Insufficient specificity of cassation grounds: Annulment of appeal challenging lack of motivation and misapplication of substantive law in arbitration annulment proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal and ordered the appellant to pay 7,080.02 RON in judicial costs to the respondent, thereby upholding the lower court’s civil judgment that had dismissed the action to set aside the international arbitral award. The dispute concerned an action for the annulment of an arbitral award rendered by the Court of International Commercial Arbitration, where the national highway infrastructure administrator (the appellant) sought to annul the award on grounds of insufficient motivation and illegal application of substantive law. The court found that the appeal was null under Article 489(2) of the Code of Civil Procedure because the appellant failed to formulate specific legal criticisms of the appellate judgment's reasoning as required by Article 488(1) points 6 and 8; instead, the appellant relied on generic, theoretical arguments regarding the lack of motivation and the right to a fair trial without concretely identifying how the appellate court’s reasoning violated these specific grounds for cassation.
Legislator headnote
AI generatedart. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ, art. 453 C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 174 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ; Insufficient specificity of cassation grounds: Annulment of appeal challenging lack of motivation and misapplication of substantive law in arbitration annulment proceedings: Pentru toate aceste motive decizia atacată este lovită de nulitate în conformitate cu art. 174 din C. proc. civ., nemotivarea deciziei recurate echivalând cu necercetarea fondului cauzei, motiv de casare cu trimitere spre rejudecare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (6) din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023
Asupra cererii de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa arbitrală nr. 30 din 12.05.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis în parte, cererea reclamantelor-pârâte, astfel cum a fost precizată, a obligat pârâta-reclamantă la plata sumei de 5.955.463,24 RON, reprezentând costuri suplimentare rezultate din prelungirea duratei de execuţie a contractului, a obligat pârâta-reclamantă la plata sumei de 2.475.846,27 RON, reprezentând costurile suplimentare suportate cu remedierea fisurilor la km 2+700-3+060 şi km 5+680-5+535, a obligat pârâta-reclamantă la plata sumei de 7.773,89 RON, reprezentând sume avansate de reclamantele-pârâte în temeiul gestiunii de afaceri, la care se adaugă o dobândă de 2.264,88 RON, a respins cererea reconvenţională, ca neîntemeiată şi a obligat pârâta-reclamantă să plătească reclamantelor-pârâte suma de 240.066,37 RON reprezentând cheltuieli de arbitrare.
Pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a formulat acţiune în anulare prin care a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 613 alin. (3) lit. b) teza I, raportat la art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., admiterea acţiunii în anulare, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Arbitral; cu obligarea la suportarea cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 6F din 26 ianuarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins acţiunea în anulare formulată de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., împotriva sentinţei arbitrale nr. 30 din 12.05.2022, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu reclamantele A. e B. S.A., C. S.R.L. şi A. e B..
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, cu consecinţa trimiterii spre rejudecare a acţiunii în anulare la Curtea de Apel Bucureşti, iar în subsidiar, în cazul reţinerii spre judecare, solicită casarea sentinţei recurate, admiterea acţiunii în anulare formulată de CNAIR S.A., aşa cum a fost formulată, iar pe cale de consecinţă, desfiinţarea în parte a sentinţei arbitrale nr. 30 din 12.05.2022 pronunţată în dosarul arbitral nr. x/2019.
În temeiul dispoziţiilor art. 451 şi art. 453 C. proc. civ., obligarea intimatei-pârâte la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
După o prezentare generală a contractului şi a situaţiei litigioase dintre părţi, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că sentinţa atacată este nemotivată cu privire la aspectele pe care le-a invocat în acţiunea în anulare. Or, procedând în acest mod instanţa a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 425 alin. (1) pct. (b) din C. proc. civ.
Prin nemotivarea deciziei cu privire la aspectele indicate, prima instanţă a privat recurenta-reclamantă de dreptul la un proces echitabil, încălcând dispoziţiile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât CNA1R S.A. nu are garanţia că argumentele sale au fost analizate.
Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.
Sentinţa pronunţată în fond nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază din perspectiva tuturor motivelor invocate de recurentă, iar trimiterea la anumite prevederi legale generale, dar fără a prezenta raţionamentul juridic, echivalează cu nemotivarea sentinţei, împrejurarea care atrage casarea hotărârii recurate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În practica judiciară s-a decis că motivarea sumară şi confuză a unei hotărâri judecătoreşti echivalează cu nemotivarea hotărârii, iar nemotivarea hotărârii este un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii.
Pentru toate aceste motive decizia atacată este lovită de nulitate în conformitate cu art. 174 din C. proc. civ., nemotivarea deciziei recurate echivalând cu necercetarea fondului cauzei, motiv de casare cu trimitere spre rejudecare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (6) din C. proc. civ.
Motivul de casare/nelegalitate invocat de recurenta-reclamantă este şi cel prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta intervenind în caz de încălcare prin hotărâre sau aplicare greşita a normelor de drept material. În cauză, este incident acest motiv de nelegalitate având in vedere ca instanţa de fond, deşi a adus in discuţie textele de lege substanţiala aplicabile spetei, aceasta nu le-a explicat sub aspectul în care acestea nu pot fi invocate de recurentă în susţinerea motivului de acţiune în anularea hotărârii.
Astfel, instanţa de fond, prin hotărârea dată face o analiză generală asupra motivelor invocate de recurentă prin cererea în anulare, fără a se apleca asupra celor susţinute, astfel încât să poată ajunge la concluzia că din toate susţinerile CNAIR S.A. aceasta nu poate verifica legalitatea hotărârii.
De asemenea, consideră că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că dacă nu a fost indicat în concret un articol de lege, aceasta nu are posibilitatea de a analiza şi verifica legalitatea unei hotărâri arbitrale. În virtutea rolului activ al instanţei de judecată, aceasta era ţinută de a analiza toate aspectele invocate de recurentă, indiferent daca acestea erau "vag" susţinute. Câtă vreme societatea recurentă a susţinut că s-au încălcat prevederi dintr-o anumită lege (lege indicată în cuprinsul acţiunii în anulare), instanţa de fond era ţinută să le analizeze, raportat la încălcarea acestora de către tribunalul arbitral.
A mai susţinut că instanţa de fond, în mod greşit, a apreciat că simpla indicare de către recurentă a unui articol din Constituţie, face imposibil controlul pe calea acţiunii în anulare. Arată că nu doar a indicat articolul din Constituţia României şi din Convenţia CEDO, a şi explicat de ce anume nu a ţinut cont tribunalul arbitral. Faptul că nu a fost apreciat în mod total şi corespunzător probatoriul efectuat în cauză, a condus la încălcarea de către tribunalul arbitral a dreptului la apărare al recurentei un drept consacrat atât de Constituţia României, cât şi de Convenţia CEDO.
Prin urmare, recurenta-reclamantă apreciază că instanţa de fond a nesocotit şi de aceasta dată dispoziţiile legii, alegând să omită să îşi exprime punctul de vedere referitor la susţinerile recurentei din acţiunea în anulare.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a o admite şi, în consecinţă, va anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta formulează critici de nelegalitate a hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autoarea acestuia trebuind să invoce motivele în tiparele fixate de lege.
Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.
Înalta Curte constată că recurenta a indicat formal în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate.
Faţă de motivele de recurs, astfel cum au fost dezvoltate de către recurentă, Înalta Curte reţine că, în cuprinsul acestora, nu se regăsesc critici care să vizeze raţionamentul prezentat de curtea de apel în cuprinsul hotărârii atacate prin care au fost expuse argumentele care au stat la baza respingerii acţiunii în anulare.
Relativ la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că argumentele expuse de recurentă sunt generice sau pur teoretice, criticile la adresa hotărârii atacate prezintă doar o succesiune de afirmaţii, fără a fi expuse în concret aspecte de nelegalitate care să poată fi circumscrise acestui motiv de casare.
Astfel recurenta susţine că sentinţa recurată este nemotivată cu privire la aspectele invocate în acţiunea în anulare şi nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia instanţei de respingere a acţiunii în anulare, subliniind, totodată, că a fost privată de dreptul la un proces echitabil, încălcându-se dispoziţiile imperative ale art. 425 alin. (1) pct. (b) din C. proc. civ., respectiv ale art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât nu are garanţia că argumentele sale au fost analizate.
Or, susţinerile prezentate de recurentă din memoriul de recurs nu pot fi circumscrise cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece recurenta se limitează la expunerea unor consideraţii teoretice referitoare la noţiunea de motivare a hotărârii judecătoreşti, fără a indica, în mod concret, sub ce aspecte hotărârea pronunţată nu a respectat exigenţele motivării, care au fost aspectele sau apărările invocate şi neanalizate de către instanţa care a soluţionat acţiunea în anulare.
Aşadar, deşi se invocă ipoteza nemotivării, în cuprinsul cererii formulate, recurenta nu a indicat argumente de nelegalitate care să susţină această situaţie şi nici în ce modalitate hotărârea instanţei nu este conformă legii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, de asemenea, că în expunerea argumentelor în susţinerea motivului de recurs reglementat de 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta se limitează la a invoca incidenţa acestuia pe considerentul că instanţa de fond "deşi a adus în discuţie textele de lege substanţială aplicabile speţei, nu le-a explicat sub aspectul în care acestea nu pot fi invocate în susţinerea motivului de acţiune în anularea hotărârii".
Prin urmare, este vorba tot despre o critică cu caracter general, care nu arătă concret în ce a constat încălcarea ori aplicarea greşită a dispoziţiilor de drept material, astfel de argumente generice neputându-se converti în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ.
În aceeaşi notă de generalitate, în finalul recursului au fost reluate aspecte legate mai degrabă de nemotivarea sentinţei, prin raportare la o pretinsă omisiune a instanţei de fond de a-şi exprima punctul de vedere referitor la susţineri din acţiunea în anulare, privitoare la lipsa unei aprecieri totale şi corespunzătoare a probatoriului administrat în cauză şi încălcarea dreptului la apărare.
Se reţine că dezvoltarea motivelor de recurs la care se referă art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. vizează formularea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate împotriva considerentelor hotărârii recurate, or criticile recurentei care vizează modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, succinta relatare a situaţiei de fapt, precum şi simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 608 C. proc. civ., nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Aşa fiind, întrucât recurenta nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul.
În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită cererea intimatei-pârâte SECOL SOCIETA EDILE COSTRUZIONI E B. S.A. privind obligarea recurentei-reclamante COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 7080,02 RON, conform dovezilor de la paginile 70-71 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. împotriva sentinţei civile nr. 6F din 26 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Obligă pe recurenta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. la plata sumei de 7080,02 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SECOL SOCIETA EDILE COSTRUZIONI E B. S.A.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2023.