Cassation admissibility: Failure to articulate specific illegality grounds versus factual re-evaluation in a statute of limitations defense

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă la 14.11.2019, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Rădăuţi, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.244.082,48 RON, reprezentând contravaloarea obligaţiilor stabilite de Tribunalul Suceava, secţia Civilă prin sentinţa nr. 2174/12.10.2012, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 1105/12.02.2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a pronunţat sentinţa nr. 103/17.05.2021, prin care a respins cererea de diminuare şi cenzurare a onorariului expertului, a admis excepţia prescripţiei dreptului material, invocată de pârâtă şi, în consecinţă, a respins acţiunea ca prescrisă.

Împotriva acestei sentinţe, S.C. A. S.A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 110/12.05.2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.A. a declarat recurs, solicitând casarea ei şi reţinerea cauzei pentru o nouă judecată a apelului său.

În motivare, recurenta a arătat că în apel, în mod greşit, obiectul acţiunii a fost stabilit ca o acţiune în pretenţii, deşi demersul său judiciar viza o obligaţie de a face. A mai apreciat că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, întrucât instanţa de apel, pe de o parte, a reţinut că tribunalul, în mod corect, a încuviinţat administrarea probei cu expertiză, iar pe de altă parte, a stabilit că soluţionarea excepţiei prescripţiei primează judecăţii fondului cauzei. Totodată, recurenta a precizat că prima instanţă nu a ţinut cont de concluziile expertului judiciar cuprinse în raportul întocmit de acesta, ci numai de Anexa 18 din care rezulta că despăgubirile pretinse reprezentau o investiţie ce nu putea fi preluată de către intimat fără acordul său.

În drept, criticile recurentei au fost circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

La 12.09.2022 intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât acţiunea nu a fost recalificată în apel şi că, raportat la data plăţii debitului, instanţa de prim control judiciar a validat, în mod corect, soluţia de admitere a excepţiei prescripţiei.

Recurenta a răspuns la întâmpinare.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului, asupra căreia, în baza art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiţia legală fiind cea ca dezvoltarea motivelor să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Recurenta a invocat art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea hotărârii se poate cere atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, însă analiza memoriului de recurs relevă că susţinerile autoarei căii de atac nu pot fi circumscrise ipotezelor reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât ele nu au valenţa unor critici de veritabilă nelegalitate, ci a unora care reflectă nemulţumirea faţă de hotărârile instanţelor de fond.

Astfel, în ce priveşte critica prin care se impută instanţei de apel greşita calificare a obiectului acţiunii, Înalta Curte constată că argumentele expuse de recurentă sunt ataşate situaţiei de fapt, care, faţă de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., scapă cenzurii în recurs, etapă procesuală în care controlul este limitat numai la verificarea conformităţii deciziei recurate cu normele legale. Mai mult, această critică este fundamentată pe o premisă străină decât cea avută în vedere de către instanţa de control devolutiv, care, analizând motivul de apel vizând calificarea acţiunii, a reţinut că un asemenea demers nu s-a realizat în primă instanţă, cauza fiind soluţionată în considerarea chiar a obiectului indicat de reclamantă. În continuarea raţionamentului expus în justificarea soluţiei de înlăturare a acestui motiv de apel, curtea a stabilit că cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată iniţial, nu a avut ca obiect o obligaţie de a face şi că, în raport cu prevederile art. 204 C. proc. civ., modificarea obiectului acţiunii în apel nu mai este posibilă.

Recurenta nu a expus însă nicio critică împotriva acestor considerente.

În acest context, cât timp elementele invocate prin memoriul de recurs nu se identifică în conţinutul motivării deciziei atacate, ele nu pot fi circumscrise niciunui motiv de nelegalitate.

Cu toate că recurenta a susţinut existenţa unor considerente contradictorii în motivarea soluţiei de respingere, în apel, a criticii privind omisiunea primei instanţe de a analiza fondul pricinii, ea nu a dezvoltat nicio critică de veritabilă nelegalitate, ci s-a rezumat la a relua considerentele pretins contradictorii. Înalta Curte notează însă că instanţa de apel a justificat caracterul prioritar al excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, care fusese unită cu fondul şi care, odată admisă, a făcut de prisos analiza litigiului pe fond.

Se cuvine subliniat că simpla redare a considerentelor hotărârii recurate, neurmată de critici concrete care să justifice incidenţa cazului de casare, nu este de natură a determina un control de legalitate.

Nici chestiunea privind nevalorificarea, în apel, a concluziilor expertului judiciar nu poate fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., de vreme ce se pune în discuţie probatoriul administrat în cauză, a cărui reevaluare nu este permisă în recurs.

De aceea, în lipsa unor critici concrete îndreptate împotriva motivelor reţinute de instanţa de apel în justificarea respingerii apelului, Înalta Curte apreciază că prin susţinerile sale, recurenta urmăreşte, în realitate, reevaluarea, nu în control de legalitate însă, a susţinerilor pe care le prezentase şi în apel şi asupra cărora instanţa de prim control judiciar, în urma propriilor verificări, s-a pronunţat.

Aşa fiind, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cum sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul în care nu se circumscriu motivelor prevăzute de textul de lege amintit, situaţie incidentă şi în cauza de faţă, Înalta Curte, dând eficienţă art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să anuleze recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 110/12.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2022.