Pension recalculation denial: Inadmissibility of extraordinary appeal for annulment against procedural rejection of recourse

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă la 19.09.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII SATU MARE şi CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE BUCUREŞTI - Comisia Centrală de Contestaţii, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- anularea hotărârii nr. 43123/25.07.2022 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice Bucureşti;

- obligarea pârâtei CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII SATU MARE să emită o nouă decizie de pensionare şi să procedeze la recalcularea pensiei, prin adiţionarea la baza de calcul a veniturilor prevăzute în adeverinţa nr. x/29.08.2017 şi completarea la aceasta nr. x/29.08.2017, emise de S.C. B. S.A. Baia Mare Sucursala Satu Mare şi să plătească reclamantei diferenţele băneşti rezultate în urma recalculării pensiei conform titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 310/LMA/10.05.2018, pronunţată în dosar nr. x/2018 de Tribunalul Satu Mare, rămasă definitivă la 01.10.2018;

- să se constate refuzul nejustificat al CASEI NAŢIONALE DE PENSII PUBLICE BUCUREŞTI - Comisia Centrală de Contestaţii, cât şi tardivitatea emiterii hotărârii nr. 43123/25.07.2022 adică peste 3 ani, în urma "examinării" contestaţiei nr. 5965/19.02.2019;

- cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 929/LMA din 29 decembrie 2022, Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamantă, precum şi a cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Împotiva acestei sentinţe civile a formulat apel reclamanta, acesta fiind respins prin decizia civilă nr. 611/A/2023 din 8 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, ca nefondat.

Împotriva deciziei civile menţionate a formulat recurs reclamanta, iar prin decizia nr. 1684 din 20 septembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, urmare a admiterii excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, a respins recursul declarat, ca inadmisibil.

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa supremă, A. a formulat contestaţie în anulare, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 03.01.2024, sub nr. x/2024 şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 5.

În motivare, contestatoarea, în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 şi art. 504 alin. (2) C. proc. civ., a invocat motive ce vizează fondul raportului juridic litigios, solicitând, în încheiere, admiterea contestatiei în anulare.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la 26 ianuarie 2024, intimata-pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII SATU MARE a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare şi a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă, iar pe fond, ca nefondată.

Contestatoarea nu a formulat răspuns la întâmpinare, însă a depus concluzii scrise în susţinerea demersului procesual.

Examinând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimată, prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin decizia atacată cu contestaţie în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 611/A/2023 din 8 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, reţinând, în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 şi art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., că împotriva hotărârilor prin care au fost soluţionate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar hotărârea pronunţată de curtea de apel este definitivă.

Contestatoarea şi-a întemeiat contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2, respectiv art. 504 alin. (2) C. proc. civ., reiterând susţinerile din cererea de recurs.

Înalta Curte reţine că prezenta cale de atac dedusă judecăţii este una extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare.

În sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., noţiunea de eroare materială reprezintă o greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluţia respectivă.

Verificarea unei astfel de erori materiale nu trebuie să implice, aşadar, reexaminarea fondului cauzei, reaprecierea probelor sau interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii legale, deoarece contestaţia în anulare tinde la desfiinţarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, iar prin aceste dispoziţii legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziţia părţilor o nouă cale de atac similară apelului sau recursului.

Or, prin decizia atacată, Înalta Curte s-a pronunţat în sensul inadmisibilităţii căii de atac declarate de către contestatoare, soluţie care a făcut de prisos o analiză pe fond a aspectelor invocate de către aceasta, soluţia de respingere ca inadmisibil a recursului nefiind una dată în urma judecăţii pe fond a respectivei căi de atac, adică în urma unei judecăţi efectiv realizate de respectiva instanţă de control judiciar relativ la criticile care au fost formulate, ci urmare a examinării legalităţii exercitării căii de atac şi a concluziei că petenta nu avea deschisă calea de atac a recursului exercitată deoarece legea exclude în mod expres posibilitatea exercitării recursului în pricinile din materia asigurărilor sociale.

În acest context, al analizei evidenţiate de considerentele deciziei atacate prin contestaţia în anulare pendinte, se constată că toate criticile expuse de către contestatoare în fundamentarea acestei căi de atac se referă la chestiuni de fond deduse judecăţii în cadrul ciclurilor procesuale anterioare, de vreme ce aceasta a înţeles să reia susţinerile privind încălcarea, prin hotărârile judecătoreşti reprezentate de deciziile nr. 1684 din 20 septembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv nr. 611/A/2023 din 8 mai 2023 a Curţii de Apel Oradea şi a sentinţei civile nr. 929/LMA din 29 decembrie 2022, a dreptului constituţional prevăzut de art. 41 alin. (2)-(4) raportat la prevederile art. 47 alin. (2) şi la art. 52 alin. (1) şi (3) din Constituţia României, respectiv cele referitoare la împrejurarea că pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare refuză să procedeze la recalcularea şi valorificarea corespunzătoare a perioadelor lucrate conform adeverinţei nr. x/29.08.2017, emise de S.C. B. S.A. Baia Mare Sucursala Satu Mare: 01.07.1975-01.08.1975; 01.10.1977-20.09.1997; 15.10.1980-01.11.1980, sau la nerespectarea de către aceasta a prevederilor art. 13 din Regulamentul Comisiei de Contestaţii Bucureşti, respectiv refuzul de a pune în executare/aplicare titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 310/LMA din 10 mai 2018 a Tribunalului Satu Mare, rămasă definitivă şi irevocabilă, precum şi cu privire la aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 164 alin. (3) şi 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 şi a deciziei nr. 19/2011 pronunţate în interesul legii.

În aceste condiţii, dacă instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare ar examina motivele contestaţiei din perspectiva celor solicitate de contestatoare, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestaţia în anulare neputând fi însă convertită într-un recurs la recurs.

Prin urmare, se constată că susţinerile contestatoarei în cadrul prezentei căi de atac nu relevă existenţa unei erori materiale intervenite cu prilejul judecăţii realizate de către instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, din perspectiva ipotezei reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. Chiar dacă în mod formal, contestatoarea a indicat acest temei al contestaţiei în anulare, nu a învederat în ce anume a constat eroarea materială care să fi determinat, în mod eronat, soluţia de respingere a recursului ca inadmisibil, prin decizia atacată cu prezenta contestaţie.

În continuare, analizând dispoziţiile art. 504 alin. (2) C. proc. civ., invocate de către contestatoare, Înalta Curte constată că acestea nu sunt aplicabile în cauză, deoarece legiuitorul a înţeles să reglementeze două tipuri de contestaţie în anulare: contestaţia în anulare de drept comun, reglementată de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor definitive atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, şi contestaţia în anulare specială, reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, dispoziţiile art. 504 C. proc. civ., invocate de către contestatoare ca temei al cererii sale, nu reglementează cazuri de contestaţie în anulare distincte, ci se referă, la alin. (1) şi (2), exclusiv la condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei în anulare obişnuite, aşa cum rezultă din referirea ce se face la art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Or, contestatoarea a înţeles să promoveze o contestaţie în anulare specială, din moment ce argumentele cuprinse în cererea introductivă nu se referă în niciun mod la vreo neregularitate privind citarea sa pentru termenul la care a avut loc judecata.

Aşa fiind, nu se verifică ipoteza prevăzută de alin. (2) al art. 504 C. proc. civ., astfel încât argumentele critice expuse în cuprinsul cererii de contestaţie în anulare nu pot fi analizate din această perspectivă.

În consecinţă, Înalta Curte constată că, în speţă, nu a fost supusă analizei o greşeală materială în accepţiunea art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. şi nici nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 504 alin. (2) C. proc. civ., ci, în realitate, prin formularea căii de atac a contestaţiei în anulare, contestatoarea urmăreşte să obţină o rejudecare a cauzei, aspect inadmisibil în prezenta cale extraordinară de atac.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1684 din 20 septembrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1684 din 20 septembrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2024.