Public procurement penalty award quashed and remanded for lack of appellate jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023

Asupra cererii de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 17 octombrie 2022, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost amânată pronunţarea în cauză la data de 24.10.2022, iar instanţa, în urma deliberării, raportat la dispoziţiile art. 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016, a respins excepţia de necompetenţă materială a teritorială a Tribunalului Dolj, secţia a II-a Civilă, excepţie invocată prin întâmpinare de pârâta S.C. A. S.R.L..

Prin încheierea din data de 24 octombrie 2022 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă exceptia lipsei calităţii de reprezentant a Sucursalei Regionale de Căi Ferate Craiova.

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii de reprezentant al semnatarului cererii de chemare în judecată.

Au fost respinse excepţiile privitor la lipsa capacitaţii de folosinţă şi la lipsa calităţii procesuale active a Sucursalei Regionale de Căi Ferate Craiova.

S-a acordat termen la 12.12.2022, ora 10:30, dispunându-se citarea părţilor.

Prin sentinţa nr. 202/2022 din data de 22 decembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta COMPANIA NATIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" SA, PRIN SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE CFR CRAIOVA, împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L..

A fost obligată pârâta la plata sumei de 5477,49 RON cu titlu de penalităţi calculate de reclamantă pentru perioada 09.08.2019-24.09.2019, către reclamantă, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.

A fost obligată pârâta şi la plata sumei de 109,54 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantă, sumă reprezentând taxa de timbru.

Împotriva acestor încheieri şi împotriva sentinţei a declarat apel pârâta A. S.R.L., aceasta solicitând, în principal, admiterea apelului, anularea încheierii de şedinţă publică din data de 17.10.2022 pronunţate de către Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022, anularea încheierii de şedinţă publică din data de 24.10.2022 pronunţate de către Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022, precum şi anularea sentinţei civile nr. 202/22.12.2022 pronunţate de către Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022 şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar în subsidiar, admiterea apelului şi schimbarea în tot a acestora ca fiind netemeinice şi nelegale, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 176/2023 din 11 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă s-a respins apelul declarat de apelanta pârâtă S.C. A. S.R.L., împotriva încheierilor din data de 17 octombrie 2022 şi din data de 24 octombrie 2022 şi împotriva sentinţei nr. 202/2022 din data de 22 decembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-reclamantă COMPANIA NATIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A. prin SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE CFR CRAIOVA, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei recurate şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre o nouă judecata instanţei de fond - Tribunalului Dolj sau instanţei de apel - Curtea de Apel Craiova.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 şi 8 C. proc. civ.

Primul motiv de recurs invocat de recurenta-pârâtă este încălcarea competentei materiale prevăzută C. proc. civ. la art. 488 alin. (1) pct. 3:

"când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii".

Recurenta-pârâtă a susţinut că instanta de apel în mod netemeinic şi nelegal a respins excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă în soluţionarea cauzei, fără a ţine cont de prevederile ar. 107 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Având în vedere faptul că sediul societăţii recurente, în calitate de pârâtă, este în Bucureşti, strada x nr. 40, instanţa de fond era obligată să decline competanta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1, Bucureşti, ca fiind instanţa competentă în solutionarea prezentei cauze.

Totodată, întrucât art. 15 din Contractul de execuţie lucrări nr. x/06.05.2019 prevede ca litigul să se soluţioneze de către instanţele judecătoreşti din România în a căror circumscripţie se afla sediul achizitorului, respectiv Compania Naţionala de Cai Ferate "CFR" S.A., aceasta având sediul în Bucureşti, str. x, reiese că tot Judecătoria Sector I este competentă teritorial.

A mai susţinut că instanţa de apel a respins în mod netemeinic şi nelegal excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Dolj, secţia a-II-a Civila în soluţionarea cauzei.

Arată că reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată pentru plata unei pretinse sume de 5.447,49 RON, iar potrivit dispoziţiior art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ. speţa în cauză este de competenţa materială a judecătoriei.

Consideră că instanţa de apel a ignorat cele două hotărâri: sentinţa civilă nr. 13623/17.12.2021 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul x/2021 într-o cauză similară cu Compania Naţionala de Cai Ferate CFR S.A., în care s-a stabilit competenţa de judecată în favoarea Judecătoriei Sector 1 şi sentinţa civilă nr. 12257/19.11.2021 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2021, aceeaşi identitate de părţi, în care competentă este tot Judecătoria Sector 1.

Astfel cele două hotărâri date în fond şi apel sunt date cu încălcarea normelor de competenţă, iar sancţiunea este nulitatea absolută.

Al dolilea motiv de recurs este întemeiat pe prevederile C. proc. civ. art. 488 alin. (1) pct. 6 "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei."

Recurenta-pârâtă susţine că instanta de apel în mod greşit a reţinut depăşirea termenului de execuţie a lucrării, termen care începe să curgă de la ordinul de începere a lucrării şi predarea amplasamentului conform art. 13 alin. (1) din Contract.

Instanţa de apel a aplicat în mod vădit cu rea-credinţă prevederile art. 1350 C. civ. coroborate cu prevederile art. 1517 C. civ., deoarece emiterea ordinului de începere a lucrărilor de către Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. nu echivalează cu îndeplinirea obligaţiilor de punere la dispoziţie a amplasamentului.

Al treilea motiv de recurs a fost întemeiat pe prevederile C. proc. civ. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."

Consideră că în mod netemeinic si nelegal instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Sucursalei Regionale CF Craiova.

Menţionează că reprezentarea unei persoane juridice în fata instanţelor de judecată este stabilită de dispoziţiile art. 84 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd:

"l)(...)Persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în fata instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, n condiţiile legii."

Recurenta consideră că, fiind o unitate fără personalitate juridică, potrivit art. 43 al Legii nr. 31/1990, reclamanta nu poate fi subiect de drept distinct şi nu se poate adresa instanţei de judecată pentru soluţionarea unui litigiu, cererea fiind formulata prin nerespectarea dispoziţiilor art. 84 alin. (1) C. proc. civ. şi ale Deciziei nr. 9/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie. Astfel, in mod netemeinic si nelegal instanţa de fond a ignorat si nu a ţinut cont de aceste dispoziţii legale, respingând excepţia invocata.

Printr-o altă critică, recurenta-pârâtă susţine că, în mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant al semnatarului cererii de chemare în judecată.

Instanţa de fond nu a reţinut faptul că recurenta a invocat că pentru Directorul Sucursalei Regionale de Cai Ferate Craiova - B., reprezentantul legal al acesteia, a semnat o altă persoană şi că reclamanta nu a făcut dovada semnatarului cererii de chemare in judecată potrivit prevederilor art. 151 C. proc. civ.

În acest sens, a invocat prevederile art. 151 alin. (3) C. proc. civ. care dispun:

"(3) Reprezentantul legal va alătura o copie legalizata de pe înscrisul doveditor al calităţii sale."

Instanţa de fond nu a ţinut cont de aceste dispoziţii legale, respingând în mod netemeinic excepţia invocată.

În mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă prin Sucursala Regională Căi Ferate Craiova.

Învederează faptul că sucursala este doar un dezmembrământ, fără personalitate juridică, al societătii-mame. fiind o extensie în teritoriu a acesteia. Sucursala nu are aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii proprii fiindcă nu deţine capacitate civila de folosinţă şi nici nu are un patrimoniu propriu. Astfel, drepturile şi obligaţiile atribuite sucursalei sunt de fapt ale societăţii-mamă. orice drept şi orice obligaţie se poate naşte doar în patrimoniul societăţii mamă.

Sucursala (unei societăţi) este definită în cadrul art. 43 al Legii nr. 31/1990. Conform prevederilor art. 43 alin. (1) ale Legii nr. 31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale şi se înregistrează, înainte de începerea activităţii lor, în Registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona.

Regimul juridic al sucursalei este identic tuturor celorlalte sedii secundare ale societăţii, inclusiv regimului juridic al punctelor de lucru, fapt menţionat de altfel expres în cadrul art. 43 alin. (3) al Legii nr. 31/1990.

Prin urmare, raportat la cele învederate, sucursala nu are personalitate juridică proprie, fapt menţionat expres în cadrul art. 43 al Legii nr. 31/1990. Sucursala face parte din structura organică a societăţii primare fondatoare doar aceasta având calitatea de subiect de drept distinct.

Sucursala este constituită ca un dezmembrământ, o modalitate de descentralizare a activităţii societăţii-mamă care o patronează. Menţionează aspectul că în doctrină s-a afirmat că sucursala exercită în raporturile cu terţii o funcţie de mandat (cu sau fără reprezentare) in limitele împuternicirii primite de la societatea-mamă prin actul de înfiinţare sau printr-un act ulterior.

Având în vedere faptul că doar societatea-mamă are aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii proprii, sucursala fiind un dezmembramânt fără personalitate juridică al acesteia, toate drepturile şi obligaţiile atribuite sucursalei sunt de fapt ale societăţii-mamă, orice drept şi orice obligaţie născându-se în patrimoniul societatii-mamă, sucursala neputând încheia acte sau dobândi sub aspect material drepturi în nume propriu.

Fiind o unitate fără personalitate juridică, sucursala nu poate fi subiect de drept distinct şi nu se poate adresa instanţei de judecată pentru soluţionarea unui litigiu, cererea fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosinţă.

Astfel, în mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a ignorat şi nu a ţinut cont de aceste dispoziţii legale, respingând excepţia invocată.

Recurenta-pârâtă susţine că în mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a Sucursalei Regionala Căi Ferate Craiova.

Cererea de chemare în judecată a fost promovată de către Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. prin Sucursala Regionala de Căi Ferate Craiova. În acest sens, învederează aspectul că sucursala este doar un dezmembramânt fără personalitate juridică al societăţii-mame, fiind o extensie în teritoriu a acesteia.

Sucursala nu are aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii proprii, fiindcă nu deţine capacitate civilă de folosinţă şi nici un patrimoniu propriu. Astfel, drepturile şi obligaţiile atribuite sucursalei sunt de fapt ale societaţii-mamă, orice drept şi orice obligaţie se poate naşte doar în patrimoniul societăţii mamă şi doar în cazul existentei unui mandat acordat de societatea-mamă pentru încheierea actului.

Conform prevederilor art. 43 alin. (1) al Legii nr. 31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale şi se înregistrează, înainte de începerea activităţii lor în Registrul Comerţului din judeţul în care vor funcţiona.

Prin urmare, raportat la cele învederate, sucursala nu are personalitate juridica proprie, fapt menţionat expres în cadrul art. 43 al Legii nr. 31/1990. Sucursala face parte din structura organică a societăţii primare fondatoare doar aceasta având calitatea de subiect de drept distinct. Sucursala este constituită ca un dezmembrământ, o modalitate de descentralizare a activităţii societatii-mamă care o patronează.

În doctrină s-a afirmat că sucursala exercita în raporturile cu terţii o funcţie de mandat (cu sau fără reprezentare) în limitele împuternicirii primite de la societatea-mamă prin actul de înfiinţare sau printr-un act ulterior.

În mod frecvent confuzia privind regimul juridic aplicabil este cauzată de faptul că sucursala deţine cod unic de înregistrare fiscala (C.U.I.) propriu şi aceasta tine propria contabilitate. Dar faptul că sucursala trebuie să ţină o contabilitate proprie şi are un cod de înregistrare fiscală propriu nu are nici o relevanţă sub aspectul dreptului material, fiindcă înscrierea contabilă reprezintă doar o formă de ţinere a evidentei operaţiunilor efectuate de către societatea-mamă prin sucursală, impusă prin prevederile art. 1 alin. (3) al Legii contabilităţii nr. 82/1991. Astfel, asa cum a statuat şi doctrina juridică "susursala nu poate avea nici creditori, nici debitori proprii". În acelaşi sens a reţinut şi practica judiciară care a statuat faptul că "Sucursala poate încheia acte juridice în limitele mandatului primit, fie în numele societăţii mame, fie în nume propriu, dar pe socoteala firmei primare."

Prin urmare, având in vedere faptul că doar societatea-mamă are aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii proprii, sucursala fiind un dezmembramânt fără personalitate juridică al acesteia, toate drepturile şi obligaţiile atribuite sucursalei sunt de fapt ale societăţii-mamă, orice drept şi orice obligaţie născându-se în patrimoniul societăţii mamă, sucursala neputând încheia acte sau dobândi sub aspect material drepturi în nume propriu.

Astfel, în mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a ignorat şi nu a ţinut cont de aceste dispoziţii legale, respingând excepţia invocată.

În consecinţă, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 56 alin. (2) coroborat cu prevederile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului formulat.

Intimata-reclamantă Compania Natională de Căi Ferate "CFR" S.A. prin Sucursala Regională de Căi Ferate CFR Craiova a depus întmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat, din oficiu, motivele de recurs de ordine publică întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ., asupra cărora, cu prioritate, reţine următoarele:

Calea de atac formulată în cauză a fost declarată împotriva unei hotărâri prin care s-a soluţionat litigiul privind executarea contractului de lucrări nr. x din 06.05.2019 încheiat între Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. şi S.C. A. S.R.L., având ca obiect "Lucrări de reparaţie şi întreţinere linii CF Lot nr. x - înlocuit traverse de lemn necorespunzătoare cu traverse de lemn normale noi, Linia 100 între staţiile Valea Alba- Post Macazuri Simian, km 351+405-352+401".

Litigiile decurgând din executarea contractelor de achiziţie publică se soluţionează, potrivit art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, de instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante, iar hotărârea pronunţată se atacă potrivit art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

Deşi art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 prevede competenţa material procesuală a instanţei care soluţionează calea de atac a recursului, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, prin prisma modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, ce a modificat Legea nr. 101/2016, introducând competenţa în primă instanţă la instanţa civilă, articolul 55 alin. (3) se impune a fi interpretat corelat cu modificarea, în sensul că recursul se soluţionează de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii în complet specializat de achiziţii publice atunci când este formulat în litigiile vizând materia stabilită de art. 53 alin. (1) şi de instanţa ierarhic superioară instanţei civile în situaţia în care litigiul se referă la materia executării contractelor administrative stabilită de art. 53 alin. (1)1.

În concluzie, în speţă fiind vorba de un litigiu din materia executării contractului de achiziţie publică, calea de atac prevăzută de lege este recursul în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la instanţa civilă a cărei hotărâre se atacă şi se judecă la instanţa civilă ierarhic superioară celei care a judecat în primă instanţă.

În acest context este de reţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 40 din 18 mai 2020 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a reţinut că "în ceea ce priveşte calea de atac incidentă în cazul litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative se constată că de la intrarea în vigoare a Legii nr. 101/2016 şi până la modificările aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2020, singura cale de atac reglementată de aceasta a fost recursul.".

Totodată, s-a reţinut că de vreme ce prin modificările aduse art. 53 din Legea nr. 101/2016, potrivit Legii nr. 212/2018, s-a făcut trimitere la dreptul comun exclusiv din perspectiva determinării instanţei civile competente material să soluţioneze o anumită categorie de litigii dintre cele avute în vedere de legea specială, respectiv litigiile decurgând din executarea contractelor administrative, rezultă că nu au fost modificate nici calea de atac incidentă în astfel de cauze, nici procedura specială de soluţionare a acesteia, în lipsa unor dispoziţii exprese în acest sens.

Astfel fiind, se constată că instanţa de control judiciar a soluţionat în mod greşit calea de atac exercitată împotriva sentinţei civile nr. 202/2022 din 22 decembrie 2022 pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, avându-se în vedere dispoziţiile Legii nr. 101/2016, în ceea ce priveşte regimul căilor de atac.

Ca atare, împotriva hotărârii de primă instanţă putea fi exercitată doar calea de atac a recursului, în competenţa instanţei imediat superioare tribunalului.

În atare condiţii, curtea de apel trebuia să califice, în raport de dispoziţiile art. 152 C. proc. civ., calea de atac exercitată ca fiind recurs.

Procedând la judecata cauzei în apel, curtea s-a situat în afara sistemului legal al căilor de atac în materie, nesocotind în acelaşi timp normele de organizare judiciară referitoare la compunerea completului cuprinse în art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.

În consecinţă, constatând că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, se reţine, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., care permit instanţei invocarea din oficiu a motivelor de ordine publică, incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Soluţionarea căii de atac de către Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin aplicarea prevederilor art. 466 şi urm. C. proc. civ., referitoare la materia în apel, în loc de cele privitoare în materia recursului reglementate de art. 483-502 C. proc. civ., atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind nesocotite norme procedurale imperative.

Pentru aceste motive, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe, ca instanţă de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 176/2023 din 11 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca instanţă de recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2023.