Timeliness of civil appeal lodged via email after court closing hours

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 09.05.2017 pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B., în nume propriu şi în calitate de reprezentanţi legali ai numitei C. au chemat în judecată pe pârâţii D. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar E. S.P.R.L., F., G., F. şi Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 5.000.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale, a sumei de 500.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale, a unei prestaţii periodice lunare la nivelul salariului minim pe economia naţională - începând cu 01.04.2015 şi până la 05.08.2018, data împlinirii vârstei de 18 ani de către reclamanta C. - şi a despăgubirilor de 500 euro lunar, începând cu 01.10.2014, reprezentând indemnizaţia pentru însoţitor. Reclamanţii au solicitat, totodată, actualizarea sumelor pretinse în raport cu data plăţii lor efective, înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor imobile proprietatea pârâţilor F., G. şi F. şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

La 01.11.2017, prima instanţă a dispus suspendarea judecăţii cauzei faţă de pârâta D. S.A., în baza art. 262 alin. (4) şi a art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a disjuns cererea formulată împotriva celorlalţi pârâţi şi a dispus formarea unui nou dosar.

În dosarul disjuns, reclamanţii şi-au precizat cererea la 12.12.2017; au arătat că solicită cu titlu de despăgubiri materiale suma de 5.000.000 euro pentru C. şi câte 250.000 euro pentru A. şi B., iar cu titlu de despăgubiri morale, 500.000 euro pentru C. şi câte 250.000 euro pentru A. şi B..

Prin sentinţa civilă nr. 36/26.01.2018, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a admis excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la pretenţiile reclamantei C. privind acordarea despăgubirilor morale şi a prestaţiei periodice, în raport cu sentinţa civilă nr. 602/25.04.2016 a Judecătoriei Bacău, secţia Penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 156/09.02.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi a respins aceste capete de cerere, pentru autoritate de lucru judecat. A admis excepţia inadmisibilităţii celorlalte pretenţii formulate de reclamanta C. şi a respins cererea reclamanţilor A. şi B., admiţând excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. Totodată, a respins ca lipsită de interes cererea referitoare la instituirea unui sechestru asigurător.

Împotriva acestei sentinţe, C., A. şi B. au declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1069/21.11.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Reclamanţii au promovat recurs împotriva deciziei civile menţionate mai sus şi, la 11.10.2019, au invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 14 alin. (1), a art. 4 alin. (1) lit. e) coroborat cu art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 şi a art. 9 din Norma nr. 16/2015 a Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Prin încheierea din 01.10.2020, pronunţată în dosarul asociat astfel format, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi a art. 4 alin. (1) lit. e) coroborat cu art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 şi a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Norma A.S.F. nr. 16/2015.

Iar prin decizia nr. 1797/01.10.2020, a admis recursul declarat de B. şi A., a casat în parte decizia recurată şi a trimis cauza instanţei de apel, spre o nouă judecată a apelului declarat de apelanţii B. şi A.; a menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei atacate şi a respins ca nefondat recursul declarat de C..

În al doilea ciclu procesual, la termenul din 24.03.2021, instanţa de apel a fixat cadrul procesual subiectiv, constatând că C. nu mai are calitate de parte, şi a invocat două motive de apel de ordine publică - excepţia inadmisibilităţii acţiunii vizând daunele morale, promovată de A. şi B. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Fondului de Garantare a Asiguraţilor.

Subsecvent dezbaterii apelului la 26.05.2021, prin încheierea din 09.06.2021, curtea de apel a repus pe rol cauza pentru a invoca, drept motiv de apel de ordine publică, inadmisibilitatea acţiunii privind daunele materiale, prin raportare la deciziile nr. 1/2016 şi nr. 13/2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, şi nr. 86/2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

La 08.07.2021, instanţa de apel a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 49 şi 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, în interpretarea dată acestor texte de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin deciziile amintite anterior; a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la pronunţarea instanţei de contencios constituţional.

Ca urmare a respingerii excepţiei de neconstituţionalitate prin decizia nr. 348/26.05.2022, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a repus pe rol cauza la 23.11.2022, iar prin decizia nr. 1167/21.12.2022, a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa apelată - în privinţa reclamanţilor A. şi B., în sensul că a respins ca nefondată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a admis excepţia inadmisibilităţii, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul F., a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Fondului de Garantare a Asiguraţilor şi a respins cererea în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei decizii, A. şi B. au declarat recurs.

Recurenţii au criticat calificarea eronată a acţiunii introductive care a condus, în viziunea acestora, la concluzia greşită că Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu poate sta în judecată, neavând calitate procesuală pasivă.

Prevalându-se de cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii au reproşat instanţei de apel că a exonerat greşit de răspundere Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în temeiul art. 1.394 C. civ. Au susţinut că, în privinţa răspunderii civile, Fondul este succesorul asigurătorului aflat în faliment, iar finalitatea acţiunii este reprezentată de atragerea în proces a tuturor pârâţilor, pentru a le fi activată răspunderea solidară.

Conex acestei critici, autorii căii de atac au reproşat curţii de apel o analiză incompletă a situaţiei de fapt.

Au apreciat, de asemenea, că statuarea instanţei de prim control judiciar în privinţa lipsei calităţii procesuale pasive echivalează cu antepronunţarea în legătură cu poziţia în care pârâta D. S.A., aflată în faliment, ar putea sta în proces.

Prin întâmpinarea depusă la 05.07.2023, intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin întâmpinarea formulată la 10.07.2023, intimaţii F., G. şi F. au invocat excepţia nulităţii recursului, în privinţa criticilor formulate în legătură cu dezlegarea dată ambelor excepţii.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; doar recurenţii şi-au expus punctul de vedere.

Verificând regularitatea sesizării, din perspectiva termenului de declarare a recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", iar conform art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2), "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte" şi "Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează".

Potrivit art. 182 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. "Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile".

Întrucât, potrivit art. 24 C. proc. civ., "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", în cauză este incident art. 183 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data iniţierii procesului, 09.05.2017 - care a precedat modificarea prin Legea nr. 310/2018 - conform căruia "Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen".

Prin decizia nr. 34/15.05.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803/11.10.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 C. proc. civ., că actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen.

În considerentele deciziei amintite s-a reţinut că " (…) fiind o derogare de la regula înscrisă în art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., numai actul de procedură depus prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, cu condiţia de a fi depus până la ora 24:00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege este prezumat de lege ca socotit a fi făcut în termen, nu şi cazul comunicării prin fax sau e-mail, care, nefiind în mod expres menţionat în cuprinsul art. 183, nu poate fi extins pe cale de interpretare" şi, de asemenea, că "Toate actele depuse prin fax sau e-mail după ora încheierii programului de lucru al instanţei sunt înregistrate a doua zi, fiind considerate depuse la data înregistrării, în conformitate cu prevederile art. 199 din C. proc. civ..".

Potrivit art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, cu modificările ulterioare, "Programul de lucru al instanţelor este de 8 ore zilnic, timp de 5 zile pe săptămână; programul începe, de regulă, la ora 8:00 şi se încheie la ora 16:00"; aceleaşi dispoziţii se regăsesc şi în art. 89 alin. (1) din noul Regulament de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 3.243/2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Transpunând dispoziţiile legale la calea de atac exercitată în cauza de faţă, Înalta Curte reţine că decizia atacată a fost comunicată către recurenţi la 14.03.2023, la domiciliul indicat în cererea de recurs în ciclul procesual anterior, iar recursul a fost transmis prin poşta electronică marţi, 18.04.2023, ora 23:56, primind dată certă la 19.04.2023.

Termenul de recurs, care s-ar fi împlinit la 14.04.2023, a fost prelungit, în condiţiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ., până la 18.04.2023, dat fiind că, în conformitate cu art. 139 alin. (1) din Codul muncii, în anul 2023, zilele de 14 şi 17.04 au fost sărbători legale - Vinerea Mare, respectiv a doua zi de Paşte.

Faţă de acest cadru legal, de vreme ce recursul a fost depus prin poştă electronică în 18.04.2023, ora 23:56, deci după ora la care activitatea în instanţă încetează, calea de atac apare formulată cu nerespectarea termenului legal de 30 de zile reglementat de art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Această împrejurare determină incidenţa art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia nerespectarea termenului stabilit pentru exercitarea unui act procedural atrage decăderea părţii din dreptul de a valorifica dreptul procesual, actul afectat de acest viciu fiind lovit de nulitate.

Nu pot fi reţinute susţinerile recurenţilor privind incidenţa în cauză a deciziei nr. 45/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, câtă vreme dispoziţiile interpretate prin aceasta, art. 182 şi art. 183 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nu sunt aplicabile procesului de faţă, început la 09.05.2017 - în sensul art. 192 alin. (2) C. proc. civ. -, anterior intrării în vigoare a legii amintite, la 21.12.2018.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1), să respingă ca tardiv recursul, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 1167/21.12.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 ianuarie 2024.