Annulment of criminal appeal for non-payment of mandatory stamp duty

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:

La 27.03.2020, A. S.A. a înregistrat pe rolul Judecătoriei Buzău, secţia Civilă, în contradictoriu cu B. şi C., o contestaţie, în temeiul art. 7 din Legea nr. 77/2016, împotriva modului de stingere a creanţei rezultând dintr-o serie de contracte de credit, modificate prin acte adiţionale şi contracte de garanţie - indicate în cuprinsul cererii -, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate că există autoritate de lucru judecat faţă de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de Legea nr. 77/2016, iar în subsidiar, că nu sunt îndeplinite condiţiile privind darea în plată şi să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară formulării notificării privind procedura reglementată de Legea nr. 77/2016, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 4942/30.10.2020, Judecătoria Buzău, secţia Civilă a admis acţiunea, a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate a procedurii reglementate de Legea nr. 77/2016 şi a repus părţile în situaţia anterioară notificării nr. x/16.03.2020.

Împotriva acestei sentinţe civile, B. şi C. au declarat apel.

Prin decizia nr. 1334/10.12.2021, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins atât excepţia tardivităţii formulării cererii de apel, cât şi apelul, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, B. şi C. au declarat recurs, care a fost anulat ca netimbrat, prin decizia nr. 114/08.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei din urmă decizii, B. şi C. au declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii au arătat că hotărârea curţii de apel, prin care le-a fost anulată ca netimbrată calea de atac a recursului, este nelegală, întrucât la data pronunţării acesteia, se aflau în termenul de formulare a cererii de reexaminare împotriva încheierii din 11.05.2022, prin care le-a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar.

La 07.07.2023, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile netimbrării, autorităţii de lucru judecat, inadmisibilităţii şi tardivităţii cererii de recurs, iar în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac promovate ca nefondată.

La termenul de astăzi, Înalta Curte, determinând ordinea de soluţionare a excepţiilor, în temeiul art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare aspectul netimbrării recursului, asupra căruia reţine următoarele:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării actului procedural al instanţei.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, în etapa regularizării, constatându-se că recursul nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina recurenţilor obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, calculată conform art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, iar prin adresa din 09.05.2023, comunicată la 16.05.2023, li s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru şi să depună la dosar dovada plăţii taxei.

Autorii căii de atac nu şi-au îndeplinit această obligaţie.

Prin urmare, constatând că până la termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea recursului, recurenţii nu s-au conformat obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor legale evocate mai sus, urmând ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să anuleze recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-pârâţi B. şi C. împotriva deciziei nr. 114/08.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 ianuarie 2024.