Challenging corporate board recruitment: lack of current personal interest in annulling selection stages after candidate completed procedure

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2023

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 11 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A., a solicitat, în principal, anularea Procedurii de organizare a concursului, precum şi a concursului organizat pentru ocuparea poziţiilor de membru Directorat din cadrul societăţii iar, în subsidiar, anularea numirii dlui. B. în calitate de membru Directorat. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei să emită o nouă decizie privind o nouă procedură de organizare a concursului pentru ocuparea posturilor de membru Directorat.

Prin sentinţa civilă nr. 5715 din 17 septembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, fiind declinată competenţa soluţionării acţiunii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 846 din data de 26 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2020.

La data de 2 februarie 2021 a fost înregistrată cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Energiei.

Prin încheierea din 25 mai 2021 a fost admisă în principiu cererea de intervenţie accesorie.

Prin încheierea din 26 octombrie 2021 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respinsă excepţia lipsei de interes invocată de intervenientul accesoriu, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 732 din 12 aprilie 2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă acţiunea.

A fost respinsă cererea de intervenţie accesorie.

A fost anulată procedura de recrutare şi selecţie pentru ocuparea a 5 posturi de membri ai Directoratului S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A. desfăşurată în perioada 10.04.2019-04.06.2019.

De asemenea, a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie privind o nouă procedură de recrutare şi selecţie.

Totodată, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, constând în onorariul de avocat în cuantum de 2.500 RON.

2. Împotriva acestei decizii şi a încheierilor din 14 septembrie 2021, 26 octombrie 2021, 27 octombrie 2020 şi 21 iulie 2020 a formulat apel pârâta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A.

Prin decizia civilă nr. 316/2023 din data de 1 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respins apelul formulat de pârâta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A., ca nefondat.

A fost obligată apelanta să plătească intimatului A. suma de 17.311,62 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

De asemenea, a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Subsumat motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ., instanţa de apel reţinând în mod nelegal că reclamantul justifică un interes în promovarea cererii de chemare în judecată.

Potrivit recurentei, câtă vreme reclamantul a ajuns în faza finală a procedurii de selecţie, regăsindu-se pe lista scurtă, acesta nu are niciun interes legitim pentru a o contesta, întrucât nu a fost prejudiciat în niciun fel, candidatul beneficiind de o procedură de selecţie legală, transparentă şi nediscriminatorie.

Împrejurarea că reclamantul nu a fost numit dintre candidaţii aflaţi pe lista scurtă nu poate determina anularea procesului de selecţie, întrucât numirea membrilor Directoratului reprezintă prerogativa Consiliului de Supraveghere, aceasta exercitându-se în mod discreţionar, pe criterii de oportunitate.

S-a mai susţinut că instanţa de apel a ignorat că interesul trebuie să existe atât la data formulării cererii, cât şi pe tot parcursul procesului. Or, în luna februarie 2023, a încetat mandatul membrilor Consiliului de Supraveghere, fiind instituit Consiliul de Supraveghere provizoriu şi declanşată procedura de recrutare a unor noi membri.

În susţinerea lipsei de interes a acţiunii, recurenta a evocat o serie de soluţii din practica judiciară.

Totodată, s-a arătat că raţionamentul instanţei de apel este şi contradictoriu, întrucât, pe de o parte, a reţinut că procedura de selecţie este încheiată odată cu întocmirea listei scurte iar, pe de altă parte, a stabilit că reclamantul justifică interes în formularea acţiunii, deşi acesta se regăsea pe lista scurtă.

A mai invocat recurenta nelegalitatea concluziei instanţei de apel potrivit căreia procedura de selecţie poate fi anulată în întregul ei, deşi inadmisibilitatea acţiunii rezultă din faptul că O.U.G. nr. 109/2011 nu prevede nicio modalitate specifică de contestare a actelor juridice de drept societar emise în cadrul mecanismului de numire a membrilor Directoratului.

În sprijinul tezei inadmisibilităţii atacării deciziilor consiliului de administraţie, soluţie aplicabilă mutatis mutandis şi hotărârilor consiliului de supraveghere, au fost evocate o serie de soluţii din practica judiciară.

Recurenta a mai criticat raţionamentul instanţei de apel din perspectiva caracterului confuz, întrucât, pe de-o parte, s-a reţinut că legea nu prevede posibilitatea atacării numirii membrilor directoratului însă, pe de altă parte, s-a apreciat că poate fi solicitată anularea întregii proceduri de selecţie, inclusiv anularea numirii membrilor directoratului, fără a se indica temeiul legal aplicabil.

S-a arătat că o hotărâre judecătorească ce contravine unei practici cristalizate la nivelul curţilor de apel nu îşi poate întemeia raţionamentul logico-juridic pe expunerea de motive a unui act normativ, aşa cum a procedat instanţa de apel, o astfel de hotărâre fiind practic lipsită de temei legal şi încălcând art. 1 C. civ., care nu enumeră, printre izvoarele dreptului civil, expunerile de motive.

Sub un alt aspect, s-a susţinut că în mod nelegal instanţa de apel a respins motivul de apel care viza nemotivarea hotărârii pronunţate în primă instanţă, câtă vreme considerentele sentinţei lipsesc cu desăvârşire, iar motivarea cuprinsă pe o singură pagină cuprinde exclusiv redarea unor texte de lege.

A arătat recurenta că instanţa de apel a procedat practic la motivarea hotărârii primei instanţe, impunându-şi propriul raţionament asupra soluţiei pronunţate de tribunal.

Într-o altă critică, recurenta a învederat nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva validării şi menţinerii încheierilor de şedinţă atacate în apel.

Potrivit recurentei, încheierea din data de 26.10.2021 este nelegală, întrucât prima instanţă a respins în mod netemeinic excepţia lipsei de interes a reclamantului în ceea ce priveşte formularea cererii de chemare în judecată.

Totodată, încheierile din data de 27.10.2020 şi 21.07.2020 sunt nelegale, întrucât prima instanţă a respins în mod netemeinic administrarea probei testimoniale şi a probei cu mijloacele materiale reprezentate de înregistrări - suport pentru înscrisurile încuviinţate deja părţilor, astfel cum au fost acestea propuse de pârâtă, fiind încălcate astfel dreptul la apărare şi egalitatea armelor în proces.

Subsumat motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a invocat nemotivarea deciziei recurate, prin raportare la modul succint în care instanţa de apel a prezumat că, prin existenţa unui aşa-zis al doilea anunţ, ar fi fost încălcate dispoziţiile art. 38 din Normele Metodologice din 2016 şi, în consecinţă, ar fi fost nesocotite şi principiile liberei competiţii, nediscriminării şi transparenţei, fără a fi indicate, în concret, motivele pentru care anunţul nu respectă prevederile legale. De asemenea, nu s-a menţionat care dintre criteriile cuprinse în documentul de lucru intern, reprezentând aşa-zisul anunţ nepublicat, nu se regăsesc în anunţul public, în pofida faptului că nerespectarea dispoziţiilor art. 38 din Normele Metodologice din 2016 reprezintă singurul argument care a condus la admiterea acţiunii.

Or, a susţinut recurenta, instanţa de apel nu s-a raportat efectiv la anunţul publicat şi nu a efectuat o analiză a acestuia, ci a reţinut că simpla existenţă a unui aşa-zis al doilea anunţ constituie o încălcare a art. 38 din Norme, ceea ce echivalează cu lipsa analizei cauzei într-un procedeu real şi efectiv, potrivit garanţiilor C.E.D.O.

Subsumat motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a invocat nelegalitatea considerentelor instanţei de apel prin care s-a reţinut că simpla existenţă a unui al doilea anunţ reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 38 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 109/2011.

A susţinut recurenta că existenţa unui al doilea anunţ, chiar dacă ar fi apreciată drept o încălcare a Normelor, nu este expres reglementată sub sancţiunea expresă a nulităţii procedurii, precum şi faptul că reclamantul nu a dovedit o vătămare concretă prin încălcarea unor pretinse texte legale sau a principiilor directoare ale O.U.G nr. 109/2011.

Sub un alt aspect, recurenta a învederat irelevanţa argumentului reţinut de instanţa de apel în ceea ce priveşte pretinsa recrutare a membrilor Directoratului pentru cinci funcţii distincte, arătând că anunţul publicat a prevăzut în detaliu criteriile de selecţie, acesta fiind conforme prevederilor art. 33 şi 38 din Normele de aplicare a O.U.G nr. 109/2011.

Recurenta a mai invocat interpretarea greşită a Normelor, precum şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 109/2011, arătând că în mod eronat a reţinut instanţa de apel că pârâta a încălcat principiile nediscriminării, transparenţei şi liberei competiţii.

Potrivit recurentei, prin anunţul publicat au fost menţionate toate informaţiile şi cerinţele relevante iar al doilea anunţ, nepublicat, nu a fost cunoscut de niciunul dintre candidaţi, prin urmare, nu putea fi reţinută în mod valabil încălcarea principiilor O.U.G. nr. 109/2011.

Nu în ultimul rând, s-a invocat încălcarea prevederilor art. 1 pct. 19, 20 şi 21 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 109/2011, în mod eronat instanţa de apel apreciind că interviul reprezintă o etapă ulterioară a procedurii de selecţie.

În final, recurenta a criticat respingerea probei testimoniale propuse de pârâtă, instanţa de apel reţinând în mod greşit că expertul a cărui audiere a fost solicitată are calitatea de prepus al pârâtei, cu consecinţa încălcării dispoziţiilor O.U.G. nr. 109/2011.

La data de 19 iunie 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimatul A. prin care s-a arătat că demersul recurentei de a obţine casarea unei decizii care are ca efect anularea procedurii de selecţie şi recrutare este lipsit de interes.

De asemenea, s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 8 noiembrie 2023 a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare formulat de recurenta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A.

La data de 10 noiembrie 2023 au fost înregistrate notele scrise formulate de intimatul-intervenient Ministerul Energiei, prin care s-a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa anulării deciziei atacate.

4. Analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este fondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta a invocat trei motive de casare, respectiv cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Prealabil dezvoltării criticilor de nelegalitate, recurenta a arătat că recursul nu vizează considerentele instanţei de apel prin care au fost invalidate argumentele primei instanţe referitoare la obligativitatea comunicării către candidaţi a planului de interviu, apreciind că acestea sunt corecte şi conforme dispoziţiilor O.U.G. nr. 109/2011 şi Normelor Metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 722/2016.

Motivul de recurs subsumat cazului de casare prevăzut de punctul 5 al art. 488 vizează încălcarea dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ., recurenta evidenţiind greşita apreciere a instanţei de apel a justificării unui interes practic, concret, determinat, personal, efectiv în anularea procedurii de selecţie, interesul afirmat în realitate de reclamant fiind unul de principiu.

Astfel, instanţa de apel a reţinut că interesul practic în promovarea prezentei acţiuni nu poate fi limitat la aspectul ocupării în mod direct, ca urmare a admiterii acţiunii, a unuia dintre posturile de membru al directoratului, scopul urmărit de reclamant fiind desfăşurarea unei proceduri cu respectarea dispoziţiilor legale, dispoziţii menite a asigura respectarea principiilor liberei competiţii, nediscriminării şi transparenţei.

Or, în condiţiile în care reclamantul a fost selectat şi a participat la procedura de numire în Directorat, fiind respins la ultima etapă, cea a interviului, apare ca lipsit de interes demersul său de anulare a procedurii de selecţie, respectiv a etapelor anterioare interviului.

Criticile recurentei sunt întemeiate.

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că în Normele metodologice pentru stabilirea criteriilor de selecţie, de întocmire a listei scurte de până la 5 candidaţi pentru fiecare post, a clasamentului acestora, a procedurii privind numirile finale, precum şi a altor măsuri necesare implementării prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice din 28.09.2016, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 722/2016, sunt definite noţiunile de:"19. procedura de selecţie - cuprinde procedura de selecţie prealabilă şi procedura de selecţie finală;

20. procedura de selecţie prealabilă - parcursul alcătuit din totalitatea etapelor cuprinse între decizia de declanşare a procedurii de selecţiei şi întocmirea listei scurte;

21. procedura de selecţie finală - parcursul alcătuit din totalitatea etapelor de selecţie pentru evaluarea candidaţilor din lista scurtă în vederea numirii şi încheierii contractului de mandat;"

De asemenea, în aceleaşi Norme metodologice este definit raportul privind numirile finale ca fiind documentul final prin care se prezintă un rezumat al profilului fiecărui candidat aflat în lista scurtă, în urma verificării referinţelor şi a istoricului profesional al candidatului şi prin care se explică motivarea evaluării specifice pentru fiecare candidat, pe baza punctajelor obţinute de acesta vizavi de criteriile de evaluare, inclusiv pe baza declaraţiei de intenţie a acestuia. Raportul conţine propunerea de numire a membrilor consiliului de către acţionarii minoritari sau de Ministerul Finanţelor Publice, după caz, precum şi o analiză a gradului în care consiliul va avea în mod colectiv capacitatea identificată ca fiind necesară, precum şi existenţa unor combinaţii de candidaţi nominalizaţi care ar duce la capacităţi mai scăzute decât pragul minim identificat ca fiind necesar.

În ceea ce priveşte selecţia finală a candidaţilor aflaţi în lista scurtă, normele metodologice prevăd că aceasta se face pe baza de interviu, organizat de către comisia de selecţie sau comitetul de nominalizare şi remunerare, după caz, în baza planului de interviu avându-se în vedere, dar fără a se limita la acestea, următoarele: dosarul de candidatură, matricea profilului de candidat şi declaraţia de intenţie a candidatului.

Reţinând aceste etape de desfăşurare a procedurii de selecţie a candidaţilor, instanţa supremă observă că reclamantul a parcurs atât procedura de selecţie prealabilă, cât şi procedura de selecţie finală, fără a fi numit în Directorat, motiv pentru care a solicitat anularea întregii proceduri de selecţie.

Cu privire la interesul promovării acestui demers procedural, instanţa de recurs constată că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., pentru formularea şi susţinerea oricărei cereri autorul acesteia trebuie să justifice un interes. Interesul de a acţiona trebuie să fie, potrivit art. 33 C. proc. civ., determinat, legitim, personal, născut şi actual. Interesul personal presupune ca folosul practic urmărit prin formularea cererii să-l vizeze pe cel care recurge la această formă procedurală, nu pe altcineva. Prin urmare, demersul procedural iniţiat de reclamant trebuie să fie justificat de obţinerea de către acesta a unui folos practic.

Reclamantul a arătat în cererea de chemare în judecată că scopul anulării procedurii de selecţie a membrilor Directoratului este acela al reorganizării unei noi proceduri la care acesta să participe, în vederea numirii sale în funcţia de director financiar, argumentând că deţine calificările şi expertiza necesară în acest scop. Mai mult, a precizat detaliat care sunt argumentele pentru care alţi candidaţi, pe care i-a numit în concret, nu puteau fi selectaţi în Directorat.

Astfel, rezultă că argumentele instanţei de apel în sensul desfăşurării unei proceduri de selecţie cu respectarea dispoziţiilor legale, dispoziţii menite a asigura, în general, respectarea principiilor liberei competiţii, nediscriminării şi transparenţei nu reflectă solicitările exprese ale reclamantului şi conturează un interes de principiu, general şi nu interesul particular, efectiv al reclamantului.

Mai mult, aşa cum s-a arătat mai sus şi cum rezultă din situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, reclamantul a parcurs întreaga procedură de selecţie, a fost selectat în primele etape, a fost inclus atât pe lista lungă, cât şi pe lista scurtă, a susţinut interviul, însă nu a fost numit în Directorat. Acesta nu a contestat punctajul obţinut la interviu, ci, ulterior susţinerii interviului, a contestat procedura de selecţie din etapele anterioare, deşi el însuşi a fost selectat şi a parcurs toate etapele acestei proceduri. Or, este evident că departajarea a avut loc în urma susţinerii interviului de către toţi candidaţii aflaţi pe lista scurtă, printre care s-a aflat şi reclamantul, fapt ce conduce la concluzia că nu se justifică interesul reclamantului în anularea etapelor anterioare parcurse.

În continuare, Înalta Curte mai retine că interesul trebuie să fie actual pe toată durata procesului.

Acest aspect urmează a fi verificat de instanţa de apel, întrucât ambele părţi au precizat că mandatul Consiliului de Supraveghere al societăţii recurente a încetat înainte de pronunţarea deciziei instanţei de apel. De asemenea, reclamantul a susţinut că membrii Directoratului, numiţi în urma concursului contestat în prezenta cauză, au demisionat pe data de 07.04.2023. În urma verificării acestor aspecte de fapt, se va analiza de instanţa de apel dacă reclamantul mai justifică, în acest context, un interes actual în anularea procedurii de selecţie la care a participat în anul 2019. Se va avea în vedere că până la numirea unui nou Consiliu de Supraveghere nu se pot organiza proceduri de selecţie a membrilor Directoratului. De asemenea, se vor avea în vedere obligaţiile legale ale noului Consiliu de Supraveghere de a organiza procedura de selecţie a unui nou Directorat, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile la data desfăşurării noii proceduri, procedură la care oricum va putea participa şi recurentul.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, potrivit art. 497 C. proc. civ., se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel pentru aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte interesul recurentei în casarea deciziei instanţei de apel, Înalta Curte retine că acesta rezultă cu evidenţă din argumentele expuse mai sus, astfel că apărările intimatei în sens contrar, invocate prin întimpinare, vor fi înlăturate.

Dată fiind soluţia de trimitere în rejudecare, după casare, instanţa de recurs constată că nu se mai impune analizarea motivelor de recurs vizând încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii, faţă de respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii de anulare a numirii domnului B. ca membru al directoratului, această solicitarea a recurentului fiind subsecventă soluţionării primului capăt de cerere. De asemenea, nu se mai impune analiza criticilor de nelegalitate privitoare la validarea sentinţei primei instanţe, criticată ca nefiind motivată potrivit exigenţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., şi nici criticile vizând respingerea cererii de probatorii. Similar, constatând că motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizează lipsa analizei concrete a conţinutului anunţului publicat prin raportate la conţinutul anunţul nepublicat, pentru a se stabili concret elementele care lipseau din primul anunţ, aspecte care se situează în subsecvenţa motivului de recurs ce urmează a fi admis, instanţa de recurs conchide că nu se mai impune analiza acestuia. Identic, nu se mai impune nici analiza motivului de recurs prevăzut de punctul 8 al art. 488 alin. (1), întrucât acesta vizează aplicarea greşită a unor norme de drept material în soluţionarea cauzei pe fond, iar trimiterea cauzei în rejudecare este justificată de aplicarea greşită a unei norme de procedură, cu consecinţa reanalizării uneia dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile, respectiv justificarea interesului personal şi actual al reclamantului.

Raportat la soluţia de admitere a recursului şi casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată, cheltuielile de judecată solicitate de recurenta-pârâtă Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. nu vor fi acordate în această etapă procesuală, acestea urmând a fi evaluate de instanţa de apel, în ansamblul cheltuielilor de judecată ale litigiului, ca urmare a caracterului accesoriu al acestei cereri faţă de cererea principală dedusă judecăţii şi în raport cu soluţia pronunţată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. împotriva deciziei nr. 316/2023 din 1 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 noiembrie 2023.