Revision petition dismissed: strict interpretation of "matter requested" excludes unaddressed legal arguments from Article 509(1)(1) CPC

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, iniţial la Judecătoria Alba Iulia sub dosar nr. x/2017, declinată ulterior la Tribunalul Alba, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. să se dispună rezilierea contractului de prestări servicii nr. x/05.10.2015 şi obligarea acesteia la restituirea sumei de 94.161,62 RON, achitată cu titlu de avans, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1321 şi art. 1635 C. civ.

Prin cererea reconvenţională formulată, pârâta-reclamantă reconvenţională a solicitat obligarea reclamantului-pârât reconvenţional la plata profitului pe care l-ar fi realizat ca urmare a derulării şi finalizării contractului de prestări servicii, în sumă de 90.000 RON, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

La data de 26 aprilie 2018, reclamantul a depus la dosar o precizare de acţiune prin care a menţionat că temeiul juridic al cererii de modificare a acţiunii introductive este art. 35 C. proc. civ. şi art. 1321 C. civ., precum şi faptul că îşi reduce pretenţiile faţă de pârât la suma de 80.125,62 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 105/COM/2019, pronunţată în dosar nr. x/2017 de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă a fost anulată ca netimbrată cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamanta reconvenţională S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvenţional A..

A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei S.C. B. S.R.L..

A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei S.C. B. S.R.L. şi s-a constatat că a încetat, urmare a denunţării unilaterale, contractul de prestări servicii nr. x/05.10.2015.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 54.798 RON, reprezentant parte din avansul achitat şi să plătească acestuia suma de 7330,91 RON, reprezentând cheltuieli de judecată ce constau în taxa judiciară de timbru.

Au fost compensate cheltuielile de judecată ce constau în onorariul experţilor.

S-a luat act de declaraţia reclamantului de a solicita pe cale separata cheltuielile ce constau în onorariul de avocat şi s-a dispus respingerea cererii pârâtei privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecat ce constau în onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B. S.R.L..

Prin decizia nr. 292/2020 din 23 septembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 105/COM/2019 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii, revizuenta B. S.R.L. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 224/2021 din 13 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a fost respinsă cererea de revizuire formulată de B. S.R.L..

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs revizuenta B. S.R.L., întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În argumentarea motivului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susţine că motivarea instanţei de fond privind inaplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ. atrage incidenţa motivului de recurs evocat, întrucât instanţa a declarat admisibilă cererea de revizuire, deşi dispune respingerea acesteia pe fond, motivarea privind în esenţă tot aspecte de admisibilitate.

In acest context, susţine recurenta că instanţa nu a procedat la analiza efectivă a motivelor de revizuire, context în care, nepronunţându-se pe fondul cauzei sunt aplicabile dispoziţiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta apreciază că, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Conform art. 509 pct. 1 C. proc. civ., constituie motiv de revizuire încălcarea principiului disponibilităţii prin hotărâri definitive în sensul în care, instanţa s-a pronunţat în alte limite decât acelea în care a fost învestită cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată.

Potrivit prevederilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii.

Acest motiv de revizuire îl constituie nesocotirea de instanţă a principiului disponibilităţii, care guvernează procesul civil. Astfel, conform art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar potrivit art. 22 alin. (6) - judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazul în care legea ar dispune altfel. Încălcarea acestor reguli presupune "extra petitia", "minus petitia" şi "plus petitia", remedierea unei asemenea greşeli realizându-se pe calea revizuirii.

Noţiunea de lucru cerut, cuprinsă în art. 509 pct. 1 C. proc. civ., include şi situaţia în care instanţa era obligată să se pronunţe din oficiu asupra unei chestiuni, indiferent dacă părţile au formulat sau nu o cerere expresă şi a omis să o facă.

La instanţa de fond şi prin motivele de apel a fost invocat în mod expres art. 1203 din C. civ., respectiv dreptul de a denunţa unilateral contractul reprezintă o clauză neuzuală, ceea ce înseamnă că respectiva clauză nu va produce efecte decât în măsura în care aceasta este acceptată în mod expres, în scris, de către cealaltă parte contractuală.

Instanţa de fond şi de apel nu s-au pronunţat asupra criticii privind aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 1203 C. civ.. In cauză, nu exista o acceptare în scris a denunţării unilaterale a contractului, aspect care nu a fost analizat de către instanţa de apel.

Cel de al doilea motiv de revizuire privea nepronunţarea instanţei în ceea ce priveşte nerestituirea prestaţiilor în cazul contractelor cu executare succesivă sau continuă după începerea executării construcţiilor - cerere formulată la instanţa de fond şi în apel.

In acest sens, se susţine că instanţa de fond a calificat contractul ca fiind un contract cu executate succesivă şi în acest context nu s-a pronunţat cu privire la admisibilitatea restituirii prestaţiilor şi nici dacă suntem în prezenţa unui termen de preaviz rezonabil. In speţă, revizuenta şi-a manifestat întreaga disponibilitate de a relua lucrările şi de a termina construcţia casei, însă a refuzat modificarea contractului încheiat între părţi, întrucât nu exista nici un temei faptic sau legal care să justifice diminuarea preţului.

Mai susţine recurenta, că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la incidenţa normelor legale care reglementează contractul de antrepriză, în acest sens, fiind invocat faptul că, contractul încheiat între părţi are caracteristicile unui contract de antrepriză, situaţie în care sunt incidente dispoziţiile privind încetarea contractului reglementate de art. 1870 - 1873 C. civ.

Conform art. 1873 C. civ., dacă antreprenorul nu poate începe sau continua executarea contractului din cauza neîndeplinirii fără justificare de către beneficiar a propriilor obligaţii, antreprenorul este îndreptăţit să obţină rezoluţiunea ori rezilierea contractului, cu daune-interese, dacă este cazul, iar în contextul textului de lege evocat intimata invocându-şi propria culpă nu poate să invoce şi să obţină restituirea prestaţiilor executate.

În raport cu aceste susţineri, recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă la 5 noiembrie 2021, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 3 februarie 2022, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin încheierea pronunţată la 17 decembrie martie 2022, a admis în principiu recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 224/2021 din 13 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă şi a acordat termen la data de 19 mai 2022, cu citarea părţilor.

La termenul din 19 mai 2022, cauza a fost suspendată, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Înaltei Curţi.

Prin încheierea din 25 mai 2023 a fost menţinută măsura suspendării recursului dispusă prin încheierea din 19 mai 2022

Recurentul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, fixându-se termen de judecată la data de 14 decembrie 2023.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurenta B. S.R.L. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În acest context, recurenta susţine că motivarea instanţei de fond privind inaplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ. atrage incidenţa motivului evocat, întrucât instanţa a declarat admisibilă cererea de revizuire, deşi dispune respingerea acesteia pe fond, motivarea privind în esenţă tot aspecte de admisibilitate.

Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conţinutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Obligaţia instanţei de a-şi argumenta soluţia adoptată, consacrată legislativ, are în vedere stabilirea în considerente a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare critică relevantă şi raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă în raţionamentul indicat clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte reţine că în jurisprudenţa constantă a CEDO s-a apreciat că obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile judecătoreşti nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument, în măsura în care rezultă din ansamblul cauzei că problema de fond supusă judecăţii a fost examinată în mod efectiv.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reţinute întrucât instanţa şi-a expus într-o manieră clară şi convingătoare argumentaţia de fapt şi de drept, raţionamentele logico-juridice care au stat la baza adoptării soluţiei de respingere a cererii de revizuire, context în care nu se poate reţine critica recurentei referitoare la o presupusă motivare contradictorie.

Aceasta deoarece, instanţa a respins motivat excepţia inadmisibilităţii invocată de către intimat pe considerentele că sintagma cuprinsă în art. 509 alin. (1) C. proc. civ. fără ca modalitatea de soluţionare a excepţiei invocate să denote implicit necesitatea admiterii cererii de revizuire.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Aşadar, pentru ca susţinerile dezvoltate de recurentă să se încadreze în ipoteza pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., aceasta trebuia să demonstreze încălcarea sau aplicarea greşită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situaţia de fapt stabilită. Or, dată fiind soluţia pronunţată cu privire la o cale extraordinară de atac şi motivarea acesteia, criticile recurentei nu pot privi analiza aplicării unor norme de drept material, ci doar a unor norme procedurale, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta susţine că, prin decizia care a făcut obiectul revizuirii, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra criticii privind aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 1203 C. civ., context în care apreciază că, prin raportare la efectul devolutiv al apelului, noţiunea de lucru cerut include şi situaţia în care instanţa era obligată să se pronunţe din oficiu asupra unei chestiuni, indiferente dacă părţile au formulat sau nu o cerere expresă.

Această critică este nefondată, având în vedere că prin hotărârea revizuită s-a apreciat în mod corect faptul că pentru a se reţine că instanţa nu s-a pronunţat pe ceva ce s-a cerut este necesar ca aceasta să fi omis să soluţioneze un capăt de cerere, mai exact nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere formulate, indiferent dacă ele au caracter principal, accesoriu sau incidental şi nu asupra unui motiv de apel.

Mai susţine recurenta, referitor la dispoziţiile art. 1203 C. civ., că în cauză nu exista o acceptare în scris a denunţării unilaterale a contractului, iar acest aspect nu a fost analizat de către instanţa de apel. Totodată, recurenta reiterează faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la critica privind inadmisibilitatea restabilirii prestaţiilor într-un contract cu executare succesivă sau la incidenţa normelor legale care reglementează contractul de antrepriză.

În acest context, se poate observa că motivele formulate în cadrul cererii de revizuire au vizat aspecte de fond ale pricinii, ce nu au putut fi examinate în calea extraordinară de atac, având în vedere că, de fapt, revizuenta şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de instanţa de apel. Astfel cum s-a reţinut în mod corect de prima instanţă, argumentele invocate de revizuentă nu se circumscriu motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care are în vedere nepronunţarea asupra unor capete de cerere, nu asupra unor critici punctuale pretins a fi formulate în calea de atac. Criticând în realitate motivele care fundamentează soluţia pronunţată în calea de atac, partea urmăreşte reformarea acesteia şi nu un veritabil demers de retractare.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 224/2021 din 13 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 224/2021 din 13 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2023.