Subcontract termination and unrealized profit claim; appeal annulled for lack of proof of the representative's power of attorney for a bankrupt entity.

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia II-a civilă la 12.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună/constate rezilierea contractului încheiat între părţi, conform prevederilor art. 13 lit. b) alin. (3) din acesta, ca urmare a renunţării de către pârâtă la executarea contractului, a nerespectării de către aceasta a obligaţiilor sale principale şi a încetării contractului principal cu C.N.A.D.N.R.; să oblige pârâta la plata sumei de 1.974.360 RON, reprezentând beneficiul nerealizat ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor asumate prin contractul de subantrepriză din 12.09.2011, a dobânzii legale aferente, începând cu data formulării cererii şi până la data plăţii efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea reconvenţională, B. S.R.L. a solicitat instanţei să constate încetarea/rezilierea contractului de subantrepriză din 12.09.2011, din care face parte actul adiţional nr. x din 11.11.2011 şi graficul de execuţie anexă la acesta; să oblige reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 4.014.092,5 euro, în echivalent în RON la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de penalităţi de întârziere datorate pentru nerespectarea termenelor din graficul de execuţie, conform art. 16 alin. (7), corob. cu alin. (10) din contractul de subantrepriză anterior menţionat şi a sumei de 10.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii, reprezentând penalităţi pentru neefectuarea testului de finalizare, potrivit art. 16 ultim. lin. din acelaşi contract; să oblige pârâta la plata asigurării pentru siguranţa la riscuri şi accidente, estimată la suma de 16.876,97 RON, actualizată cu dobânda legală şi rata inflaţiei, conform art. 12, corob. cu art. 6.1 pct. xxiv din contract şi a costurilor aferente încercărilor de laborator efectuate de pârâta-reclamantă pentru lucrările executate parţial de reclamanta-pârâtă, în acord cu art. 6.1 pct. xv si xxvi din acelaşi contract.

Prin încheierea nr. 823/13.09.2018, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, în baza art. 111 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1375/17.12.2015, a trimis cauza spre competentă soluţionare unui complet specializat în litigii cu profesioniştii.

Prin sentinţa nr. 241/13.12.2018, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, completul specializat în litigii cu profesionişti, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului specializat în materia insolvenţei din cadrul aceleiaşi secţii; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 134 C. proc. civ. a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a dispus sesizarea Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Prin sentinţa nr. 1/C/2019-P.I./15.01.2019, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cererii principale, precum şi a celei reconvenţionale în favoarea completului specializat în materie civilă litigii cu profesionişti din cadrul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 239/LP/209/07.11.2019, Tribunalul Bihor, secţia II-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea principală, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi, în consecinţă, a respins pentru acest motiv şi cererea reconvenţională.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta-pârâtă A. S.R.L. a declarat apel.

Prin decizia nr. 380/2022-A/20.12.2022, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa primei instanţe, în sensul că a admis în parte cererea principală, a dispus rezilierea contractului de antrepriză încheiat la 12.09.2011 între cele două părţi litigante, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 210.049 euro, în echivalent în RON la data plăţii, cu titlu de beneficiu nerealizat, a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 18.997,94 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierilor din 07.10.2020, 04.11.2020, 22.01.2021 şi din 08.11.2022 şi a deciziei sus-menţionate, pârâta B. S.R.L., prin lichidator judiciar C. şi prin administrator special D., a declarat recurs, solicitând casarea acestora şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În susţinere, a arătat că, în mod nelegal, prin încheierea din 04.11.2020, instanţa de prim-control judiciar a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant al administratorului special al recurentei şi a dispus anularea actului de procedură reprezentat de întâmpinarea formulată prin acesta şi asociatul majoritar.

În opinia recurentei, dispoziţia de anulare este nemotivată, fiind dată fără indicarea unui motiv de fapt şi de drept care să fundamenteze soluţia pronunţată.

Astfel, a apreciat că în cauză nu au fost respectate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi ale art. 6 C. proc. civ.

A mai susţinut că dispoziţia anulării întâmpinării a fost pronunţată cu încălcarea dreptului la apărare şi a accesului la justiţie, precum şi a principiilor care guvernează procesul civil: contradictorialitatea, oralitatea şi legalitatea, întrucât excepţia nulităţii nu a fost pusă în discuţia părţilor, de vreme ce recurenta nu fusese legal citată pentru acel termen.

De asemenea, a considerat că simpla trimitere la apărările reclamantei în justificarea soluţiei date nu poate echivala cu o motivare, potrivit normelor C. proc. civ. şi ale Convenţiei, motiv pentru care a apreciat că atât timp cât toate aspectele evocate nu au fost analizate, instanţa de apel, în mod nelegal, a constatat lipsa calităţii de reprezentat.

A mai precizat recurenta că instanţa de apel, în mod greşit, a citat lichidatorul judiciar pentru termenul acordat în vederea discutării excepţia lipsei calităţii de reprezentant al pârâtei. Astfel, a arătat că societatea B. S.R.L. se afla în faliment din 14.11.2019 şi era reprezentată legal de E., în calitate de lichidator judiciar, în prezent, C., conform înscrisurilor aflate la dosar.

Totodată, a arătat că citarea sa greşită a condus la imposibilitatea cunoaşterii de către practicianul în insolvenţă a excepţiei în discuţie şi că anularea întâmpinării este nelegală şi nemotivată, fiind incidente dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) şi ale art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În continuare, a arătat că instanţa de apel, în mod nelegal, a respins obiecţiunile la raportul de expertiză prin care s-a invocat nulitatea acestuia, fără o motivare care să se raporteze la obiecţiunile lichidatorului judiciar, fiind încălcate dispoziţiile imperative ale art. 335 C. proc. civ.

În susţinere, a mai afirmat că nelegala sa citare în vederea realizării expertizei judiciare a fost confirmată chiar de către expertul desemnat, prin menţionarea expresă în cuprinsul raportului, la pagina 3 paragraf 2, a faptului că "citarea părţilor s-a făcut în data de 09.05.2022 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (...)", şi nu prin "scrisoare recomandată cu conţinut declarat", conform art. 335 alin. (1) C. proc. civ.

În acest context, a precizat că, întrucât a fost încuviinţată efectuarea unei expertize ce necesita o lucrare la faţa locului sau explicaţii din partea părţilor, citarea trebuia efectuată potrivit procedurii speciale reglementate de art. 335 C. proc. civ., care este obligatorie şi nu facultativă, legiuitorul folosind sintagma "ea (expertiza) nu poate fi făcută decât după citarea prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire".

Mai mult, a arătat că citarea recurentei la sediul său social nu îndeplinea condiţiile legale impuse de C. proc. civ. şi de Legea nr. 85/2006, întrucât citarea recurentei trebuia realizată la adresa sediului lichidatorului său judiciar din Cluj-Napoca, Calea x, jud. Cluj.

Pentru aceste considerente, în vederea respectării dreptului la apărare prevăzut de art. 13 C. proc. civ. şi a dreptului la un proces echitabil, recurenta a arătat că se impunea refacerea raportului de expertiză contabilă.

În final, recurenta a susţinut că o astfel de măsură trebuia dispusă şi pentru motivul că raportul de expertiză contabilă judiciară, întocmit în cauză de dna expert judiciar F. reprezintă, în fapt şi în drept, o copie a raportului de expertiză contabilă, realizat de dna G. şi depus de intimată în dosarul nr. x/2016 a Tribunalului Bihor, dosar asociat la dosarul de faliment al debitoarei B. S.R.L., nr. 2744/111/2010.

Prin întâmpinarea depusă la 28.06.2023, intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat, pe cale de excepţie, netimbrarea recursului, lipsa semnăturii cererii de recurs de către administratorul special D., lipsa calităţii de reprezentant a avocatului recurentei şi lipsa calităţii procesuale active a domnului D.. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca legală şi temeinică.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei-pârâte, aceasta nedepunând la dosar răspuns prin care să prezinte apărările sale faţă de excepţiile şi susţinerile invocate de intimata-reclaamntă.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului în cuprinsul căruia au fost menţionate excepţiile invocate de către intimată prin întâmpinare, precum şi motivele care au stat la baza lor.

Raportul a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că pot depune puncte de vedere la raport; niciuna dintre părţi nu s-a prevalat de acest drept.

Luând în analiză excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant convenţional, invocată de intimată prin întâmpinare, a cărei soluţionare se impune cu prioritate, în raport cu art. 248 alin. (1) C,proc.civ, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, reţine următoarele:

Art. 80 alin. (3) coroborat cu art. 83 alin. (1) C. proc. civ. permite, inclusiv în recurs, persoanelor juridice să îşi exercite drepturile procedurale şi prin avocat sau consilier juridic, ipoteză în care, art. 85 alin. (3) din acelaşi act normativ, impune că împuternicirea să fie dovedită prin înscris în acord cu legile de organizare.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din acelaşi act normativ, cererea de recurs va cuprinde semnătura părţii sau, după caz, a mandatarului părţii, a reprezentantului legal al părţii sau a consilierului juridic, iar la aceasta se vor ataşa, potrivit alin. (2), dovada achitării taxei de timbru şi procura specială, împuternicirea avocaţială sau delegaţia consilierului juridic, cerinţele menţionate la alin. (2) fiind prevăzute sub sancţiunea nulităţii, astfel cum dispune alin. (3) al textului legal evocat.

Art. 82 alin. (1) din C. proc. civ., aplicabil în temeiul art. 486 alin. (2) din acelaşi cod, stabileşte că în situaţia în care se constată lipsa calităţii de reprezentat a celui care a acţionat în numele părţii, instanţa va acorda un termen scurt pentru complinirea lipsurilor, iar, în ipoteza în care acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.

Pe de altă parte, dispoziţiile legii speciale în materia insolvenţei, respectiv Legea nr. 85/2006, conferă putere de reprezentare în numele şi interesul societăţii aflate în procedura falimentului lichidatorului judiciar desemnat, care, în temeiul art. 23, raportat la art. 25 lit. g) al acestui act normativ, poate acorda drept de reprezentare avocaţilor în procesele în care debitoarea este parte.

Prin urmare, în ipoteza contestării calităţii de reprezentant convenţional al unei societăţi aflate în procedura falimentului, confirmarea dreptului de reprezentare nu poate fi realizată decât de către lichidatorul judiciar al acesteia.

În speţă, recursul de faţă a fost promovat de pârâta B. S.R.L., societate în faliment, prin avocatul Societăţii Civile de Avocaţi H., aşa cum rezultă din memoriul de recurs în cuprinsul căruia s-a precizat că semnătura aplicată în numele recurentei aparţine persoanei sus-menţionate. La cererea de recurs a fost ataşată împuternicire avocaţială.

Prin întâmpinare, intimata a contestat calitatea de reprezentant a semnatarului cererii de recurs din perspectiva faptului că împuternicirea avocaţială nu este datată, contractul de asistenţă juridică menţionat în cuprinsul acesteia este din 2014, iar societatea profesională cu răspundere limitată C. a fost înfiinţată abia în anul 2022.

Faţă de excepţia invocată, la termenul din 23.11.2023, în acord cu dispoziţiile art. 82 alin. (1) C. proc. civ., examinarea recursului, în procedura de filtru, a fost amânată în vederea emiterii unei adrese către lichidatorul judiciar pentru a preciza dacă îşi însuşeşte recursul declarat în cauză şi dacă confirmă mandatul Societăţii Civile de Avocaţi H.. În acest sens, prin adresa comunicată lichidatorului judiciar la 14.12.2023 - dosarul de recurs -, Înalta Curte a pus în vedere acestuia, sub sancţiunea anulării cererii, ca în termen de 10 zile de la primirea acesteia, să aducă la îndeplinire cele stabilite în sarcina sa.

Până la momentul termenului stabilit în completul de filtru pentru examinarea recursului, în acord cu dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., lichidatorul judiciar nu a transmis niciun punct de vedere în sensul celor indicate mai sus.

Aşa fiind, în lipsa validării dreptului de reprezentare al semnatarului cererii de recurs şi însuşirii de către lichidatorul judiciar al recurentei a căii de atac exercitate în cauza de faţă, Înalta Curte constată că actele procesuale îndeplinite în numele autoarei căii de atac au fost efectuate de o persoană fără calitate în cauză, context în care devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 82 alin. (1) C. proc. civ.

Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât în etapa devolutivă, societatea de avocaţi sus-menţionată nu a reprezentat pârâta în faţa instanţei de prim-control judiciar şi nici nu a efectuat vreun act de procedură în reprezentarea acestei părţi pentru a se reţine ipoteza de la art. 87 alin. (2) C. proc. civ.

De altfel, în ceea ce priveşte înscrisurile transmise astăzi la dosar, Înalta Curte constată că acestea nu pot avea funcţia urmărită de către semnatarul cererii de recurs, în măsura în care acestea nu fac dovada îndeplinirii obligaţiilor stabilite în sarcina lichidatorului judiciar prin încheierea din 23.11.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Mai mult, analiza actelor depuse în dovedirea calităţii de reprezentant convenţional relevă faptul că acestea vizează o perioadă anterioară datei exercitării recursului de faţă şi nu fac referire la numărul contractului de asistenţă juridică inserat în cuprinsul împuternicirii avocaţiale, în baza căruia semnatarul cererii de recurs afirmă un drept de reprezentare în această fază procesuală, în temeiul Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Pe cale de consecinţă, constatând că în cauză lichidatorul judiciar al recurentei nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei şi nu a remediat lipsurile legate de calitatea semnatarului cererii de recurs, respectiv a reprezentantului convenţional al pârâtei, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5), raportat la art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, va admite excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant convenţional al recurentei şi, în consecinţă, va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant convenţional al recurentei-pârâte B. S.R.L.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L., prin administrator special D. şi prin lichidator judiciar C. (fostă E.) împotriva încheierilor din 07.10.2020, 04.11.2020 şi 22.01.2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 şi împotriva încheierii din 08.11.2022 şi a deciziei nr. 380/2022-A/20.12.2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2024.