Extraordinary appeal limited to material errors; substantive tardiness arguments inadmissible in contestation in annulment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal (contestatie in anulare) filed by the appellant against the Supreme Court's prior decision, thereby upholding the earlier ruling that annulled his appeal for being filed late. The dispute concerned a pension recalculation claim where the first-instance court rejected the claim, the appeal was declared perempted, and the subsequent appeal to the Supreme Court was annulated as tardy; the appellant then challenged this annulment, arguing lack of knowledge of the statutory deadline and claiming the decision contained a material error. Relying on Articles 503(2)(2) and 508 of the Code of Civil Procedure, the court held that the appellant's arguments regarding the substantive assessment of the tardiness exception did not constitute a "material error" or procedural nullity, as such claims fall outside the narrow scope of the extraordinary remedy, which is reserved for formal errors or specific statutory grounds, and thus refused to re-examine the legality of the procedural ruling.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 503 C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ, art. 421 alin. (2) C. proc. civ, art. 508 C. proc. civ; Extraordinary appeal limited to material errors; substantive tardiness arguments inadmissible in contestation in annulment: The dispute concerned a pension recalculation claim where the first-instance court rejected the claim, the appeal was declared perempted, and the subsequent appeal to the Supreme Court was annulated as tardy; the appellant then challenged this annulment, arguing lack of knowledge of the statutory deadline and claiming the decision contained a material error. Relying on Articles 503(2)(2) and 508 of the Code of Civil Procedure, the court held that the appellant's arguments regarding the substantive assessment of the tardiness exception did not constitute a "material error" or procedural nullity, as such claims fall outside the narrow scope of the extraordinary remedy, which is reserved for formal errors or specific statutory grounds, and thus refused to re-examine the legality of the procedural ruling.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the legal basis for dismissing the contestation in the dispositive order.
Full text
Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2022
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2402/10.06.2021, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, având ca obiect recalcularea dreptului de pensie.
Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel.
Prin încheierea din 10.11.2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a suspendat judecata apelului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin decizia civilă nr. 648AS/15.06.2022, a constatat perimarea lui.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, A. a declarat recurs, care, prin decizia nr. 2085/19.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost anulat ca tardiv formulat.
Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestaţie în anulare, prin care a arătat, în esenţă, că nu a avut cunoştinţă de termenul prevăzut de lege pentru declararea căii extraordinare de atac, sens în care a apreciat că soluţia pronunţată de instanţa supremă este greşită.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând contestaţia în anulare şi decizia atacată, Înalta Curte, sub un prim aspect, că, deşi susţinerile contestatorului nu au fost încadrate în cazurile prevăzute de art. 503 C. proc. civ., analiza argumentelor dezvoltate în motivarea contestaţiei în anulare relevă că demersul judiciar de faţă vizează ipoteza art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., dat fiind că prin ele se reclamă nulitatea dispoziţiei instanţei, de anulare a recursului ca tardiv formulat.
Prevederile textului de lege anterior menţionat reglementează contestaţia în anulare specială, care poate fi valorificată doar atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.
Sintagma "erori materiale" nu poate viza decât greşeli materiale de ordin procedural, care au determinat pronunţarea unei soluţii eronate, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente ori date materiale importante, existente la dosar la momentul pronunţării hotărârii atacate.
Aşadar, noţiunii de greşeală materială nu îi pot fi circumscrise erori de judecată, întrucât, dacă s-ar permite un astfel de demers, s-ar deschide calea unui recurs la recurs, care ar îngădui redeschiderea unei judecăţi definitive, cu încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice.
În speţă, prin decizia a cărei retractare se solicită, instanţa supremă, reţinând că declararea recursului s-a realizat cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., a anulat recursul ca tardiv formulat.
Pe calea contestaţiei în anulare, autorul căii de atac a susţinut, în esenţă, că recursul a fost respins ca tardiv în mod eronat, deoarece nu a avut cunoştinţă de termenul stabilit de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului.
Aceste critici nu pot fi circumscrise noţiunii de eroare materială, întrucât ele vizează pretinse greşeli ce ţin de actul de judecată realizat de instanţa de recurs cu privire la excepţia tardivităţii, care nu pot să fie invocate în cadrul contestaţiei în anulare, unde instanţa este ţinută să verifice incidenţa motivelor limitativ prevăzute de lege, fără a putea să examineze legalitatea dezlegării date unei excepţii procesuale.
Aşa fiind, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., de vreme ce contestatorul nu aduce în dezbatere aspecte de ordin formal ale judecăţii, şi că nu a fost invocat niciun alt motiv dintre cele reglementate de art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2085/19.10.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2022.