Defendant Company’s Appeal Against Refusal to Stay Proceedings for Insolvency Ruled Inadmissible

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă la 15.04.2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., au solicitat:

- obligarea pârâtei la executarea obligaţiei contractuale de predare a apartamentului ce formează obiectul Antecontractului de vânzare-cumpărare nr. x/08.05.2019 autentificat sub nr. x/08.05.2019 de B.I.N. D. în stadiul convenit contractual (cu centrală termică, calorifere, tâmplărie termopan, uşi de interior şi uşă intrare metalică, instalaţii şi obiecte sanitare, instalaţii electrice cu prize şi întrerupătoare, contor gaz, apă şi apometru);

- obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea obligaţiilor contractuale cuprinse în Antecontractul de vânzare-cumpărare;

- să se constatate că între reclamanţi, în calitate de promitenţi-cumpărători şi pârâtă, în calitate de promitent-vânzător, s-a încheiat Antecontractul de vânzare-cumpărare nr. x/08.05.2019, autentificat sub nr. x având ca obiect imobilul apartament compus din trei camere+dependinţe, semifinisat în suprafaţă de 74 mp utili şi 65 mp terasă (cu vedere spre E. şi terasă spre Şcheia), situat în loc. Suceava, str. x f.n., tronson A, jud. Suceava, împreună cu cota din părţile indivize din părţile şi dependinţele comune ale imobilului, precum şi dreptul de proprietate asupra cotei din părţi indivize din terenul pe care se află construit blocul de locuinţe, înstrăinat contra sumei de 83.500 Euro (inclusiv TVA 5%), preţ achitat integral, şi

- să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare;

- cu cheltuieli de judecată.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 1279 alin. (3) teza I C. civ., art. 1669, art. 1350, art. 1516, art. 1537 C. civ., şi ale art. 453 C. proc. civ.

La 18 mai 2022, reclamanţii au formulat o cerere adiţională, în sensul chemării în judecată şi a pârâtei F. S.R.L. Dumbrăveni, solicitând să se constate nulitatea contractului de vânzare autentificat sub nr. x/29.03.2022 de B.I.N. G., încheiat între pârâta C. S.R.L., în calitate de vânzător, şi pârâta F. S.R.L. Dumbrăveni, în calitate de cumpărător, în ce priveşte vânzarea întregului drept de proprietate asupra imobilului constând în apartamentul nr. x situat la etajul nr. 8 al scării A, tronson 1 al blocului de locuinţe din mun. Suceava, str. x, jud. Suceava, având număr cadastral x, înscris în CF nr. x şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Pârâta C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind prescrisă, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată, precum şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta F. S.R.L. Dumbrăveni a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr. 254 din 29 noiembrie 2022, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului de a cere validarea Antecontractului de vânzare-cumpărare, ca nefondată şi:

- a admis acţiunea formulată de către reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele C. S.R.L. şi F. S.R.L. Dumbrăveni;

- a anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/29.03.2022 de B.I.N. G., încheiat între pârâta C. S.R.L., în calitate de vânzător, şi pârâta F. S.R.L. Dumbrăveni, în calitate de cumpărător, în ce priveşte vânzarea întregului drept de proprietate asupra imobilului constând în apartamentul nr. x, situat la etajul 8 al scării A, tronson 1 al blocului de locuinţe din mun. Suceava, str. x, jud. Suceava, compus din 3 camere de locuit şi dependinţe, cu suprafaţa utilă de 74,90 mp şi totală de 161,70 mp, având nr. cadastral x, înscris în Cartea funciară nr. x a UAT Suceava, conform încheierii OCPI Suceava nr. 32275/13.05.2021, împreună cu cota de 337/10000 părţi indivize din părţile şi dependinţele comune ale imobilului, precum şi dreptul de proprietate asupra cotei de 337/10000 părţi indivize din terenul aferent blocului de locuinţe, în suprafaţă de 346 mp teren curţi construcţii, având nr. cadastral x, înscrisă în Cartea funciară nr. x a UAT Suceava, conform încheierii nr. 32275/13.05.2021 a OCPI Suceava;

- a validat Antecontractul de vânzare-cumpărare nr. x/08.05.2019 încheiat între C. S.R.L. şi B.;

- a constatat că reclamantul B., căsătorit cu reclamanta A., au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului având nr. cadastral x, înscris în Cartea funciară nr. x a UAT Suceava, conform încheierii nr. 32275/13.05.2021 a OCPI Suceava, împreună cu cota de 337/10000 părţi indivize din părţile şi dependinţele comune ale imobilului, precum şi dreptul de proprietate asupra cotei de 337/10000 părţi indivize din terenul aferent blocului de locuinţe, în suprafaţă de 346 mp teren curţi construcţii, având nr. cadastral x, înscrisă în Cartea funciară nr. x a UAT Suceava, conform încheierii nr. 32275/13.05.2021 a OCPI Suceava, preţul vânzării fiind de 83.500 de euro;

- a dispus ca hotărârea să ţină loc de act autentic.

- a obligat pârâta C. S.R.L. să le predea reclamanţilor apartamentul în stadiul convenit conform art. VII din Antecontractul de vânzare-cumpărare nr. x/08.05.2019, semifinisat (cu centrală termică, calorifere, tâmplărie termopan, uşi de interior şi uşă de intrare metalică, instalaţii şi obiecte sanitare, instalaţii electrice cu prize şi întrerupătoare, contor de gaz, apă şi apometru).

- a obligat pârâta C. S.R.L. să le achite reclamanţilor suma de 12.500 de euro reprezentând despăgubiri pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale.

- a obligat pârâţii să le achite reclamanţilor suma de 20.215 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinţe, pârâţii C. S.R.L. şi F. S.R.L. Dumbrăveni au declarat apel, iar reclamanţii A. şi B. au promovat apel incident.

La 07 iunie 2023, numiţii H. şi I. au formulat, în scris, cerere de intervenţie principală în interes propriu, care, prin încheierea din 27 octombrie 2023, a fost calificată ca fiind o cerere formulată de către succesorii cu titlu particular şi au primit calitatea de intervenienţi.

La 26 septembrie 2023, apelanta C. S.R.L. a formulat o cerere de suspendare a cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, motivat de faptul că împotriva acesteia, prin încheierea nr. 215 din 21 septembrie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Suceava a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă.

Prin încheierea din 29 septembrie 2023, cererea de suspendare de drept a cauzei pe temeiul indicat a fost respinsă, ca nefondată, instanţa apreciind că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014, întrucât calea de atac a fost promovată şi de către debitorul C. S.R.L.

Pentru termenul de judecată din 26 ianuarie 2024, s-au depus la dosar cereri de renunţare la apel de către apelanta-pârâtă C. S.R.L., prin lichidator judiciar J.. şi prin administrator K., de către apelanta-pârâtă F. S.R.L. Dumbrăveni şi de către H. şi I..

Prin decizia nr. 35 din 26 ianuarie 2024, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a luat act de renunţarea la apelurile declarate de către pârâtele C. S.R.L., prin administrator judiciar J.., şi F. S.R.L. Dumbrăveni împotriva sentinţei civile nr. 254/29.11.2022 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2022 şi:

- a respins cererea de renunţare formulată de intervenienţii H. şi I., ca neîntemeiată;

- a constatat că apelul incident formulat de reclamanţii A. şi B., împotriva aceleiaşi sentinţe, a rămas fără efect, în temeiul art. 472 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de suspendare pronunţată de Curtea de Apel Suceava prin încheierea din 29 septembrie 2023 pârâta C. S.R.L. a formulat recurs, prin care a solicitat, în principal casarea încheierii recurate, în ce priveşte respingerea cererii de suspendare şi trimiterea cauzei instanţei de apel pentru a soluţiona şi motiva soluţia cererii de suspendare, iar în subsidiar casarea încheierii şi admiterea cererii de suspendare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, în considerarea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că încheierea recurată nu cuprinde motivele de drept pe care se întemeiază dispoziţia de respingere a cererii de suspendare, contrar exigenţelor impuse de art. 233 C. proc. civ., iar în dispozitiv nu este menţionată soluţia de respingere a cererii de suspendare.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., titulara recursului a afirmat că instanţa de apel în mod greşit a reţinut că, în cauză, ar fi aplicabile dispoziţiile art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 şi nu cele ale art. 75 alin. (1) din acelaşi act normativ, invocate de aceasta, întrucât intimaţii-reclamanţi B. şi A. nu formulaseră, la momentul soluţionării cererii de suspendare, o cerere de înscrisere la masa credală, astfel că nu aveau calitatea de creditori în dosarul nr. x/2023.

Potrivit recurentei, acesţia ar fi putut fi consideraţi titularii unui drept de creanţă numai dacă ar fi recunoscut şi acceptat rezoluţiunea Antecontractului de vânzare-cumpărare şi ar fi formulat o acţiune în pretenţii având ca obiect restituirea avansului achitat.

În fine, a afirmat că, în condiţiile în care intimaţii-reclamanţi au învestit instanţa cu o cerere pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, iar la 21 septembrie 2023 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva sa, în cauză deveneau aplicabile prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2014, aceştia putând să îşi valorifice pretinsul drept în cadrul dosarului de insolvenţă.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 233, art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., art. 75 din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei.

Prin întâmpinarea înaintată la dosar la 22 decembrie 2023, intimaţii-reclamanţi au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, din perspectiva faptului că soluţia pronunţată de instanţa de apel asupra cererii de suspendare poate fi atacată doar odată cu decizia de soluţionare a apelului declarat, excepţia nulităţii, întrucât susţinerile din cuprinsul cererii de recurs nu se circumscriu motivelor de nelegalitate invocate, precum şi lipsa de interes în susţinerea recursului, dat fiind că, la 04 decembrie 2023, între părţile litigante, cu privire la obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Suceava, s-a încheiat Acordul de mediere în vederea soluţionării pe cale amiabilă a litigiului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului.

Prin notele de şedinţă înaintate la dosar la 05 februarie 2024, intimaţii-reclamanţi au reiterat excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi au învederat că, prin decizia nr. 35 din 26 ianuarie 2024, Curtea de Apel Suceava a luat act de cererile de renunţare la judecata apelurilor declarate de către pârâtele C. S.R.L., prin administrator judiciar J.., şi F. S.R.L. Dumbrăveni, respectiv a respins, ca neîntemeiată, cererea de renunţare formulată de intervenienţii H. şi I. şi a constatat ca fiind rămas fără efect apelul incident formulat de reclamanţii A. şi B..

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac, invocată prin întâmpinare, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Încheierea de şedinţă, fiind în realitate tot o hotărâre judecătorească, potrivit art. 424 alin. (5) C. proc. civ., măsurile luate se regăsesc în dispozitiv, dar adesea, şi în partea dezbaterilor, atunci când instanţa se pronunţă asupra unor excepţii sau incidente procedurale. Totodată, calea de atac şi termenul de exercitare a acesteia trebuie indicate doar în acele cazuri în care încheierea de şedinţă este succeptibilă de o cale de atac pe cale separată, iar nu şi în situaţia în care ea se poate ataca numai odată cu fondul, adică odată cu soluţia pronunţată de instanţă după închiderea dezbaterilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 235 C. proc. civ., încheierile care preced hotărârea şi au scopul pregătirii soluţionării pricinii sunt încheieri premergătoare.

Dispoziţiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ. prevăd că "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel". Aceste norme se coroborează cu cele ale art. 494 din acelaşi cod, conform cărora dispoziţiile din apel se aplică şi în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice.

Consecinţa practică a unei astfel de reglementări constă în faptul că încheierile premergătoare nu pot fi atacate decât odată cu fondul, făcând corp comun cu hotărârea finală, fiind supuse căii de atac numai odată cu aceasta.

În speţă, încheierea de şedinţă din 29 septembrie 2023 este pronunţată de Curtea de Apel Suceava în cadrul cercetării judecătoreşti efectuate în apelurile declarate de pârâtele C. S.R.L., respectiv de F. S.R.L. Dumbrăveni, precum şi în apelul incident promovat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 254/29.11.2022 pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2022, în soluţionarea unui litigiu având ca acţiune în daune contractuale, fiind astfel o încheiere premergătoare, conform celor arătate mai sus.

Caracterul de încheiere premergătoare este dat de natura soluţiei pronunţate, respectiv de respingere a cererii de suspendare a judecăţii, cu consecinţa continuării procesului, în vederea soluţionării acestuia.

Înalta Curte subliniază că regimul juridic al încheierii prin care se respinge cererea de suspendare a judecăţii este guvernat de regula instituită prin art. 466 alin. (4) C. proc. civ., în aplicarea principiului accesorium sequitur principale, în sensul că, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel.

Astfel, spre deosebire de încheierea prin care se dispune suspendarea judecăţii ori se respinge cererea de repunere a cauzei pe rol, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, conform dispoziţiilor art. 414 C. proc. civ., încheierea prin care se respinge cererea de suspendare poate fi atacată numai odată cu fondul şi doar în situaţia în care hotărârea prin care instanţa se dezînvesteşte este susceptibilă de vreo cale de atac.

Întrucât derogă de la regula instituită prin art. 466 alin. (4) C. proc. civ. în privinţa încheierilor premergătoare, atât sub aspectul căii de atac care poate fi exercitată, şi anume recursul la instanţa superioară, cât şi sub aspectul termenului de exercitare a recursului, respectiv cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, art. 414 C. proc. civ. trebuie supus unei interpretări literale, neputând fi extins şi asupra încheierilor prin care se respinge cererea de suspendare.

Această interpretare a normelor procedurale enunţate este, de altfel, reţinută şi în cuprinsul considerentelor deciziei nr. 2/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent sa judece recursul în interesul legii, date în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 414 alin. (1) teza I C. proc. civ. (a se vedea, în acest sens, paragraful 46 din decizie).

Totodată, în raport de dispoziţiile art. 234 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "În cazul în care se declară apel sau, după caz, recurs împotriva unei încheieri cu privire la care există o chestiune litigioasă asupra admisibilităţii atacării pe cale separată a încheierii, cererea de exercitare a căii de atac se înaintează instanţei superioare împreună cu o copie de pe încheierea atacată, certificată de grefa instanţei. Dacă instanţa de control judiciar constată admisibilitatea căii de atac, va cere instanţei care a pronunţat încheierea atacată să înainteze dosarul cauzei, în condiţiile alin. (2)." Înalta Curte arată că, prin acest text s-a urmărit să se inhibe orice tendinţă de tergiversare a judecăţii, consecinţă a exercitării în mod abuziv a unei căi de atac inadmisibile. Tocmai de aceea, judecata va continua, iar instanţei de control judiciar îi va fi trimisă numai o copie de pe încheierea atacată, certificată de grefă.

Ca atare, nefiind vorba despre o întrerupere a cursului judecăţii, se reţine că regimul juridic al încheierii, sub aspectul căilor de atac, nu este cel reglementat prin dispoziţiile art. 414 C. proc. civ., pentru a se putea considera că este deschisă calea de atac a recursului împotriva actului procedural al instanţei.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele expuse şi a caracterului inadmisibil al căii de atac declarate, Înalta Curte arată că nu se mai impune a se analiza excepţia nulităţii, respectiv lipsei de interes în susţinerea recursului, invocate de intimaţii-reclamanţi prin întâmpinare, şi nici argumentele expuse de recurenta-pârâtă în susţinerea motivelor de recurs, art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., invocate împotriva încheierii recurate.

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţii-reclamanţi prin întâmpinare, şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva încheierii din 29 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva încheierii din 29 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2024.