Revocation for contradictory judgments; failure to establish triple identity of parties, object, and cause

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2023

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 12.03.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Comuna Dumbrava, prin primar şi Primarul Comunei Dumbrava, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea dispoziţiilor nr. 176/01.08.2018 şi nr. 178/01.08.2018, în considerarea caracterului lor subsecvent faţă de hotărârile Consiliului Local al Comunei Dumbrava nr. 31/27.07.2018 şi nr. 32/27.07.2018, care au fost anulate prin hotărâre judecătorească definitivă, să dispună obligarea pârâţilor la reîncadrarea reclamantei în muncă pe norma de muncă, coeficientul de salarizare si salariul avute anterior anulării hotărârilor consiliului local, începând cu 01.08.2018, şi la plata unei despăgubiri în cuantum de 2.543 RON brut/lună, începând cu 01.08.2018 şi până la data plăţii efective, ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi a celorlalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat reclamanta de la 01.08.2018 şi până la data plăţii efective; a mai solicitat instanţei să constate nulitatea actului adiţional la contractul individual de muncă nr. x/11.02.2020 şi să oblige pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 26.06.2020, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a aceluiaşi tribunal.

Astfel învestit, prin sentinţa civilă nr. 2183/07.10.2020, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis acţiunea, a constatat nulitatea dispoziţiilor nr. 176/01.08.2018 şi nr. 178/01.08.2018, emise de Primarul Comunei Dumbrava, ca acte subsecvente hotărârilor Consiliului Local al Comunei Dumbrava nr. 31/27.07.2018 şi nr. 32/27.07.2018, anulate prin decizia nr. 1078/01.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă, a obligat pârâţii la reîncadrarea reclamantei, începând cu 01.08.2018, pe norma de muncă, coeficientul de salarizare şi salariul avute anterior anulării celor două hotărâri şi la plata către reclamantă a unei despăgubiri în cuantum de 2.543 RON brut/lună, începând cu 01.08.2018 până la data plăţii efective, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, precum şi a celorlalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat aceasta (indexări salariale, voucher de vacanţă, normă de hrană), de la 01.08.2018 si până la data plăţii efective; a constatat nulitatea actului adiţional la contractul individual de muncă nr. x/11.02.2020 şi a obligat pârâţii la plata către reclamantă, în solidar, a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva aceste sentinţe civile, pârâţii Comuna Dumbrava, prin primar şi Primarul Comunei Dumbrava au declarat apel.

Prin decizia nr. 2861/25.11.2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia tardivităţii apelului şi a anulat cererea de apel, obligând apelanţii la plata către intimată a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 2183/07.10.2020, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, Comuna Dumbrava, prin primar şi Primarul Comunei Dumbrava au formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., prin care au susţinut că această hotărâre este potrivnică sentinţei civile nr. 3480/21.11.2018, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, care a pronunţat sentinţa civilă nr. 1197/21.04.2022, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Pe calea întâmpinării, intimata A. a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Prin sentinţa nr. 2/14.03.2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi cererea de revizuire, ca neîntemeiate, şi a obligat revizuenţii la plata către intimată a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile, Comuna Dumbrava, prin primar şi Primarul Comunei Dumbrava au declarat recurs, iar A. a formulat recurs incident.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., recurenţii-revizuenţi au solicitat casarea decizie atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată a cererii de revizuire aceleiaşi instanţe.

Primul motiv de recurs vizează nemotivarea hotărârii recurate, autorii căii de atac principale susţinând că au fost nesocotite prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât nu există o motivare proprie a curţii de apel, ci aceasta a preluat întocmai argumentele prezentate de partea adversă prin întâmpinare, fără a arăta de ce au fost înlăturate susţinerile lor.

A mai arătat că nu a fost analizat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, şi nici efectul negativ, prin prisma argumentelor pe care le-au expus prin răspunsul la întâmpinare, în sensul că, faţă de conţinutul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care statuează autoritatea de lucru judecat, iar nu expres excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa trebuia să analizeze cererea de revizuire prin prisma ambelor efecte pe care le poate avea prima hotărâre invocată.

În continuare, au susţinut că motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost analizat cu încălcarea art. 431 alin. (2) din acelaşi cod, deoarece a fost examinată tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, iar nu şi puterea de lucru judecat a considerentelor primei sentinţe, prin care s-a statuat asupra unor chestiuni litigioase care nu au fost avute în vedere în al doilea proces, astfel că au primit dezlegări diferite, potrivnice.

Prezentând aspecte teoretice privind autoritatea de lucru judecat şi puterea de lucru judecat, recurenţii au susţinut că efectul pozitiv nu trebuie analizat pe temeiul triplei identităţi, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie dezbătută o problemă care are legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, fără ca această primă dezlegare să poată fi contrazisă. Au menţionat că, şi dacă în al doilea proces s-au invocat elemente noi care au condus la anularea celor două dispoziţii emise de Primarul Comunei Dumbrava, nu se poate ignora faptul că hotărârile Consiliului Local al Comunei Dumbrava existau la momentul judecării primului litigiu, nu s-a invocat nelegalitatea acestora şi nu au fost contestate nici separat, iar A. nu a declarat apel împotriva hotărârii din primul proces.

În susţinerea motivelor de recurs, autorii căii de atac au evocat jurisprudenţa instanţei supreme şi au arătat că instanţa care a soluţionat cererea de revizuire a încălcat normele de procedură prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 şi de art. 513 alin. (4) teza finală C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.

Faţă de recursul principal, A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de Comuna Dumbrava, prin primar şi Primarul Comunei Dumbrava, prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea căii de atac; recurenţii au răspuns la întâmpinare.

Prin recursul incident, întemeiat pe dispoziţiile art. 461 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta A. a solicitat înlăturarea considerentelor prin care s-a dezlegat excepţia tardivităţii cererii de revizuire.

A arătat că au fost greşit aplicate dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 şi ale art. 634 alin. (2) C. proc. civ., prin prisma cărora curtea de apel trebuia să constate că ultima zi în care putea fi formulată calea extraordinară de atac era 13.05.2021, întrucât sentinţa civilă vizată prin cererea de revizuire a rămas definitivă la data împlinirii termenului de apel, iar nu la data pronunţării soluţiei de respingere a apelului ca tardiv; de aceea, a susţinut că formularea cererii de revizuire abia la 29.12.2021 s-a făcut cu depăşirea termenului legal.

Pe calea întâmpinării, Comuna Dumbrava, prin primar şi Primarul Comunei Dumbrava au invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului incident, în subsidiar solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

La termenul de astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a pus în dezbatere excepţia nulităţii recursului principal şi excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului incident, asupra cărora, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

Cu privire la excepţia nulităţii recursului declarat de Comuna Dumbrava, prin primar şi Primarul Comunei Dumbrava, constată că, din conţinutul cererii de recurs se pot desprinde critici de nelegalitate ce pot fi analizate din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu poate fi reţinută incidenţa în cauză a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar excepţia va fi respinsă.

Faţă de excepţiile referitoare la recursul incident declarat de A., cu titlu prealabil, instanţa supremă arată că excepţia inadmisibilităţii primează excepţiei nulităţii, întrucât vizează legalitatea învestirii instanţei de recurs, împrejurare în care, în conformitate cu art. 248 alin. (2) C. proc. civ., se impune a fi soluţionată cu prioritate, având în vedere că, în situaţia admiterii acesteia, examinarea celeilalte excepţii ar fi de prisos.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că, deşi, în principiu, admisibil, faţă de dispoziţiile art. 461 alin. (2), art. 472 şi ale art. 491 C. proc. civ., recursul incident a fost declarat formal doar împotriva considerentelor, în realitate titulara căii de atac urmărind şi schimbarea soluţiei statuate în dispozitiv, în sensul înlăturării dispoziţiei de respingere ca tardivă a cererii de revizuire.

Potrivit art. 461 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii (...), instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate".

Aşadar, pe calea recursului la considerente nu poate fi obţinută finalitatea urmărită de autoarea căii de atac, întrucât textul impune înlăturarea considerentelor contestate şi înlocuirea lor cu propriile considerente ale instanţei de control judiciar, cu menţinerea soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate; or, în speţă, înlocuirea considerentelor privind fundamentarea soluţiei de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire nu s-ar putea realiza independent de soluţia din dispozitiv, impunându-se şi modificarea corelativă a dispozitivului; formal însă, calea de atac declarată de recurenta A. nu vizează şi dispozitivul hotărârii atacate, în conformitate cu prevederile art. 461 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de această împrejurare, prin raportare la maniera de formulare a recursului incident şi finalitatea urmărită în cauză, calea de atac formulată de recurenta A. apare ca fiind inadmisibilă.

Examinând recursul principal declarat de Comuna Dumbrava, prin primar şi Primarul Comunei Dumbrava, precum şi decizia atacată, în limita controlului de legalitate, Înalta Curte reţine următoarele:

Raţiunea reglementării remediului juridic prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. o constituie necesitatea evitării încălcării autorităţii de lucru judecat şi conduce, în principiu, la anularea hotărârii pronunţate cu nesocotirea ei. Prin urmare, instanţa de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotârâri.

În acest context, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată şi de împrejurarea ca, în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra acestei chestiuni.

Cerinţa ca a doua instanţă să nu fi fost sesizată cu existenţa primei hotărâri şi să nu se fi pronunţat ea însăşi asupra autorităţii de lucru judecat izvorăşte din natura juridică a revizuirii, cale extraordinară de atac de retractare, în care instanţa nu poate efectua un control judiciar asupra modalităţii în care a fost dezlegată, în etapa procesuală anterioară, autoritatea de lucru judecat. În caz contrar, s-ar încălca însăşi autoritatea de lucru judecat a celei de-a doua hotărâri, ceea ce nu poate fi primit.

Această cerinţă a fost îndeplinită în speţă, astfel că, prin decizia recurată, curtea de apel a verificat împrejurarea dacă hotărârea supusă revizuirii încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, statuând că cererea revizuentului nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, instanţa de revizuire a reţinut că autoritatea de lucru judecat presupune îndeplinirea triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză între litigiile finalizate prin pronunţarea hotărârilor judecătoreşti pretins contradictorii, iar examinarea celor două sentinţe a condus la concluzia că nu este îndeplinită condiţia identităţii de obiect şi cauză, precum şi la aceea că nu au fost încălcate dezlegări date în procesul anterior.

În prezenta cale de atac, întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., recurenţii au criticat soluţia dată asupra revizuirii pentru încălcarea dispoziţiilor art. 431 alin. (2) din acelaşi cod, susţinând că a fost examinată tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, iar nu şi puterea de lucru judecat a considerentelor primei sentinţe, prin care s-au dezlegat aspecte litigioase care nu au fost avute în vedere în al doilea proces, în care soluţia a fost potrivnică. Din aceeaşi perspectivă, au susţinut şi nemotivarea hotărârii atacate, care nu cuprinde analiza condiţiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin prisma efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Faţă de aceste argumente, Înalta Curte aminteşte că ipotezei art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în forma în vigoare la data declanşării procesului, aplicabilă în considerarea prevederilor art. 24 C. proc. civ., i se circumscriu atât efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, când hotărârile pretins potrivnice privesc aceeaşi cauză, obiect şi părţi, cât şi cel pozitiv, când mai multe hotărâri dezleagă o chestiune litigioasă, situaţie în care litigiile trebuie să se fi desfăşurat între aceleaşi părţi.

Prin cererea de revizuire, titularii acesteia au susţinut că cea din urmă hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, motivând expres îndeplinirea cerinţei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, iar, în consecinţă, au solicitat anularea ultimei hotărâri. Aşadar, examinarea cererii de revizuire prin prisma art. 509 alin. (8) şi a art. 513 alin. (4) C. proc. civ., relevă faptul că aceştia au învestit instanţa cu soluţionarea căii extraordinare de atac numai pe temeiul efectului negativ al autorităţii de lucru judecat.

De altfel, prin motivele de recurs, aceştia au susţinut că au invocat şi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, prin răspunsul la întâmpinare; or, pe această cale - de altfel, neprevăzută de lege pentru procedura revizuirii -, şi după împlinirea termenului legal pentru formularea şi motivarea căii extraordinare de atac, nu mai pot fi extinse limitele învestirii instanţei. Prin urmare, curtea de apel avea obligaţia de a examina doar motivele cuprinse în cererea de revizuire, aşadar numai criticile vizând efectul negativ al autorităţii de lucru judecat.

Sub acest aspect, examinarea hotărârii recurate relevă faptul că a fost analizată cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, instanţa statuând în sensul că cele două hotărâri pretins potrivnice au fost date în procese care nu au avut acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, astfel că nu sunt întrunite condiţiile ipotezei de revizuire invocate de autorii demersului judiciar.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte va înlătura ca nefondate criticile recurenţilor privind încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Al doilea motiv de recurs, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizează nemotivarea hotărârii, recurenţii susţinând că lipseşte raţionamentul propriu al instanţei, considerentele fiind preluate din întâmpinarea intimatei.

Nici această critică nu poate fi primită, întrucât curtea de apel, în limitele învestirii sale, a răspuns punctual motivelor de revizuire, de altfel succint formulate, prezentând raţionamentul judiciar care a stat la baza sentinţei pronunţate.

Împrejurarea că recurenţii nu sunt de acord cu soluţia dată cererii lor de revizuire nu echivalează cu lipsa motivării, la fel cum neînsuşirea criticilor expuse de către aceştia nu reprezintă o nemotivare a hotărârii. Esenţial este că hotărârea dată asupra revizuirii cuprinde, în mod clar şi coerent, argumentele soluţiei pronunţate, fiind astfel posibilă realizarea controlului judiciar. Subliniind că exigenţele motivării nu presupun ca instanţa să răspundă fiecărui argument adus de către părţi, iar hotărârea recurată cuprinde considerente suficiente care să fundamenteze soluţia pronunţată şi să permită părţilor şi instanţei de control judiciar să înţeleagă argumentele care au stat la baza soluţiei pronunţate, instanţa supremă notează că, în cauză nu se poate reţine nicio încălcare a dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În speţă, autorii recursului principal au indicat în mod expres şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Analiza memoriului de recurs relevă, însă, faptul că recurenţii nu au indicat nicio normă de drept material nesocotită prin hotărârea atacată, dar nici critici ce pot fi circumscrise cazului de casare indicat, astfel că acest motiv de nelegalitate a fost invocat pur formal.

De aceea, Înalta Curte impune părţilor concluzia că prin hotărârea recurată a fost în mod efectiv examinată chestiunea autorităţii de lucru judecat, reţinându-se că nu sunt întrunite cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ca atare, nefiind incidente motivele de nelegalitate invocate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul principal ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului principal.

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului incident.

Respinge ca nefondat recursul principal declarat de recurenţii Comuna Dumbrava, prin primar şi Primarul Comunei Dumbrava împotriva sentinţei nr. 2/14.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Respinge ca inadmisibil recursul incident declarat de recurenta A. împotriva considerentelor aceleiaşi sentinţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2023.