Cassation appeal annulled for failing to frame expert fee disputes as statutory grounds of illegality rather than merit

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub număr de dosar x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 435563,49 RON inclusiv TVA reprezentând contravaloare bunuri/material de construcţii livrate, precum şi servicii prestate în temeiul contractului nr. x/15.02.2016, Anexei şi actelor adiţionale şi a sumei de 907826,88 RON reprezentând daune interese pentru neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor asumate prin contractual nr. x/15.02.2016, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Brăila, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Totodată pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat reclamantei-pârâte suma de 21.500 RON, reprezentând avans plătit de pârâta-reclamanta neacoperit de lucrări efectuate de reclamantă si nereturnat, cu cheltuieli de judecata.

Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta şi-a completat acţiunea, solicitând să se dispună compensarea datoriilor reciproce ce decurg din contractual nr. x/15.02.2016 până la concurenţa sumei de 21500 RON reprezentând avans.

Prin sentinţa nr. 88 din 27 februarie 2017 Tribunalul Brăila a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la 5 aprilie 2017.

Prin sentinţa nr. 1401 din 11 octombrie 2019, Tribunalul Prahova a admis în parte cererea de chemare în judecată completată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi prin lichidator judiciar CII C., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. şi a obligat pârâta -reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 47880 RON reprezentând contravaloare utilizare utilaje lucrări suplimentare.

A respins în rest cererea de chemare în judecată completată, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi prin lichidator judiciar CII C., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca neîntemeiată.

A admis cererea reconvenţională formulată de către reclamanta-pârâtă B. S.R.L. şi a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamanta a sumei de 21500 RON reprezentând avans achitat societăţii reclamante.

A dispus compensarea sumelor la care au fost obligate părţile prin prezenta sentinţa până la concurenţa sumei de 21500 RON, urmând ca pârâta-reclamantă să achite reclamantei-pârâte suma de 26380 RON, rest după compensare.

A compensat în tot cheltuielile judiciare efectuate de către părţi reprezentând taxă de timbru şi onorariu expert construcţii, iar suma de 15336 RON reprezentând taxa de timbru, cu privire la care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma reducerii, a rămas în sarcina statului.

Împotriva încheierii de şedinţă din 25 martie 2019 a declarat apel expertul D., iar împotriva sentinţei precizate a declarat apel reclamanta pârâtă A. S.R.L..

În motivarea apelului, expertul D. a arătat, în esenţă, că prin încheierea de şedinţă din 25 martie 2019 judecătorul fondului a admis doar în parte majorarea onorariului de expert solicitat, în sumă de 8200 RON, cu toate că acesta a fost justificat potrivit notelor de evaluare onorariu şi deconturi, precum şi activităţii prestate în mod concret pentru întocmirea rapoartelor de expertiză în primă instanţă, motiv pentru care se impune schimbarea în parte a încheierii criticate, în sensul acordării integrale a onorariului de expert solicitat.

Pârâta-reclamantă B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării apelului formulat de reclamantă, motivat în esenţă de faptul că obiectul apelului este evaluabil în bani, astfel încât reclamanta trebuia să achite taxa judiciară de timbru reglementată de art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, nefiind aplicabilă scutirea reglementată de dispoziţiile art. 115 din Legea nr. 85/2014, iar pe fond a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.

Totodată, pârâta B. S.R.L. a formulat apel incident împotriva sentinţei primei instanţe, solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată numai cu privire la suma de 6480 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor suplimentare efectuate cu cilindrul vibrocompactor şi să se compenseze această sumă cu cea de 21.500 RON datorată de A. lui B., urmând ca A. S.R.L. să fie obligată să-i plătească suma de 15.020 RON.

Prin întâmpinare, A. S.R.L. a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi netimbrării apelului incident - la care a renunţat ulterior la termenul de judecată din 30.09.2020, iar pe fond a solicitat respingerea apelului incident, ca nefondat.

Prin decizia nr. 156 din 19 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, au fost respinse apelurile principale formulate de expertul D. împotriva încheierii de şedinţă din 25 martie 2019 pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de reclamanta A. S.R.L., în faliment, împotriva sentinţei civile nr. 1401 din 11 octombrie 2019 pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Prin aceeaşi decizie, s-a respins apelul incident formulat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1401 din 11 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 156 din 19 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, expertul D. a declarat recurs.

În argumentarea cererii, recurentul D. a susţinut, în esenţă, nelegalitatea deciziei atacate cu referire la faptul că instanţa de apel nu a luat în considerare unităţile de timp, care compun deplasările menţionate în notele de evaluare onorariu solicitat, apreciind pe nedrept că totalul acestor ore depăşesc programul de lucru al instanţei, la arhivă.

În opinia sa, instanţa de apel în mod greşit a considerat ca fiind nejustificate cele 119 ore reprezentând "documentare şi studiu piese dosar şi elaborarea raportului de expertiză la nivel de ciornă", precum şi 11 ore reprezentând "verificare raport de expertiză tehnoredactat, xerox (...)".

Totodată, în opinia recurentului, instanţa de apel în mod eronat a reţinut că nu s-ar justifica cele 25 de ore pentru întocmirea răspunsului la obiecţiuni.

Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Prin cererea formulată la 12 septembrie 2022, recurentul D. a solicitat instanţei să ia act de renunţare la judecata recursului, conform art. 406 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 21 iunie 2023, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului cu menţiunea că pot depune puncte de vedere la raportul întocmit în termen de 10 zile de la comunicare.

La 30 iunie 2023, recurentul D. a depus punct de vedere la raportul întocmit, prin care a precizat expres că nu a formulat cerere de renunţare la judecata cererii de recurs.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cererea de recurs formulată de recurentul D. din perspectiva criticilor indicate, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.:

"Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea acestora într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recurentul nu şi-a încadrat criticile în motivele de casare expres reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar susţinerile sale nu pot fi încadrate în niciunul dintre aceste motive.

Se constată că întreaga construcţie a recursului, vizează aspecte de netemeinicie, iar nu de nelegalitate.

Aceasta întrucât, în calea de atac a recursului nu pot fi analizate aspecte care ţin de raportul dintre cuantumul onorariului expertului, complexitatea cauzei şi munca depusă de expert, acestea constituind aspecte de netemeinicie, şi nu de nelegalitate, analiza lor fiind incompatibilă cu caracterul de cale extraordinară de atac a recursului.

Prin urmare, chestiunile aduse în discuţie vizează exclusiv aspecte factuale ale cauzei a căror apreciere intră în atribuţia instanţelor devolutive.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile anterior menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor care preced, constatând că argumentele recurentului nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurentul D. împotriva deciziei nr. 156 din 19 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul D. împotriva deciziei nr. 156 din 19 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2023.