Registration of usufruct over shares in company shareholder register and access to corporate information

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2019, reclamantul A. Cabinet de Avocat a chemat în judecată pe pârâta ROMEXPO S.A., solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei să înregistreze în registrul acţionarilor ROMEXPO S.A. dreptul de uzufruct constituit în favoarea reclamantului asupra unui număr de 40 de acţiuni deţinute de acţionarul B., conform Contractului de uzufruct bunuri mobile şi pact de opţiune, autentificat de notarul public C. sub nr. x/03.10.2019; să elibereze reclamantului certificatul privind calitatea d-nei B. de acţionar înregistrat în registrul acţionarilor, în raport cu cele 40 de acţiuni care fac obiectul Contractului de Uzufruct; să se pună la dispoziţia reclamantului informaţiile privind structura acţionariatului ROMEXPO S.A. şi să elibereze certificatul privind aceste date; să pună la dispoziţia reclamantului registrul şedinţelor şi deliberărilor adunărilor generale şi să elibereze o copie a acestuia.

Prin cererea reconvenţională, pârâta-reclamantă ROMEXPO S.A. a solicitat, în contradictoriu cu reclamantul-pârât A. - Cabinet de Avocat şi cu pârâta B., să se constate nulitatea contractului de uzufruct bunuri mobile şi pact de opţiune, autentificat sub nr. x/03.10.2019, încheiat între cei 2 pârâţi şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 23.03.2020, pârâta-reclamantă a depus la dosar precizare a cererii reconvenţionale, prin care a arătat că obiectul acestei cereri îl constituie constatarea nulităţii parţiale a contractului de uzufruct bunuri mobile şi pact de opţiune, autentificat sub nr. x/03.10.2019, în ceea ce priveşte pactul de opţiune reglementat de dispoziţiile art. IV şi V din contract.

La data de 11.06.2020, reclamantul a depus la dosar cerere adiţională prin care arată că înţelege să investească instanţa de judecată cu un nou capăt de cerere, sens în care solicită să se constate nulitatea absolută a art. 12.2 din Actul constitutiv al ROMEXPO S.A., raportat la faptul că a fost impus în mod abuziv de către acţionarul majoritar, are o cauză ilicită şi nu este justificat de un interes legitim.

La data de 11.06.2020, Camera de Comerţ şi Industrie a României a formulat cerere de intervenţie principală, prin care a solicitat să se respingă cererea formulată de către reclamantul A., să se admită cererea reconvenţională a pârâtei ROMEXPO S.A. şi să constate nulitatea actului juridic intitulat Contract de uzufruct bunuri mobile şi Pact de opţiune - autentificat sub nr. x/03.10.2019, încheiat între reclamant, în calitate de uzufructuar/promitent-cumpărător şi doamna B., în calitate de nud proprietar/promitent-vânzător.

La data de 16.09.2020, Camera de Comerţ şi Industrie a României a depus precizări la cererea de intervenţie principală prin care a solicitat să se constatate nulitatea parţială a dispoziţiilor art. IV, din contractul de uzufruct bunuri mobile şi pact de opţiune, autentificat sub nr. x/03.10.2019, încheiat între reclamantul-pârât A.-Cabinet de Avocat şi pârâta B.; să se respingă cererea formulată de către reclamantul A. -Cabinet de Avocat.

La termenul din data de 13.11.2021, tribunalul a admis în principiu cererea de intervenţie voluntară principală formulată de intervenienta Camera de Comerţ şi Industrie a Romaniei(CCIR).

Prin sentinţa civilă nr. 2409/27.11.2020 au fost respinse, ca neîntemeiate, excepţia lipsei de interes a reclamantului cu privire la petitul 4 al cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului cu privire la petitul cererii adiţionale, excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei-reclamante şi excepţia lipsei de interes a pârâtei-reclamante cu privire la cererea reconvenţională.

A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. - CABINET DE AVOCAT în contradictoriu cu pârâta ROMEXPO S.A., fiind obligată pârâta să înregistreze în registrul acţionarilor dreptul de uzufruct constituit în favoarea reclamantului asupra unui număr de 40 de acţiuni deţinute de acţionarul B., conform Contractului de uzufruct bunuri mobile şi pact de opţiune autentificat de notarul public C. sub nr. x/03.10.2019. A mai fost obligată pârâta să pună la dispoziţia reclamantului informaţiile privind structura acţionariatului ROMEXPO S.A., să elibereze certificatul privind aceste date, să pună la dispoziţia reclamantului registrul şedinţelor şi deliberărilor adunărilor generale şi să elibereze o copie a acestuia.

Au fost respinse, ca neîntemeiate, petitul 2 al cererii de chemare în judecată, petitul cererii adiţionale, şi cererea reconvenţională precum şi cererea de intervenţie voluntară principală.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 60 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind respinsă cererea pârâtei privind plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei soluţii au formulat apel reclamantul pârât D., pârâta reclamantă ROMEXPO S.A. precum şi intervenienta CAMERA DE COMERT ŞI INDUSTRIE A ROMANIEI (CCIR).

Prin decizia civilă nr. 980 din 10 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă, au fost respinse toate apelurile, ca nefondate.

Împotriva acestie soluţii, în termen legal, au formulat recurs pârâta reclamantă ROMEXPO S.A. precum şi intervenienta CAMERA DE COMERT ŞI INDUSTRIE A ROMANIEI (CCIR).

Prin recursul formulat de pârâta reclamantă ROMEXPO S.A. se solicită casarea în parte a deciziei atacate, în ceea ce priveşte greşita respingere a apelului pe care l-a formulat şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

În motivare, recurenta invocă încălcarea şi aplicarea greşită atât a unor norme de drept procesual cât şi a unor norme de drept material.

Sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 33 din C. proc. civ., normă ce reglementează interesul reclamantului în acţiunea judiciară promovată, recurenta arată că instanţa de apel a dat eficienţă juridică unor presupuneri şi deducţii proprii, depărtându-se de la instituţia interesului reglementat de textul legal, deoarece documentele recurentei încheiate sau emise anterior datei dobândirii uzufructului asupra celor 40 de acţiuni de căte reclamant nu pot afecta sau împiedica în vreun mod exercitarea dreptului de uzufruct al reclamantului.

Mai invocă recurenta încălcarea dispoziţiilor art. 741-742 din C. civ., a dispoziţiilor art. 123 alin. (3) şi art. 178 din Legea nr. 31/1990 de către instanţa de apel, printr-o interpretare excesivă şi adăugarea nepermisă la aceste norme.

Astfel, susţine recurenta că normele legale evocate nu reglementează nici direct şi nici indirect înscrierea unui uzufructuar în registrul acţionarilor ţinut de către societate, iar interpretarea instanţei de apel în acest sens încalcă legea. Nesocotirea normelor legale indicate, prin atribuirea unor efecte juridice în contra voinţei legiuitorului, este una evidentă, în condiţiile în care reclamantul nu a dobândit calitatea de acţionar, pentru a fi înscris în registrul acţionarilor, ci doar un drept de uzufruct asupra unui număr de 40 de acţiuni.

Sub aspectul încălcării şi aplicării greşite a dispoziţiilor art. 178 din Legea nr. 31/1990, recurenta arată că, pe de-o parte, norma legală nu instituie obligaţia de informare în sarcina societăţii, ci în persoanele administratorilor şi membrilor directoratului. Pe de altă parte, destinatarii şi/sau beneficiarii informaţiilor privind registrul şedinţelor şi deliberărilor adunării generale sunt exclusiv acţionarii şi/sau deţinătorii de obligaţiuni.

O ultimă critică vizează încălcarea dispoziţiilor art. 1237 din C. civ., recurenta invocând o recunoaştere expresă a intimatei pârâte B., în sensul că cei doi contractanţi ar fi urmărit să eludeze, prin încheierea pactului de opţiune, dreptul de preemţiune ce aparţine acţionarilor recurentei.

Tot sub acest aspect, recurenta susţine şi că, interesul protejat prin dispoziţiile art. 216 din Legea nr. 31/1990 este unul general, al acţionarilor/asociaţilor societăţilor comerciale, şi nicidecum unul particular, al societăţii însăşi, astfel că textul art. 1237 din C. civ. este pe deplin incident în cauză, instanţa de apel în mod greşit nefăcând aplicarea acestuia.

Prin recursul formulat de intervenienta CAMERA DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE A ROMÂNIEI se solicită, de asemenea, casarea în parte a deciziei atacate, în ceea ce priveşte greşita respingere a apelului pe care l-a formulat şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

În motivare, pentru considerente identice cu cele arătate de recurenta ROMEXPO, se critică încălcarea dispoziţiilor art. 741-742 din C. civ., a dispoziţiilor art. 123 alin. (3) şi art. 178 din Legea nr. 31/1990, precum şi încălcarea dispoziţiilor art. 1237 din C. civ.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata reclamantă D. a solicitat respingerea recursurilor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia recurată în raport cu criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

O primă critică formulată de pârâta recurentă ROMEXPO vizează încălcarea dispoziţiilor art. 33 din C. proc. civ., susţinând, sub acest aspect, că instanţa de apel a dat "eficienţă juridică unor presupuneri şi deducţii proprii".

Având în vedere că se critică încălcarea unei norme de procedură civilă a cărei nerespectare ar atrage sancţiunea nulităţii, respectiv dispoziţiile legale ce reglementează interesul de a acţiona al părţii, instanţa constată că formal, critica se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Din perspectiva susţinerilor concrete ale recurentei, se constată însă că această critică este de netemeinicie şi nu de nelegalitate.

Astfel, din dezvoltarea criticii rezultă că ceea ce se pune în discuţie este starea de fapt stabilită în cauză de către instanţa de apel, mai precis concluzia trasă în sensul că dobândirea dreptului de uzufruct începând cu data de 03.10.2019 nu implică automat excluderea accesului la documentele societăţii anterioare acestei date. Totodată, aprecierea instanţei de apel în sensul că "exercitarea actuală a dreptului de uzufruct (posesia şi folosinţa asupra acţiunilot, inclusiv la dividende), justifică accesul la aceste informaţii pentru exercitarea, spre exemplu, a dreptului de vot ţinând cont de deciziile manageriale anterioare, de evoluţia societăţii, etc.", vizează tot situaţia de fapt reţinută în cauză.

În calea de atac a recursului însă, nu se poate tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, ci se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

În privinţa celorlalte critici formulate, având în vedere că acestea vizează norme de drept material, instanţa constată că pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilr art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

O primă critică formulată de aceeaşi recurentă se referă la faptul că, printr-o interpretare excesivă a dispoziţiilor art. 178 din Legea nr. 31/1990, instanţa de apel i-a extins efectele, stabilind în sarcina recurentei obligaţii care nu-i incumbă acesteia.

Sub acest aspect se reţine că, într-adevăr, prevederile art. 178 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 stabilesc că "administratorii, respectiv, membrii directoratului sau, după caz, entităţile care ţin evidenţa acţionariatului, conform prevederilor legale, au obligaţia să pună la dispoziţia acţionarilor şi a oricăror alţi solicitanţi informaţii privind structura acţionariatului respectivei societăţi şi să le elibereze, la cerere, pe cheltuiala lor, certificate privind aceste date".

Textul de lege impune, aşadar, obligaţia punerii la dispoziţia acţionarilor şi a oricăror alţi solicitanţi a informaţiilor privind structura acţionariatului. Din împrejurarea că dispoziţia legală indică în mod expres administratorii şi directorii (în calitatea lor de organe executive ale societăţii comerciale) ca fiind cei care au obligaţia de a pune la dispoziţia acţionarilor sau persoanelor terţe interesate de activitatea societăţii, registrul acţionarilor sau al şedinţelor adunării generale, nu se poate deduce însă că această obligaţie nu incumbă societăţii însăşi.

Şi aceasta deoarece, în cazul refuzului de a se pune la dispoziţia acţionarilor sau persoanelor interesate a acestor registre, acţionarii sau terţele persoane vor putea acţiona în instanţă societatea comercială în cauză, pentru ca, pe această cale, să obţină o hotărâre prin care organul executiv al acesteia să fie obligat să îşi respecte obligaţia prevăzută de lege, câtă vreme numai societatea are dreptul de a sta în justiţie, în calitate de pârâtă, cum este cazul în speţă, iar nu administratorii societăţii, care au numai calitatea de organe executive de administrare a acesteia, neavând, astfel, capacitatea cerută de Legea nr. 31/1990. Astfel, personalitatea juridică îi conferă societăţii comerciale calitatea de a fi titulară de drepturi şi obligaţii, de a fi un subiect de drept, iar obligaţiile sociale sunt obligaţiile societăţii şi răspunderea pentru nerespectarea lor trebuie să incumbe societăţii, în calitatea sa de persoană juridică.

În consecinţă, critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 178 din Legea nr. 31/1990 este nefondată.

Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 741-742 din C. civ., a dispoziţiilor art. 123 alin. (3) şi art. 178 din Legea nr. 31/1990, aceasta este susţinută prin argumente identice în ambele recursuri formulate în cauză, şi este de asemenea nefondată.

Astfel, este adevărat că niciunul dintre textele de lege evocate nu reglementează în mod expres obligaţia de înscriere a uzufructului în registrul acţionarilor. Însă, în condiţiile în care prevederile art. 741-742 din C. civ. reglemenează în mod expres în favoarea uzufructuarului dreptul de vot aferent unei acţiuni şi dreptul la dividende, în mod corect a constatat instanţa de apel incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 123 alin. (3) precum şi a celor ale art. 178 din Legea nr. 31/1990, înscrierea uzufructului fiind în mod evident necesară pentru a asigura exerciţiul efectiv al drepturilor reglementate în favoarea uzufructuarului.

O ultimă critică formulată de ambele recurente, prin susţineri identice, se referă la încălcarea dispoziţiilor art. 1237 din C. civ. de către instaţa de apel. Astfel, susţin recurentele că prin costituirea, cu titlu oneros, în favoarea reclamantului pârât intimat a dreptului de uzufruct asupra unui număr de 40 de acţiuni nominative din cele 160 de acţiuni deţinute de acţionarul B., părţile au urmărit să eludeze dreptul de preemţiune reglementat de art. 216 din Legea nr. 31/1990.

Aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, art. 216 din Legea nr. 31/1990 însă, nu prevede un drept de preemţiune la vânzarea de acţiuni ci un drept de preferinţă în relaţie cu acţiunile emise pentru majorarea capitalului social, deci cu totul o altă ipoteză decât situaţia de fapt care a determinat litigiul, astfel că nu poate fi reţinută incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 216 din Legea nr. 31/1990, pretins a fi fost eludate.

Faţă de toate aceste considerente, constatând că nu poate fi reţinută niciuna din criticile formulate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile formulate de recurenta-pârâtă E. S.A. şi de recurenta-intervenientă CAMERA DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE A ROMÂNIEI (CCIR) împotriva deciziei civile nr. 980 din 10 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-pârâtă E. S.A. şi de recurenta-intervenientă CAMERA DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE A ROMÂNIEI (CCIR) împotriva deciziei civile nr. 980 din 10 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2022.