurarea că, nu se neagă posibilitatea instanţei de a statua asupra interpretării textului de lege, atât timp cât modalitatea în care se dispune asupra concluziilor - rezultate din această interpretare, nu adaugă/modifică/completează actul normativ (atribut al puterii legislative, iar nu al celei judecătoreşti).

Tot în acelaşi context, recurentul apreciază că instanţa de apel motivează, în contradicţie cu propriile argumente, hotărârea atacată - motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., concluzionând pe de o parte asupra argumentului, potrivit căruia, "instanţa de apel constată că textul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. se referă la revizuirea hotărârilor rămase definitive la instanţa de apel sau prin neapelare", iar pe de altă parte, conchide că "hotărârile primei instanţe menţinute de instanţa de apel fac parte din hotărârile ce pot fi revizuite".

În aceeaşi măsură, se apreciază că, în speţă sunt incidente şi dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. de la 1865, întrucât instanţa de control judiciar interpretând, în mod eronat, actul juridic dedus judecăţii a pronunţat o hotărâre cu încălcarea/aplicarea greşită a legii.

În acest sens, instanţa de apel a arătat că "chestiunea supusă analizei instanţei de apel este reprezentată de admisibilitatea revizuirii hotărârii pronunţate în prima instanţă, dacă aceasta a rămas definitivă prin respingerea apelului ca nefondat" .

Faţă de această împrejurarea, recurentul apreciază că Tribunalul Bucureşti, în mod corect a dispus prin hotărârea pronunţată, că hotărârile instanţelor de apel prin care fondul cauzei a fost analizat pot forma obiectul cererii de revizuire, neavând relevanţă dacă prin hotărârea dată în apel s-a admis sau nu calea de atac, câtă vreme fondul cauzei a fost cercetat.

Astfel, în raport cu temeiul de drept al cererii de revizuire - art. 322 pct. 9 C. proc. civ., se arată că, potrivit art. 322 din acelaşi Cod, o hotărâre de primă instanţă ar putea face obiectul unei cereri de revizuire numai în măsura în care nu a fost apelată. Dacă există un apel, iar apelul nu a fost respins ca tardiv sau anulat, în toate celelalte cazuri hotărârea de fond nu poate constitui obiect al revizuirii.

O asemenea concluzie este impusă de caracteristica apelului de a fi o cale de atac devolutivă, care presupune o nouă judecată în fond, consecutivă celei realizate în primă instanţă.

În aceste condiţii, revizuirea declarată împotriva sentinţei civile nr. 3461 din 24 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, aşa cum temeinic şi legal a constatat şi instanţa de fond este inadmisibilă, contrar opiniei instanţei de apel.

Aceasta deoarece, revizuirea este o cale extraordinară de retractare care trebuie exercitată, conform art. 322 C. proc. civ., numai împotriva unei hotărâri definitive.

Aşa fiind, dacă o cauză a fost judecată în primă instanţă şi în apel, hotărârea care poate fi atacată cu revizuire nu este cea din fond, indiferent dacă apelul a fost admis ori respins, cu excepţiile menţionate, când, după caz calea de atac a fost respinsă ca tardivă, inadmisibilă ori pentru alt motiv care împiedică cercetarea fondului.

Aşadar, prin decizia atacată, instanţa de apel a dispus asupra unei interpretări vizând textul de lege al art. 322 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, care a condus, nu doar la adăugare la lege, dar şi la greşita aplicare a normei de drept şi, implicit, la adoptarea unei soluţii netemeinice.

Pentru aceste considerente, recurentul se consideră îndreptăţit să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor din recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 304 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte a reţinut următoarele:

Potrivit art. 322 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau a libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

În condiţiile acestui text de lege şi având în vedere Hotărârea din 2 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza S.C. A. S.A. împotriva României (cererea nr. 15.886/15), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1221/23.12.2021, prin care s-a constatat că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi prin care s-a apreciat că cea mai potrivită reparaţie pentru reclamanta S.C. A. S.A. ar fi aceea de a i se permite revizuirea cauzei îndreptată împotriva Ministerului Finanţelor (al cărei obiect l-a constituit realizarea creanţei societăţii în condiţiile înlăturării convertirii acesteia la un curs de schimb valutar special, arbitrar), a fost înregistrată de către intimată cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 3461/24.04.2013 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2010.

Prin sentinţa civilă nr. 515 din 16 martie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanţelor, cu motivarea că împotriva sentinţei a cărei revizuire se solicită a fost exercitată calea de atac a apelului, aşa încât hotărârea dată în apel poate face obiectul cererii de revizuire şi nu cea pronunţată în primă instanţă.

Prin decizia civilă nr. 1735A din data de 20 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2022, s-a admis apelul formulat de revizuentă, s-a anulat sentinţa apelată şi s-a trimis cauza, spre rejudecare, primei instanţe, cu motivarea că din lecturarea considerentelor sentinţei atacate cu revizuire şi a deciziei prin care a fost respins apelul ca nefondat, se constată că prin această din urmă hotărâre nu a fost schimbată situaţia de fapt, sentinţa fiind păstrată pentru argumentele reţinute şi de prima instanţă, astfel că situaţia din speţă nu impunea formularea cererii de revizuire împotriva hotărârii din apel.

Recurentul Ministerul Finanţelor critică maniera instanţei de apel de a interpreta art. 322 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865 şi consideră că înţelesul pe care această instanţă l-a dat menţiunii "rămase" din cuprinsul sintagmei "rămase definitive în instanţa de apel", în realitate constituie o adăugare/modificare la lege, conturând prin urmare motivul de recurs circumscris prevederilor art. 304 pct. 4 din C. proc. civ. de la 1865.

Din perspectiva criticilor din recurs se reţine, însă, că modificarea deciziei atacate pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, aşa cum se susţine de către recurent chiar şi când face observaţii cu referire la considerentele instanţei de apel ori cu referire la interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, pentru a sublinia confuzia aceleiaşi instanţe atunci când s-a aplecat asupra noţiunii de hotărâre judecătorească revizuibilă, atrage incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, la acestea urmând a se raporta Înalta Curte în continuare.

Aspectul privitor la faptul dacă condiţia evocării fondului la care face menţiune art. 322 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865 se referă doar la hotărârile instanţei de recurs sau şi la celelalte hotărâri pronunţate în fond sau în apel a fost tranşată fără echivoc de către Curtea Constituţională prin decizia nr. 233 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 340 din 17 mai 2011.

Instanţa de control constituţional a reţinut astfel că dispoziţiile art. 322 pct. 9 din C. proc. civ. sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătoreşti prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi şi libertăţi fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Cum potrivit Legii nr. 47/1992 republicată, de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, interpretarea art. 322 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865 nu se poate realiza decât prin prisma deciziei Curţii Constituţionale, în sensul că revizuirea întemeiată pe respectivul text de lege poate fi cerută şi atunci când hotărârea atacată pe această cale nu evocă fondul pretenţiilor deduse judecăţii.

Admisibilitatea cererii sub aspectul hotărârii care poate forma obiectul revizuirii, implică totuşi, în speţă, o discuţie asupra primei categorii importante de hotărâri judecătoreşti ce sunt susceptibile de revizuire, şi anume aceea a hotărârilor "rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare".

Se observă că în sfera hotărârilor "rămase definitive în instanţa de apel" se includ hotărârile date în apel şi prin care se rezolvă fondul pricinii, întrucât aceste hotărâri se bucură de atributul de a fi definitive.

În concordanţă cu acest punct de vedere, s-a considerat în jurisprudenţă că nu sunt susceptibile de revizuire acele hotărâri prin care nu se soluţionează fondul cauzei, cum este cazul, spre exemplu, al hotărârilor de declinare a competenţei.

În sfera hotărârilor rămase definitive prin neapelare trebuie incluse nu numai hotărârile împotriva cărora nu s-a exercitat calea ordinară de atac, ci şi hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, întrucât şi acestea sunt definitive, potrivit art. 377 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. din 1865.

Prin decizia recurată, instanţa de apel consideră, în mod nelegal, că întrucât hotărârea, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinţei a cărei revizuire se solicită, păstrează argumentele pe care le-a reţinut şi prima instanţă, nu se impunea formularea cererii de revizuire împotriva deciziei din apel.

Din perspectiva celor expuse şi rezultate din interpretarea textului de lege evocat în legătură cu obiectul revizuirii, se observă că deşi legea nu condiţionează admisibilitatea revizuirii de exercitarea în prealabil a apelului sau a recursului, totuşi, în situaţia în care hotărârea este nedefinitivă, iar partea introduce apel, decizia prin care s-a soluţionat apelul va putea fi revizuită, potrivit prevederilor art. 322 din C. proc. civ.

Pentru toate considerentele prezentate, având în vedere şi dispoziţiile art. 312 şi urm. din C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va admite recursul şi va modifica decizia atacată, cu consecinţa respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de revizuenta SC. A. S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate:

Admite recursul declarat de recurentul MINISTERUL FINANŢELOR împotriva deciziei nr. 1735A din 20 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata A. S.A..

Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 515 din 16 martie 2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2024.

Cu opinia separată a d-nei judecător B., în sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de recurentul MINISTERUL FINANŢELOR împotriva deciziei nr. 1735A din 20 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

OPINIE SEPARATĂ

În susţinerea opiniei separate exprimate în sensul respingerii recursului declarat de recurentul MINISTERUL FINANŢELOR împotriva deciziei civile nr. 1735A/20.11.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2022, apreciez că, în situaţia în care apelul declarat în cauză este respins ca nefondat, fără a se propune o perspectivă nouă asupra fondului pricinii, cererea de revizuire se îndreaptă împotriva hotărârii primei instanţe, potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ. 1865, incidente în cauză.

Dispoziţiile art. 322 alin. (2) Cod procedură 1865 consacră calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva "unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul". Din modalitatea de formulare a acestui text rezultă că, în prima categorie, sunt avute în vedere hotărârile primei instanţe deoarece doar despre acestea se poate spune că "rămân definitive în instanţa de apel sau prin neapelare". Dacă s-ar fi dorit ca revizuirea să fie destinată exclusiv împotriva hotărârilor instanţei de apel, atunci când o astfel de cale de atac este promovată, ar fi fost necesară o menţiune în acest sens.

Faptul că, în baza art. 295 C. proc. civ. 1865, instanţa de apel este ţinută să verifice situaţia de fapt şi aplicarea legii stabilite de prima instanţă, nu schimbă concluzia anterioară întrucât soluţia se va pronunţa asupra căii de atac devolutive, şi nu în mod direct asupra pretenţiilor dintre părţi. O situaţie particulară în apel este aceea a evocării fondului, dar aceasta se realizează, potrivit art. 297 C. proc. civ. 1865, în ipoteza admiterii prealabile a apelului şi anulării sentinţei primei instanţe.

De altfel, potrivit art. 377 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. 1865, sunt considerate hotărâri definitive şi hotărârile date în primă instanţă atunci când cererea de apel a fost respinsă, raţiunea fiind aceea că doar acestea cuprind soluţia asupra litigiului dintre părţi, susceptibilă de a fi pusă în executare, conform art. 374 şi 376 C. proc. civ. 1865.

În consecinţă, tot o asemenea hotărâre va fi susceptibilă de a fi atacată cu revizuire întrucât părţile tind la desfiinţarea soluţiei pronunţate asupra litigiului dedus judecăţii şi reluarea judecăţii acesteia, nu doar a hotărârii pronunţate de instanţa de apel, care doar confirmă dispozitivul primei instanţe.