Buyer's contract claim survives amendment tardiness; appellate remand upheld on appeal.

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia a II-a Civilă la data de 21 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE ARAD S.A., în insolvenţă, solicitând obligarea acesteia la restituirea prin echivalent a valorii cantităţii de 1.044,42 tone deşeu metalic, ce a făcut obiectul contractului încheiat în urma procedurii de licitaţie publică desfăşurată în procedura insolvenţei pârâtei, la care să se adauge dobânda legală; în subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la remiterea cantităţii de deşeu metalic, nelivrată, conform contractului.

În apărare, pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar în subsidiar a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

La data de 2 noiembrie 2020 reclamanta a formulat precizare de acţiune prin care a solicitat în principal anularea contractului de vânzare nr. x din 01.04.2019 încheiat cu pârâta şi implici anularea licitaţiei organizate de administratorul judiciar al pârâtei şi a tuturor actelor subsecvente, cu repunererea părţilor în situaţia anterioară, susţinând eroarea în care s-a aflat cu privire la bunurile ce fac obiectul contractului sub aspectul naturii şi identităţii acestora; a menţinut, în subsidiar, capetele din cererea introductivă de instanţă.

Pârâta a invocat excepţia tardivităţii precizării de acţiune.

Cauza a fost declinată pentru competentă soluţionare în favoarea judecătorului sindic, acesta declinând, de asemenea cauza în favoarea instanţei de drept comun.

Prin regulatorul de competenţă, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare cauzei în favoarea instanţei de drept comun.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă sub nr. x/2020*.

Prin sentinţa civilă nr. 822 din 17 noiembrie 2021 Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă a dispus următoarele: a respins cererea în probaţiune formulată de reclamantă, vizând administrarea probelor cu expertiză, cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtei; a admis excepţia de tardivitate a precizării de acţiune şi, în consecinţă a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă.

Sentinţa de fond a fost apelată de reclamanta A. S.R.L., criticile acesteia vizând atât soluţionarea excepţiei de tardivitate a cererii precizatoare, cât şi nemotivarea în ceea ce priveşte inadmisibilitatea pentru care a fost respinsă acţiune. Reclamanta a solicitat, urmare a admiterii apelului, în principal casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar reţinerea cauzei de instanţa de apel şi evocarea fondului în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 225/A din 11 aprilie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă, reţinând nemotivarea hotărârii din perspectiva petitelor indicate atât în cererea iniţială, cât şi în cererea precizatoare.

Decizia de apel a fost recurată de pârâta CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE ARAD S.A., în insolvenţă, cauza fiind înregistrată sub acelaşi număr de dosar pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Fără a circumstanţia în raport de motivele de casare indicate în memoriul depus la dosar recurenta-pârâtă a criticat decizia de apel în ce priveşte considerentele care vizau necercetarea fondului cauzei de către prima instanţă; a arătat, astfel, că în mod nelegal instanţa de apel a apreciat că se impune trimiterea cauzei pentru cercetarea pe fond, fiind evident că acţiunea reclamantei este inadmisibilă în raport de prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014, în condiţiile în care se solicită stabilirea unei creanţe faţă de patrimoniul debitoarei (recurentă-pârâtă în cauză). În acest context, a invocat greşita aplicare şi interpretare a prevederilor art. 248 C. proc. civ., care impun soluţionarea cu prioritate a excepţiilor care fac inutilă în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând următoarele apărări: a apreciat legalitatea deciziei de apel cu privire la soluţia de trimitere a cauzei pentru evocarea fondului, menţionând în acest sens considerentele regulatorului de competenţă care statuează atât asupra existenţei cererii de chemare în judecată şi a precizării alăturate acesteia, cât şi asupra obiectului litigiului, ca fiind unul de drept comun, întemeiat pe normele care reglementează răspunderea contractuală, prin aplicarea principiului disponibilităţii. Intimata-pârâtă a mai susţinut că precizarea de acţiune depusă în faţa instanţei de fond a avut rolul de a clarifica aspectele legate de consecinţa petitului principal, respectiv o lămurire a aspectelor tranşate pe larg în cererea introductivă.

Nu a fost administrată proba cu înscrisuri noi în această fază procesuală.

Examinând legalitatea deciziei de apel raportat la criticile formulate şi la apărările invocate, prin prisma prevederilor art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prioritar analizei criticilor menţionate în memoriul depus la dosar de recurenta-pârâtă se impune clarificarea limitelor de judecată în calea extraordinară de atac, care vor determina şi limitele rejudecării cauzei.

Se observă din această perspectivă că în faţa instanţei de fond intimata-reclamantă a formulat iniţial o acţiune în pretenţii, pentru ca pe parcursul judecării cauzei să depună o precizare de acţiune. Prima instanţă, examinând excepţia de tardivitate a formulării precizării de acţiune, invocată de recurenta-pârâtă a apreciat asupra caracterului acesteia de completare a cererii introductive, dispunând respingerea sa ca tardiv formulată, prin raportare la prevederile art. 204 C. proc. civ. Urmând acest raţionament, instanţa de fond a respins acţiunea, în integralitate, ca inadmisibilă.

În calea devolutivă de atac, intimata-reclamantă (apelantă în acea fază procesuală) a criticat atât greşita admitere a excepţiei de tardivitate a precizării de acţiune, cât şi aspectul nemotivării hotărârii de primă instanţă cu privire la soluţia de inadmisibilitate a acţiunii în întregul său.

Prin decizia pronunţată, instanţa de apel a dispus anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, reţinând în esenţă că prima instanţă nu a observat faptul că cererea introductivă viza pretenţii ale reclamantei faţă de pârâtă, pretenţii menţionate şi în cererea precizatoare, alăturat solicitării completatoare de anulare a contractului dintre părţi, precum şi a licitaţiei care s-a finalizat cu încheierea actului juridic, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară. A concluzionat că tardivitatea care afecta cererea precizatoare nu putea afecta soluţionarea capetelor de cerere în pretenţii din acţiunea introductivă; practic, instanţa de apel a apreciat că excepţia de tardivitatea, corect admisă faţă de cerere precizatoare, nu putea avea efect decât asupra acelor capete de cerere adăugate celor iniţial formulate prin acţiunea introductivă, fără a atrage aceeaşi consecinţă şi faţă de petitele originale, chiar dacă erau reluate prin cererea precizatoare. În continuarea acestui raţionament a apreciat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei, fără a determina, sau circumstanţia asupra limitelor în care urma să aibă loc rejudecarea.

Înalta Curte reţine că în cauză a fost formulată calea extraordinară de atac doar de către pârâtă, criticile sale vizând doar soluţia de trimitere spre rejudecare, în considerarea caracterului inadmisibil al cererii introductive.

Se reţine, totodată, că în întâmpinarea la recursul declarat de recurenta-pârâtă, intimata-reclamantă antamează problema calificării cererii precizatoare. Acesta aspect, însă, nu este de natură a determina examinarea legalităţii deciziei de apel din perspectiva reţinerii tardivităţii cererii precizatoare. Pentru a obţine acest efect se impunea formularea unui recurs de către partea interesată

În lipsa acestui demers procesual, Înalta Curte reţine intrarea sub puterea lucrului judecat a tardivităţii cererii precizatoare în ceea ce priveşte capetele de cerere formulate în completarea petitelor iniţiale din cererea introductivă.

Plecând de la această constatare, în examinarea criticilor de recurs, Înalta Curte reţine că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat formal de recurenta-pârâtă, susţinerile dezvoltate în memoriul depus la dosar neevidenţiind aspecte care să atragă incidenţa prevederilor legale menţionate.

În ce priveşte criticile recurentei-pârâte în ansamblul lor, Înalta Curte apreciază că acestea trebuie analizate prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind în prezenţa unei greşite aplicări ori interpretări a unor norme de drept material. În consecinţă, instanţa de recurs va examina legalitatea deciziei de apel sub aspectul respectării normelor de procedură în soluţionare cauzei, prin raportare la soluţia de anulare a sentinţei de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu respectarea normelor de incidente în cauză, instanţa devolutivă apreciind în mod corect că se impunea anularea sentinţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru următoarele considerente:

Se observă că în faţa instanţei de fond au fost invocate deopotrivă excepţia tardivităţii cererii precizatoare, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii introductive.

Plecând de la apărările invocate în susţinerea excepţiei inadmisibilităţii, instanţa de drept comun a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătorului sindic; acesta şi-a declinat, la rândul său, competenţa, în regulatorul de competenţă statuându-se asupra judecării litigiului de către instanţa de drept comun, raportat la principiul disponibilităţii procesului civil şi la temeiul de drept al acţiunii - răspunderea contractuală.

Se cuvine subliniat că reclamanta a susţinut constant, în faţa ambelor instanţe investite, că opţiunea sa este de a formula o acţiune de drept comun, contestând competenţa de soluţionare a litigiului de către judecătorul sindic.

Înalta Curte mai reţine că în faţa instanţei de fond, la momentul închiderii dezbaterilor şi acordării cuvântului părţilor, s-a pus în discuţie numai excepţia de tardivitate, fără a se acorda cuvântul şi asupra excepţiei de inadmisibilitate. Cu toate acestea, instanţa de fond, motivând soluţia doar prin raportare la excepţia de tardivitate, a dispus, prin dispozitiv, respingerea acţiunii, în integralitate, ca inadmisibilă.

Acest ultim aspect a fost sancţionat de instanţa de control devolutiv care, tranşând problema tardivităţii cererii precizatoare, a reţinut, totodată, existenţa petitelor în pretenţii din cererea iniţală, sancţionate cu inadmisibilitatea, fără a exista o dezbatere efectivă asupra acesteia.

Plecând de la cele expuse anterior, Înalta Curte reţine legalitatea deciziei de apel, aceasta fiind pronunţată cu respectarea prevederilor art. 480 alin. (3) teza a 2-a C. proc. civ., având în vedere că intimata-reclamantă (apelantă în acea fază procesuală) a solicitat expres trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă. În considerarea dispoziţiilor legale precizate, instanţa de control devolutiv nu putea ignora manifestarea de voinţă a părţii care declarase calea de atac.

Incidenţa în cauza a art. 480 alin. (3) teza a 2-a C. proc. civ. este determinată de constatarea, legală, a instanţei de apel că în mod nepermis prima instanţă a extins efectele excepţiei de tardivitate şi asupra petitelor iniţiale din cererea de chemare în judecată, fiind, astfel, în situaţia premisă a textului legal, respectiv neanalizarea pe fond a cererii cu care a fost investită instanţa.

Criticile recurentei vizând greşita trimitere spre rejudecarea pe fond a petitelor cererii de chemare în judecată, indicate anterior cererii precizatoare, prin raportare la inadmisibilitatea demersului procesual sunt nefondate, decurgând dintr-o neînţelegere a celor dispuse de instanţa de prim control judiciar.

Astfel, prin dispunerea trimiterii cauzei spre rejudecare pe fond instanţa devolutivă nu a trasat instanţei de fond analizarea exclusivă şi efectivă a petitelor în pretenţii formulate prin cererea de chemare în judecată. În raport de considerentele expuse în decizia de apel, care conturează raţionamentul instanţei, rejudecarea dispusă are în vedere reluarea procesului de la momentul ulterior pronunţării asupra tardivităţii cererii precizatoare, respectiv soluţionarea cauzei cu punerea în discuţie şi a excepţiilor invocate în speţă şi care afectează fondul cauzei.

Se subliniază că instanţa de apel nu a avut spre analiză inadmisibilitatea acţiunii, din perspectiva legalităţii pe fondul excepţiei invocate, ci doar aspectul legat de tardivitatea cererii precizatoare, în raport atât de considerentele sentinţei apelate, cât şi de criticile formulate în calea devolutivă de atac.

Or, prin aceste acte procedurale nu s-a antamat şi aspectul excepţiei de inadmisibilitate, invocat de recurenta-pârâtă şi nepus în discuţie pe tot parcursul procesual prezent.

În consecinţă, faţă de cele expuse anterior, rejudecarea cauzei, dispusă de instanţa de control devolutiv, va avea în vedere şi excepţiile invocate în faţa primei instanţe.

Având în vedere considerentele expuse, cu aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE ARAD, prin administrator judiciar B., împotriva deciziei civile nr. 225/A din 11 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2022.