Limits of correction, clarification, and completion of judicial decisions: distinction between material errors and merits disputes

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2023

Analizând cererea de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2396/10.11.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca tardiv recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 23.06.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 2333/21.07.2020 pronunţată de aceeaşi instanţă; a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de îndreptare, lămurire şi completare, precum şi a cererii de revizuire, ambele formulate de A., împotriva încheierii din 23 iunie 2020 şi, respectiv, deciziei civile nr. 2333 din 21 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La data de 11.05.2023, petenta A. a formulat cerere de îndreptare/lămurire/completare a deciziei sus menţionate, făcând trimitere la o serie de articole din Constituţia României, solicitând să se dea prevalenţă garanţiilor convenţionale şi să se constate că această cerere reprezintă singura cale procedurală prevăzută de legea fundamentală pentru a se menţine prestigiul justiţiei.

Examinând cererea astfel cum a fost formulată, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 442 C. proc. civ., "Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere"; conform art. 443 alin. (1) C. proc. civ., "lămurirea dispozitivului hotărârii poate fi dispusă în ipoteza în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii"; pe de altă parte, art. 444 C. proc. civ. statuează următoarele:

"dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii"[...].

În cauză, însă, Înalta Curte constată că dispozitivul hotărârii nu este susceptibil de îndreptare, completare sau lămurire sub aspectul înţelesului, întinderii ori aplicării, întrucât conţine dispoziţia clară de respingere ca tardiv a recursului promovat împotriva încheierii din 23.06.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. x/2019, şi ca inadmisibil a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 2333/21.07.2020 pronunţată de aceiaşi instanţă, precum şi de declinare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti a competenţei de soluţionare a cererii de îndreptare, lămurire şi completare, precum şi a cererii de revizuire, ambele formulate de A. împotriva încheierii din 23 iunie 2020 şi, respectiv, deciziei civile nr. 2333 din 21 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Este de subliniat că prin instituţia îndreptării unei hotărâri judecătoreşti, legiuitorul a avut în vedere remedierea greşelilor instanţei, constând în simple erori materiale care nu afectează fondul dreptului substanţial dedus judecăţii.

Spre deosebire de erorile de judecată, erorile materiale sunt simple omisiuni sau greşeli legate de nume, calitatea şi susţinerile părţilor, precum şi cele de calcul sau orice alte erori materiale, fiind susceptibile de corectare chiar de către instanţa care a pronunţat hotărârea judecătorească.

Or, dispoziţiile menţionate anterior nu sunt aplicabile în condiţiile în care se solicită o rejudecare a cauzei, deoarece o asemenea cerere tinde la o modificare a soluţiei date, care nu poate fi realizată pe această cale, neputându-se vorbi în acest caz despre o eroare materială, ci, eventual, de o eroare de judecată, care poate fi îndreptată doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte incidenţa art. 443 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aspectele invocate de petenta A. reprezintă elemente extrinseci hotărârii a cărei lămurire se solicită, ce nu pot fi clarificate sau lămurite în temeiul articolului anterior menţionat.

În condiţiile în care instanţa a pronunţat soluţia de respingere a recursurilor ca fiind tardiv şi, respectiv, inadmisibil şi a declinat cererile de îndreptare, lămurire şi completare şi de revizuire, dispozitivul hotărârii este lipsit de echivoc, iar înţelesul, întinderea şi aplicarea acestuia rezultă cu claritate din simpla lecturare a textului.

În aplicarea principiului de drept interpretatio cessat in claris, întrucât dispozitivul hotărârii nu este obscur sau imperfect, Înalta Curte reţine că în cauză nu există o situaţie care să reclame o lămurire a dispozitivului deciziei instanţei supreme, dimpotrivă, prin susţinerile sale petenta tinde să obţină o explicitare a fondului soluţiilor pronunţate în toate ciclurile procesuale.

Cât priveşte cererea de completare a dispozitivului, potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Cum instanţa a respins recursurile ca tardiv şi, respectiv, ca inadmisibil şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de îndreptare, lămurire şi completare, precum şi a cererii de revizuire în favoarea unei alte instanţe competente, iar petenta, prin prezenta cerere, nu a indicat care este cererea principală, accesorie sau/şi incidentală asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente situaţiile prevăzute de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., de natură să impună admiterea cererii de completare a dispozitivului, criticile acesteia fiind neavenite din această perspectivă.

În consecinţă, Înalta Curte, apreciind că motivele invocate vizează în realitate fondul cauzei şi nu împrejurări care pot fi remediate pe calea instituţiilor juridice a îndreptării, lămuririi ori completării hotărârii, va respinge cererea formulată de petenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petenta A. privind îndreptarea, lămurirea şi completarea deciziei nr. 2396/10.11.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2023.