Moral damages for illegal electricity interruption: cross-appeals allowed, appellate decision quashed and remanded

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursurilor şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25.02.2020 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 230.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral, cauzat, în perioada 12.12.2016-12.06.2017, prin întreruperea ilegală a energiei electrice trifazice pentru atelierul electric, proprietatea familiei sale.

Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea, prin sentinţa civilă nr. 118/22.09.2020.

Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel, care a fost admis prin decizia nr. 117/24.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă; ca o consecinţă, sentinţa atacată a fost anulată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanţe.

B. S.A. a atacat decizia cu recurs, care a fost respins de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 2493/18.11.2021.

În al doilea ciclu procesual, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a respins, prin încheierea nr. 4/09.01.2023, cererea reclamantului de recuzare a domnului judecător C., iar prin sentinţa nr. 2/10.01.2023, a respins atât excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi prescripţiei dreptului la acţiune, cât şi cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel A. şi S.C. B. S.A., reclamantul atacând şi încheierea nr. 4/09.01.2023; prin decizia nr. 274/25.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, căile de atac au fost respinse ca nefondate.

Ambele părţi au promovat recurs împotriva acestei decizii.

Prin recursul său, A. a solicitat casarea hotărârii recurate şi, în principal, judecarea în fond a cauzei, conform deciziei nr. 79/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, iar în subsidiar, trimiterea ei spre rejudecare.

Recurentul-reclamant a susţinut că decizia atacată nu este motivată; s-a prevalat, astfel, de motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În acest sens, a combătut statuarea regăsită la pag. 9 a deciziei atacate, prin care se afirmă că, la 23.09.1999, a înstrăinat suprafaţa de 44,45 m.p., atelierul de întreţinere şi instalaţia electrică, arătând că, în realitate, după încheierea celor două contracte de furnizare a energiei electrice trifazice - nr. 6/02.02.2000 şi nr. 7/14.02.2000 -, nu a înstrăinat nicio suprafaţă de teren, pârâta furnizându-i energie electrică timp de 13 ani în temeiul contractului nr. x, care nu a fost reziliat, în sensul art. 1.277 C. civ.

Al doilea motiv de recurs a vizat încălcarea autorităţii de lucru judecat; recurentul a invocat, astfel, cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Din această perspectivă, a criticat omisiunea instanţei de apel de a analiza hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2017 - decizia nr. 989/12.10.2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi deciziile nr. 265/09.02.2021 şi nr. 275/09.02.2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În continuare, a învederat că instanţa de apel nu a luat în considerare probatoriul administrat.

Recurentul-reclamant a relatat că partea adversă a întrerupt alimentarea cu energie electrică a atelierului electric şi a încheiat contractul cu un terţ, împrejurare ce i-a produs prejudicii, traume psihice şi suferinţe morale.

Prin recursul propriu, S.C. B. S.A. a solicitat casarea deciziei recurate şi, în rejudecare, admiterea apelului său şi schimbarea sentinţei apelate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi al respingerii cererii.

Printr-un prim motiv de recurs, a susţinut că hotărârea se întemeiază pe motive contradictorii şi străine de natura cauzei; a invocat, astfel, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În motivare, a arătat că instanţele au respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, deşi reclamantul nu deţinea locul de consum situat în Motru, zona bloc G4 - actual str. x -, imobil pentru care contractul de furnizare a energiei electrice a fost încheiat cu D..

Printr-o a doua critică, a susţinut că motivarea instanţei de apel este contradictorie, întrucât, deşi reclamantul se prevalează de un raport contractual, hotărârea se fundamentează pe art. 1.357 C. civ., privind răspunderea civilă delictuală.

Printr-un al doilea motiv de recurs, autoarea căii de atac a afirmat că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material; s-a prevalat, astfel, de cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea acestuia, a evidenţiat că a fost eronat respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active, deşi contractul care fundamentează acţiunea este încheiat nu cu reclamantul, ci cu Asociaţia Familială A..

Prin întâmpinarea înregistrată la 01.09.2023, S.C. B. S.A. a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant.

A subliniat justeţea considerentelor prin care instanţele de fond au reţinut că o persoană juridică nu poate pretinde un prejudiciu psihic; or, contractul de furnizare în litigiu este încheiat cu Asociaţia Familială A., iar acţiunea a fost introdusă de persoana fizică A..

A afirmat că la locul de consum nu s-a întrerupt furnizarea energiei electrice la 11.02.2013 şi nu a existat o intervenţie asupra instalaţiei electrice; a explicat că, în locaţia respectivă, exista locul de consum x - Atelier, preluat de D., şi locul de consum y, la care a furnizat reclamantului energie electrică până la 31.01.2016.

A învederat că pentru imobilul din Motru, str. x, jud. Gorj a încheiat contractul de furnizare nr. x/18.02.2013 cu numitul D., în baza titlului de proprietate din 21.09.2012, prin care acesta dobândise imobilul de la E., care, la rândul său, îl achiziţionase de la reclamant, la 23.09.1999.

Prin întâmpinarea înregistrată la 12.09.2023, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi a invocat excepţia puterii de lucru judecat a deciziei nr. 265/09.02.2021, pronunţată de instanţa supremă.

La 20.09.2023, recurentul-reclamant a răspuns la întâmpinare, iar la 26.01.2024, a depus la dosar note de şedinţă.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Preliminar, notează că reclamantul nu a recurat dispoziţia de respingere a apelului împotriva încheierii nr. 4/19.01.2023, pronunţată de prima instanţă în ciclul procesual secund, care a dobândit, astfel, autoritate de lucru judecat.

În continuare, subliniază că argumentele aduse de recurentul-reclamant în sprijinul excepţiei puterii de lucru judecat, prin mijlocirea notelor de şedinţă depuse la 26.01.2024, vor fi avute în vedere la dezlegarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Critica referitoare la încălcarea art. 478 alin. (3) C. proc. civ., deopotrivă formulată prin notele de şedinţă, va fi înlăturată fără a fi analizată pe fond, întrucât este dedusă cu depăşirea termenului de motivare a recursului, prevăzut de art. 487 alin. (1) C. proc. civ.

În continuare, sintetizând etapele devolutive ale litigiului, va reţine că, prin cererea de faţă, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la acoperirea prejudiciului moral cauzat în perioada 12.12.2016-12.06.2017, prin întreruperea ilegală, în 11.02.2013, a energiei electrice pentru atelierul electric aflat în proprietatea familiei sale, situat în zona bloc G4 - actual str. x, Motru, jud. Gorj.

În actualul ciclu procesual, în fond, tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesual active şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune; a respins şi acţiunea, plasând un dubiu asupra veracităţii întreruperii furnizării energiei electrice, dar statuând, totodată, că solicitarea de daune-interese la 4 ani după pretinsa fapta ilicită nu poate fi primită, în condiţiile în care reclamantul putea opta pentru un alt furnizor de energie electrică. Mai mult, a hotărât că acordarea daunelor morale este incompatibilă cu destinaţia imobilului, în care se desfăşura o activitate cu caracter lucrativ, într-o formă organizată.

Reclamantul a declarat apel, arătând că prima instanţă nu a cercetat fondul cauzei, iar în dezbateri, prin notele de concluzii din 18.05.2023, a invocat puterea de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2017.

Prin apelul propriu, pârâta a criticat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, învederând că reclamantul nu deţinea imobilul pentru care Asociaţia Familială A. încheiase contractul de furnizare a energiei electrice; totodată, a subliniat că autorul demersului judiciar nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor pentru atragerea răspunderii sale.

Soluţia privind excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune nu a fost apelată.

Ambele căi de atac au fost respinse; curtea de apel a înlăturat criticile pârâtei referitoare la legitimarea procesuală a reclamantului, statuând că acesta afirmă proprietatea locului de consum situat în Motru, zona bloc G 4 - actual str. x - Atelier electric, că temeiul acţiunii este răspunderea civilă delictuală şi că Asociaţia Familială A. nu are personalitate juridică, deci calitatea ei de titular al contractului este nerelevantă.

A evidenţiat că autorul demersului judiciar nu a dovedit întreruperea energiei electrice, astfel încât pârâtei nu i se poate imputa o faptă ilicită, în fapt având loc o preluare a contractului de furnizare.

Instanţa de prim control judiciar a reţinut că, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 23.09.1999, reclamantul a înstrăinat o suprafaţă de 44,54 m.p., atelierul de întreţinere şi instalaţia electrică aferentă locului de consum nr. x către E., iar acesta le-a vândut lui D. la 21.09.2012; a precizat că acesta din urmă a contractat, la 18.02.2013, furnizarea energiei electrice, care nu a fost întreruptă la niciunul dintre cele două locuri de consum.

A confirmat statuarea tribunalului, potrivit căreia acordarea daunelor morale este incompatibilă cu destinaţia comercială a atelierului.

Păşind la examinarea recursului promovat de reclamant, instanţa supremă va examina criticile circumscrise pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., prin care autorul demersului judiciar invocă nemotivarea hotărârii şi impută instanţei de apel încălcarea art. 22 C. proc. civ. şi necercetarea fondului; subsumat aceluiaşi caz de recurs vor fi încadrate şi analizate motivele - dezvoltate în temeiul ipotezei reglementate de pct. 7 al aceleiaşi prevederi - prin care se relevă omisiunea analizării efectului pozitiv al lucrului judecat al hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2017 şi a probatoriului, în ansamblul lui.

Autorul recursului contestă considerentele care relevă înstrăinarea atelierului de întreţinere în anul 1999 şi afirmă că acesta a fost înfiinţat la 01.01.2000, iar contractele de furnizare energie electrică nr. x/02.02.2000 şi nr. y/14.02.2000, devenit nr. x, au fost încheiate numai subsecvent.

Respectarea dreptului la un proces echitabil - garantat de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 6 C. proc. civ. - impune instanţei de apel ca, în aplicarea art. 479 C. proc. civ., să verifice stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de prima instanţă, realizând un examen propriu, real şi efectiv al problemelor esenţiale care i-au fost supuse aprecierii.

În prezentul ciclu procesual, dispoziţia de respingere a acţiunii de către instanţa de fond s-a întemeiat pe nedovedirea de către reclamant a săvârşirii de către pârâtă a unei fapte ilicite; în subsecvenţa acestei concluzii, considerentele tribunalului privind condiţia prejudiciului, rezumate anterior de instanţa supremă, apar supraabundente.

În combaterea statuărilor primei instanţe şi a apelului părţii adverse, reclamantul a invocat în apel că hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2017 dovedesc că întreruperea energiei electrice a avut loc, iar acest eveniment a survenit când deţinea în proprietate imobilul pentru care încheiase cu pârâta un contract de furnizare.

Examinarea deciziei recurate impune concluzia că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat pe care îl produc în cauza de faţă hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2017, anexate cererii introductive, deşi acest aspect era esenţial în stabilirea limitelor judecăţii în cauza de faţă, a cadrului procesual constituit în apel, ca şi în economia soluţiei în privinţa apelului reclamantului.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, divergent tribunalului, curtea de apel a reţinut că cererea este neîntemeiată şi faţă de lipsa calităţii reclamantului de proprietar al imobilului la care pârâta ar fi sistat furnizarea energiei electrice.

În acest cadru, Înalta Curte constată fondate criticile recurentului-reclamant, notând că instanţa de apel, ca ultimă instanţă devolutivă, a omis să verifice şi să statueze asupra chestiunilor de fapt contestate prin calea de atac, iar acestei carenţe i se subsumează şi lipsa analizei efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Curţii de apel îi revenea, în primul rând, îndatorirea de a verifica dacă hotărârile judecătoreşti evocate se impun în prezenta cauză, iar în caz afirmativ, să determine perimetrul chestiunilor litigioase dezlegate anterior, de la care pornea judecata, dat fiind că acest principiu, deşi nu împiedica noul proces, impune respectarea statuărilor privind raporturile şi situaţiile juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare.

Numai în ipoteza şi în limitele în care, printr-un raţionament transparent - care să respecte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. -, ar fi ajuns la concluzia opusă, instanţa de prim control judiciar era abilitată să judece apelul printr-o analiză emancipată de considerentele instanţelor anterioare.

Deficienţele identificate nu pot fi altfel remediate decât în faţa instanţei de control judiciar devolutiv, întrucât, dezlegând o cale de atac extraordinară, cu caracter nedevolutiv, instanţei de recurs nu îi este permisă cercetarea prin probe, stabilirea, evaluarea sau reevaluarea juridică a faptelor.

De aceea, motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. apare fondat, iar subsecvent casării hotărârii atacate, cauza va fi trimisă instanţei de apel, spre o nouă judecată, derulată subordonat şi consecvent tranşării efectului pozitiv al lucrului judecat al hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2017; aceeaşi analiză va privi şi dosarul nr. x/2020, invocat de reclamant în recurs.

Examinarea de către instanţa de recurs a criticilor recurentului-reclamant circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. ar fi prematură la acest moment, câtă vreme premisa unui atare demers este verificarea, din perspectiva art. 483 alin. (3), a dezlegării autorităţii de lucru judecat de către instanţa de apel; cu prilejul rejudecării dispuse, curtea de apel va analiza şi argumentele expuse de autorul recursului, circumscris acestei ipoteze de casare.

Înalta Curte va analiza în continuare calea de atac promovată de pârâtă şi va începe cu critica vizând soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale active, prin prisma încetării calităţii reclamantului de proprietar al imobilului unde se pretinde că a încetat furnizarea energiei electrice, fundamentată pe cazul de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi, cu acest prilej, remarcă o serie de inconsecvenţe argumentative în decizia recurată, marcate prin confirmarea legitimării procesuale active a reclamantului - în virtutea susţinerii că este proprietarul imobilului -, în antiteză cu statuarea pe fondul cauzei, potrivit căreia autorul demersului judiciar a înstrăinat imobilul şi instalaţia electrică aferentă celui de-al doilea loc de consum, nr. x.

Contrarietatea acestor considerente, în conjuncţie cu omisiunea de a dezlega - fie prin recurgerea la statuările consolidate judiciar în litigiile anterioare, fie prin cercetarea judecătorească în apel - calitatea de proprietar a recurentului-reclamant asupra unui părţi din imobilul la care s-a produs sistarea furnizării energiei electrice, afectează fundamental evaluarea legalităţii dezlegării apelului pârâtei şi a cauzei, în ansamblu, câtă vreme lipsa calităţii procesuale active, în măsura în care ar fi reţinută, ar face de prisos analiza celorlalte motive, prin care se afirmă neîntrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale.

În concluzie, Înalta Curte constată că şi această critică este fondată, aşa încât va casa şi dispoziţia de respingere a apelului pârâtei, care urmează să fie rejudecat, prilej cu care vor fi avute în vedere şi celelalte critici expuse în memoriul de recurs al recurentei-pârâte, în măsura în care au fost invocate cu respectarea cerinţelor impuse de art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

De aceea, pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., vor fi admise recursurile, decizia atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă instanţei de apel pentru o nouă judecată a apelurilor, în conformitate cu considerentele prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurentul-reclamant A. şi de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 274/25.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 ianuarie 2024.