Peremption of appeal following suspension in unrelated non-party litigation: no justified impediment to monitoring related case status
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the appellate court's decision to find the plaintiff's appeal perished and ordering the plaintiff to pay 4,165 RON in legal costs to the defendant company. The dispute concerned the procedural perimare (loss of the right to continue the proceedings) of a civil action seeking the annulment of a corporate board decision regarding capital increase and related suspension of proceedings, which was previously deemed inadmissible based on an unconstitutional statutory provision later invalidated by the Constitutional Court. The decisive legal issue was whether the plaintiff was excused from resuming proceedings under Article 418(3) of the Civil Procedure Code due to a lack of notification in a related, non-party case that had triggered a suspension under Article 413(1)(1); the court held that the six-month perimare period began running from the final judgment in the related case and was not suspended by justified impediments, as the plaintiff had a mandatory obligation to monitor the status of the proceedings despite not being a formal party to that specific file.
Legislator headnote
AI generatedart. 114 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ, art. 413 alin. (1) C. proc. civ, art. 420 alin. (1) C. proc. civ, art. 413 pct. 1 C. proc. civ; Peremption of appeal following suspension in unrelated non-party litigation: no justified impediment to monitoring related case status: The dispute concerned the procedural perimare (loss of the right to continue the proceedings) of a civil action seeking the annulment of a corporate board decision regarding capital increase and related suspension of proceedings, which was previously deemed inadmissible based on an unconstitutional statutory provision later invalidated by the Constitutional Court. The decisive legal issue was whether the plaintiff was excused from resuming proceedings under Article 418(3) of the Civil Procedure Code due to a lack of notification in a related, non-party case that had triggered a suspension under Article 413(1)(1); the court held that the six-month perimare period began running from the final judgment in the related case and was not suspended by justified impediments, as the plaintiff had a mandatory obligation to monitor the status of the proceedings despite not being a formal party to that specific file.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as unfounded in the dispositive.
Legal basis for ordering the appellant to pay court costs to the respondent.
Full text
Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 15 decembrie 2015, sub număr de dosar x/2015, Tribunalul Constanţa a fost învestit cu soluţionarea acţiunii în anularea hotărârii nr. 4/08.11.2015 a Consiliului de Administraţie al societăţii A. S.A., cât şi suspendarea executării acestui act de voinţă societară, formulată de reclamantul B..
Pârâta A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, inadmisibilitatea cererii de suspendare a executării hotărârii contestate, iar, pe fond, a susţinut netemeinicia demersului judiciar.
Faţă de această motivare, instanţa a calificat excepţia, sub acest aspect, ca fiind relativă la admisibilitatea acţiunii prin încheierea interlocutorie din data de 13.04.2016.
Prin sentinţa civilă nr. 317 din 27 aprilie 2016, Tribunalul Constanţa a admis excepţia inadmisibilităţii cererii şi a dispus respingerea acesteia, ca inadmisibilă.
Apelantul reclamant B. a depus apel împotriva sentinţei civile nr. 317 din 27 aprilie 2016pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2015.
Intimata-pârâtă S.C. A. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală.
La data de 10 octombrie 2016 apelantul reclamant a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 114 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu toate modificările ulterioare.
Apelantul-reclamant a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în raport de dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţia României.
În temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., a solicitat suspendarea judecăţii apelului până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată, întrucât de soluţia dată asupra excepţiei de neconstituţionalitate depinde soluţia pe care urmează să fie pronunţată în cauză.
Prin decizia civilă nr. 628/2016, Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2015 a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a art. 114 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 şi totodată a dispus respingerea apelului ca nefondat promovat.
Prin decizia nr. 382/31.05.2018, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de reclamantul B. şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 114 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 care nu permite contestarea în justiţie, pe calea acţiunii în anulare prevăzută de art. 132 a deciziilor consiliului de administraţie, respectiv directoratului luate în exercitarea atribuţiei delegate de majorare a capitalului social este neconstituţională.
Urmare a pronunţării acestei decizii, revizuentul B. a formulat în contradictoriu cu intimata A. S.A. cerere de revizuire a deciziei civile nr. 628 din 24 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2015, invocând prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. şi solicitând schimbarea în tot a deciziei atacate, ca urmare a pronunţării de către Curtea Constituţională asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (3) din Legea 31/1990, în sensul admiterii acestei excepţii, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a cererii de revizuire, casarea deciziei atacată şi trimiterea cauzei instanţei de fond în vederea soluţionării fondului cu respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 662 din 20.12.2018, Curtea de Apel Constanţa a admis cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 628 din 24.11.2016 a Curţii de Apel Constanţa, a schimbat în parte decizia, a admis apelul, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Constanţa,
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub număr de dosar x/2018
Prin sentinţa civila nr. 162 din 27 martie 2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. x/2018 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului B. şi în consecinţă a fost respinsă acţiunea, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel B., criticând-o pentru nelegali ta te şi netemeinicie.
La data de 12.09.2019, apelantul reclamant B. a depus la dosar cerere de suspendare a cauzei întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) C. proc. civ. până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2015 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
Prin încheierea civilă din data de 12.09.2019 Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea şi a dispus suspendarea judecăţii apelului până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2015 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs intimata pârâtă A. S.A. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Constanţa pentru continuarea judecăţii.
Prin decizia nr. 2386/19.11.2020, ÎCCJ a admis recursul, a casat încheierea recurata şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
Cauza a fost înregistrată la 21 iunie 2021 pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub număr de dosar x/2018
Prin sentinţa civilă nr. 281 din 7 iunie 2021 Curtea de Apel Constanţa a admis apelul - promovat de apelantul reclamant B., împotriva sentinţei civile nr. 162/27.03.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. S.A., a anulat sentinţa apelată şi a fixat termen pentru judecarea în fond a pricinii pentru data de 09.09.2021.
Prin încheierea de şedinţă din data de 04.11.2021 Curtea a suspendat soluţionarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 413 alîn.l pct. l C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Constanţa.
La data de 10.01.2022 în temeiul Hotărârii C.S.M. nr. 1083/16.09.2021 şi a Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Constanţa nr. 25 din 19.11.2021, dosarul nr. x/2018 a fost transferat de la secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesioniştii şi societăţi, unde a primit număr versionat, respectiv 4/36/2022.
La 30 septembrie 2022, în conformitate cu dispoziţiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ., s-a întocmit referat pentru repunerea cauzei pe rol şi constatarea perimării de drept a cererii, motivat de faptul că de la data ultimului act de procedură, respectiv 4 noiembrie 2022, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, cu menţiunea că dosarul nr. x/2016 a fost soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 61 din 9 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.
Instanţa a subliniat că suspendarea în temeiul art. 413 pct. 1 C. proc. civ. nu se dispune doar până la soluţionarea unor dosare în care părţile din cauza pendinte au, de asemenea, calitatea de parte. Este posibil ca în cazul de faţă ca suspendarea să vizeze un dosar în care părţile nu sunt implicate dar care poartă asupra unui drept în legătură cu judecata de faţă.
În toate cazurile părţile au obligaţia de a urmări stadiul soluţionării dosarului până la a cărui soluţionare definitivă s-a dispus suspendarea, dat fiind că termenul de perimare curge împotriva părţii, necitarea acesteia în cauza anterioară nefiind un motiv care să împiedice partea în a stărui în judecată.
Aşa fiind, prin decizia civilă nr. 370 din 26 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi s-a constatat perimat apelul formulat de apelantul-reclamant B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.A.
La 2 noiembrie 2022, B. a transmis, pe mail, cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 370 din 26 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.
Recurentul B. a invocat incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când prin aceasta instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (pct. 5); respectiv, când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (pct. 8).
În argumentarea recursului, se susţine, în esenţă, că decizia atacată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură, având în vedere că lipsa citării şi a comunicării hotărârii în dosarul nr. x/2016 după renumerotare, reprezintă motive justificate şi neimputabile acestuia, fiind aspecte care l-au împiedicat de a stărui în judecată în prezenta cauză, respectiv de a formula o cerere de reluare a judecăţii în temeiul art. 413 alin. (2) C. proc. civ., neavând cunoştinţă de soluţionarea definitivă a dosarului x/2016, perimarea fiind suspendată în toată această perioadă.
În opinia recurentului, perimarea nu ar fi putut interveni în cauză şi, în mod nejustificat, s-a constatat intervenită perimarea, hotărârea fiind dată cu încălcarea regulilor procedurale impuse de art. 418 alin. (3) C. proc. civ.
Solicită admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre judecată instanţei de apel.
Intimata A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului, excepţia lipsei de interes în promovarea recursului. Pe fond, a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.
Completul de filtru a dispus, prin încheierea din 24.05.2023, comunicarea raportului părţilor, pentru a depune puncte de vedere.
Prin încheierea din 10.10.2023, Înalta Curte a respins excepţiile tardivităţii şi lipsei de interes, invocate prin întâmpinare şi a admis în principiu recursul, fiind stabilit termen pentru soluţionarea cauzei în şedinţă publică.
Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele care urmează:
Principala critică dedusă judecăţii priveşte modul în care curtea de apel a aplicat sancţiunea perimării, acesta urmând a fi analizată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condiţiile în care recurenta-reclamantă a invocat încălcarea normelor de procedură care reglementează suspendarea termenului de perimare.
În speţă, prin încheierea din 04.11.2022, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., curtea de apel a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi litigii cu profesioniştii şi societăţi.
Prin decizia recurată, instanţa de apel a constatat perimat apelul formulat în cauză.
Recurentul-reclamant a apreciat că în mod nelegal instanţa a încălcat prevederile art. 418 alin. (3) C. proc. civ., raportat la existenţa unor motive temeinic justificate care au împiedicat partea de a stărui în judecată, respectiv lipsa citării şi comunicării hotărârii în dosarul nr. x/2016 după renumerotare.
Conform art. 418 alin. (1) C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată".
Totodată, art. 418 alin. (3) C. proc. civ., "Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevazute de lege".
Astfel, în cazul în care a fost suspendată judecarea cauzei, termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părţile au obligaţia de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecăţii.
Toate părţile litigante au obligaţia legală de a face demersurile judiciare în vederea finalizării procesului, iar în cazul nerespectării cerinţei de a exista continuitate între actele de procedură intervine sancţiunea procedurală a perimării, constând în stingerea procesului în faza în care se află, din cauza rămânerii în nelucrare, din vina părţii, un anumit interval de timp, prevăzut de lege.
Contrar susţinerilor recurentului, în mod corect a reţinut curtea de apel că termenul de perimare de 6 luni a început să curgă de la data de 09.03.2022 când a rămas definitivă decizia civilă nr. 61/09.03.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2016, şi s-a împlinit la 09.09.2022, fără ca în cauză să se mai îndeplinească vreun act de procedură care să suspende sau să întrerupă cursul perimării.
În aceste condiţii, la 30.09.2022, ulterior împlinirii termenului de perimare, s-a întocmit referatul cu privire la necesitatea repunerii cauzei pe rol în vederea discutării perimării, excepţie care a fost invocată şi de intimata-pârâtă A. S.A. prin notele scrise, fiind pusă de instanţă în discuţie în şedinţa publică din 19.10.2022.
Nu poate fi primită susţinerea recurentului conform căreia termenul de perimare nu ar fi curs pentru că, deşi a fost iniţial parte în dosarul nr. x/2016, ulterior după versionarea acestuia sub nr. x/2016* nu ar mai fi fost citat.
În mod corect curtea de apel a reţinut că B. nu a fost parte în dosarul nr. x/2016 nici în faţa Tribunalului Constanţa şi nici în faţa Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere că, prin încheierea din 15.03.2017, tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a altor persoane, întrucât a apreciat că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 68 C. proc. civ.
Totodată, ulterior, prin încheierea din 17.05.2017, tribunalul a constatat că nu s-a formulat recurs împotriva încheierii de la termenul de judecată anterior prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată a altor persoane, respectiv B., C. şi D., dispunând scoaterea din citativ a acestora.
Părţile cauzei de faţă aveau însă îndatorirea să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de faţă, cu toate ca recurentul a avut cunoştinţă de motivul suspendării şi trebuia să urmărească stadiul soluţionării dosarului nr. x/2016, devenit ulterior nr. 4373/118/2016*.
Prin urmare, situaţia invocată de către recurent nu se circumscrie cazului de suspendare a cursului perimării prescris de art. 418 alin. (3) C. proc. civ., nefiind vorba despre motive temeinic justificate care să fi împiedicat partea să urmărească cursul soluţionării cauzei ce a prilejuit suspendarea judecăţii.
Faţă de aceste motive, instanţa de apel a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile perimării, în sensul că s-a împlinit termenul de 6 luni, care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2016, devenit ulterior nr. 4373/118/2016*, care a atras suspendarea în dosarul de faţă, iar pricina a rămas în nelucrare, din vina recurentului, cu mult peste termenul de 6 luni, perioadă în care nu a intervenit nicio cauză care să întrerupă sau să suspende cursul acestuia.
Toate considerentele expuse converg către concluzia că hotărârea recurată este legală, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită cererea intimatei-pârâte S.C. A. S.A. privind obligarea recurentului-reclamant B. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 4165 RON, conform dovezilor de la paginile 65-66 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva deciziei civile nr. 370 din 26 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.
Obligă pe recurentul-reclamant B. la plata sumei de 4165 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă S.C. A. S.A..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2023.