Admissibility of constitutional challenge to judge recusal provisions lacking nexus with pending jurisdictional and separation disputes

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 octombrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, au fost respinse ca inadmisibile cererile de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ., formulate de petentele A. S.R.L. şi B. S.A. în dosarul nr. x/2021.

Pentru a dispune astfel, instanţa supremă a reţinut neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate a sesizării Curţii Constituţionale, prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 20 şi art. 21 din Constituţie.

Împotriva acestei hotărâri, recurentele A. S.R.L. şi B. S.A. au formulat cerere de recurs, la data de 26 octombrie 2023, precizând că vor depune motivele de recurs după comunicarea hotărârii.

La data de 6 noiembrie 2023, recurentele au depus cerere de repunere în termen şi motivele de recurs, prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii recurate şi, în consecinţă, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 şi 21 din Constituţia României.

Asupra cererii de repunere în termen, recurentele susţin că înlăuntrul celor 48 de ore de la pronunţare nu au putut lua cunoştinţă de considerentele încheierii atacate, întrucât aceasta nu a fost motivată în termen.

În acest context, se arată că au luat cunoştinţă de motivarea încheierii la data de 6 noiembrie 2023, din dosarul electronic al cauzei, sens în care apreciază că cererea de recurs a fost motivată în mod legal, în raport cu dispoziţiile art. 186 alin. (1) ultima teza C. proc. civ. şi, în consecinţă motivele prezentului recurs sunt formulate în termen, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 şi art. 186 alin. (1) pct. 2 ultima teza din acelaşi Cod.

În susţinerea memoriului de recurs, recurentele arată că prin încheierea din 25 octombrie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/121/202l/a6, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de petenta B. S.A. în recursul ce formează obiectul dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul aceleiaşi instanţe, prin care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 20 şi art. 21 din Constituţie, motivat de faptul că "în cauză nu este îndeplinită condiţia, potrivit căreia, dispoziţia legală care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei", instanţa recursului fiind învestită să analizeze criticile cu privire la greşita soluţionare din apel cu privire la disjungere şi necompetenţă materială, iar susţinerile din cererea de sesizare cuprind aspecte diferite de criticile menţionate.

In continuare, recurentele redau pasaje din motivarea cererii de recurs, din concluziile scrise ale recurentului, precum şi din cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, prin care acestea îşi exprimă nemulţumirea cu referire la faptul că judecătorul fondului C., care a fost învestit cu soluţionarea procedurii de insolvenţă a pârâtei D. S.R.L. nu putea judeca si fondul acestui litigiu, fiind în mod greşit respinsă cererea de recuzare, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a petentelor, ce au calitatea de recurente în prezentul recurs.

În acest context, recurentele arată că simpla lectură a celor menţionate în dosarul de recurs al Înaltei Curţi şi fără nicio analiză a acestor critici de către instanţa supremă se apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., astfel că se impune repunerea în termen, admiterea recursului, modificarea încheierii recurate şi, în consecinţă, admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 20 şi art. 21 din Constituţie.

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termen, Înalta Curte o va respinge, în condiţiile în care, apreciază îndeplinite dispoziţiile art. 186 alin. (1) ultima teza C. proc. civ., astfel că motivele prezentului recurs sunt formulate în termen, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 şi art. 186 alin. (1) pct. 2 ultima teza din acelaşi Cod.

Analizând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurentele A. S.R.L. şi B. S.A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conţinutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., potrivit cărora, în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Din modul de expunere al criticilor se deduce că ipoteza avută în vedere de recurente în argumentarea motivului de casare evocat vizează faptul că încheierea recurată este insuficient motivată, în cauză nefiind expuse motive care să susţină soluţia adoptată de instanţa supremă.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor.

Înalta Curte reţine că în jurisprudenţa constantă a CEDO s-a apreciat că obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile judecătoreşti nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument, dacă rezultă din ansamblul cauzei că problema de fond supusă judecăţii a fost examinată în mod efectiv.

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reţinute întrucât instanţa supremă şi-a expus într-o manieră clară şi convingătoare argumentaţia de fapt şi de drept, raţionamentele logico-juridice care au stat la baza adoptării soluţiei de respingere ca inadmisibile a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ., formulate de petentele A. S.R.L. şi B. S.A., întrucât în analiza efectuată, reflectată în considerentele hotărârii, a prezentat motivele pentru care nu era îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curţii Constituţionale.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, dar, dat fiind specificul recursului judecat potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1002, astfel cum este evidenţiat şi în cuprinsul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 321/2917, instanţa de control judiciar se va limita exclusiv la examinarea legalităţii şi temeiniciei încheierii pronunţate conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În susţinerea acestui motiv de casare, recurentele apreciază că instanţa supremă a aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 47/1992, context în care, în mod eronat a respins ca inadmisibile cererile de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ.

Această critică este nefondată, având în vedere că instanţa supremă a analizat îndeplinirea prevederilor art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, care impun îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate a sesizării, iar în contextul neîndeplinirii uneia dintre aceste condiţii, acest aspect atrage respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Aşadar, în cauză, excepţia de neconstituţionalitate viza dispoziţiile art. 44 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părţi înainte de începerea oricărei dezbateri", însă în speţă nu era îndeplinită condiţia privind dispoziţia legală care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Aceasta deoarece, instanţa de recurs era învestită cu judecarea recursului formulat de petenta A. S.R.L., în calitate de intervenientă, împotriva deciziei nr. 427/2022 din 24 noiembrie 2022 şi a deciziei nr. 16/A din 18 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, iar prin cererea de recurs, A. S.R.L. a criticat faptul că instanţele de fond nu au soluţionat în mod corect cererea sa de intervenţie şi nici excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Galaţi de a judeca litigiul în fond, criticând totodată şi măsura disjungerii dispusă de Tribunalul Galaţi prin încheierea din 15 aprilie 2022, iar susţinerile din cererile de sesizare a Curţii Constituţionale vizau aspecte referitoare la posibilitatea părţilor de a recuza judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate, potrivit art. 44 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care, recurentelor nu li se admiseseră în principiu cererile de intervenţie formulate, conform art. 65 C. proc. civ., pentru a dobândi calitatea de parte, în cauză.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele A. S.R.L. şi B. S.A. împotriva încheierii din 25 octombrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele A. S.R.L. şi B. S.A. împotriva încheierii din 25 octombrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimaţii E., F., D.-prin lichidator judiciar G., OFICIUL DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ GALAŢI şi H. S.R.L..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2023.