Revisionary petition admissibility: “new writing” requirement for a judicial decision and its decisive impact on the merits

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra cererii de recurs de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1208 din 7 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII S.A. - IFN, în contradictoriu cu pârâtul FONDUL ROMÂN DE CONTRAGARANTARE S.A., prin care s-a solicitat să se dispună obligarea pârâtului la plata contragaranţiei în sumă de 810.562,70 RON, pentru garanţia asumată de reclamant în favoarea A. S.A., în baza notificării de includere în plafonul de garantare nr. x din 18 aprilie 2013 şi a confirmării de includere în plafonul de garantare nr. CGPxCTG din 29 aprilie 2013, beneficiar fiind B. S.A., precum şi la plata dobânzii legale calculate începând cu 11 mai 2016, data împlinirii termenului de 90 zile calendaristice în care pârâtul avea obligaţia să efectueze plata, până la data plăţii efective a sumei datorate.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 467 din 10 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs.

Prin decizia nr. 1842 din 23 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU INTREPRINDERILE ŞI MIJLOCII S.A. - I.F.N.

La data de 16 noiembrie 2022 FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII S.A. - IFN a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 467 din 10 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cerere care a fost înregistrată pe rolul aceleiaşi curţi de apel sub nr. x/2022.

Apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru retractarea hotărârii atacate prin prisma motivului de revizuire invocat, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 281 din 24 februarie 2023, a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri, revizuenta FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII S.A. - IFN declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată Curţii de Apel Bucureşti, cu cheltuieli de judecată.

În susţinere, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în ceea ce priveşte dezlegarea curţii de apel pe aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe textul de lege menţionat.

Astfel, a afirmat că înscrisul nou, reprezentat de decizia nr. 5483 din 16 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost pronunţată ulterior hotărârii supuse revizuirii.

De asemenea, a precizat că acest înscris nu a fost valorificat în procesul în care a fost pronunţată hotărârea atacată şi că înscrisul se referă la un litigiu iniţiat în anul 2014, anterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită şi că înscrisul are forţă probantă proprie, fără să fie nevoie de confirmare prin alte mijloace de probă.

În ceea ce priveşte condiţia ca înscrisul să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se solicită, autoarea căii de atac a arătat că litigiul în care a fost dată noua hotărâre era în curs de soluţionare în momentul pronunţării deciziei atacate, judecata procesului finalizându-se la 16 noiembrie 2022, ulterior pronunţării deciziei suspuse revizuirii.

A mai susţinut că hotărârea indicată ca înscris nou este determinantă, întrucât, în speţă, analiza instanţelor de fond asupra modului de executare a convenţiei de contragarantare s-a realizat prin raportare la interpretarea dată de Curtea de Conturi în cuprinsul Constatării nr. 2, care a fost anulată prin decizia nr. 5483 din 16 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Subsecvent acestor considerente, a apreciat că în lipsa raportului întocmit de Curtea de Conturi, cu referire la Constatarea 2, recurenta nu ar mai fi învestit instanţa de judecată, pentru că pârâtul nu ar mai fi respins cererea de plată a contragaranţiei.

La 19 mai 2023, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, având în vedere că recurenta nu a criticat decizia din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate respectiv art. 488 alin. (1), (8) C. proc. civ., ci le-a indicat formal. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate ca fiind legală şi temeinică.

Recurenta a răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 12 octombrie 2023, pronunţată în complet de filtru, a fost respinsă excepţia nulităţii recursului, a fost admis în principiu recursul şi s-a acordat termen în şedinţă publică pentru soluţionarea acestuia.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor de recurs invocate şi în limita controlului de legalitate, Înalta Curte reţine următoarele:

Disputa litigioasă în recurs vizează interpretarea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în ceea ce priveşte noţiunea de "înscris nou" din perspectiva unei hotărâri pronunţate ulterior soluţionării cauzei, într-un litigiu iniţiat anterior pronunţării deciziei supuse revizuirii.

Sub un prim aspect, instanţa de recurs constată că, invocându-se încălcarea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., criticile recurentei sunt susceptibile de încadrare în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 - când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii -, şi nu nu iăotezei de la pct. 8 din cuprinsul aceleiaşi norme legale care vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, iar nu a celor de drept procesual.

În dezlegarea problemei cu care a fost învestită în recurs, Înalta Curte subliniază că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pe care s-a întemeiat cererea formulată de revizuentă, impune îndeplinirea cumulativă următoarele condiţii: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul nu a putut fi invocat în procesul în care s-a dat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică intenţionat sau involuntar cu ocazia judecării fondului, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor; înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia soluţionării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.

Asimilate noţiunii de "înscris nou" doctrina şi practica instanţelor consacră şi hotărârile judecătoreşti, condiţionat şi de faptul ca acestea să fie pronunţate într-un litigiu iniţiat anterior definitivării procesului în care a fost pronunţată hotărârea supusă revizuirii şi să reprezinte înscrisuri cu o importanţă deosebită pentru dezlegarea pricinii.

Altfel spus, hotărârea nouă trebuie să fie determinantă pentru soluţionarea pricinii şi aptă să configureze o altă soluţie în cauză dacă aceasta ar fi avută în vedere la dezlegarea pricinii.

Raportând aceste cerinţe la elementele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că, în speţă, calea extraordinară de atac a revizuirii a fost fundamentată pe decizia nr. 5483 din 16 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de Contencios şi Fiscal, prin care a fost anulată în parte decizia nr. 22 din 29 aprilie 2014, raportul de control nr. x din 28 martie 2014 şi încheierea nr. 78 din 8 iulie 2014, emise de Curtea de Conturi a României, în ceea ce priveşte: - constatarea 1 din decizie: "Nerespectarea prevederilor legale privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli al F.R.C. S.A. în perioada 2011-2012", corelată cu constatarea II.1 din raportul de control şi cu pct. 5 din încheiere; - constatarea 2 din decizie: "Nerespectarea prevederilor legale privind desfăşurarea activităţii de contragarantare", corelată cu măsura prevăzută la pct. II.8 din decizie şi cu constatarea II.1 şi II.2 din raport, precum şi cu pct. 6 din încheiere; -constatarea 3 din decizie:

"Nerealizarea de venituri estimate în sumă estimată de 5.500.000 RON pentru acordarea de contragaranţii fără perceperea primei anuale de contragarantare datorată de fondurile de garantare", corelată cu măsura de la pct. II.9, din decizie şi cu pct. 7 din încheiere.

Aşadar, decizia invocată ca temei al cererii de revizuire de faţă a fost dată într-un litigiu la care nu a fost parte revizuenta şi la un moment ulterior celui la care a fost pronunţată decizia atacată, chiar celui la care această din urmă hotărâre a rămas definitivă, 23 septembrie 2021.

Prin urmare, contrar instanţei de revizuire, Înalta Curte reţine că cerinţa privind data iniţierii acţiunii şi data pronunţării hotărârii judecătoreşti de care se prevalează recurenta este îndeplinită.

Cu toate acestea, o asemenea concluzie nu este de natură să justifice măsura desfiinţării deciziei atacate, întrucât, analizând condiţia caracterului determinant al înscrisului asupra dezlegării cauzei, instanţa supremă constată că acesta nu poate fi reţinut.

Astfel, demersul judiciar în soluţionarea căruia a fost dată hotărârea suspusă revizuirii, a fost iniţiat în vederea obligării pârâtului la plata contragaranţiei în sumă de 810.562,70 RON, pentru garanţia asumată de reclamant în favoarea A. S.A., în baza notificării de includere în plafonul de garantare nr. x din 18 aprilie 2013 şi a confirmării de includere în plafonul de garantare nr. CGPxCTG din 29 aprilie 2013 şi la plata dobânzii legale aferente.

Principalele motive ale acţiunii au vizat neîndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei contractuale de plată a contragaranţei

Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată. Această soluţie a fost confirmată de către instanţa de apel, care, analizând clauzele convenţiei de garantare prin raportare la situaţia de fapt dedusă judecăţii, a stabilit că tribunalul a interpretat corect prevederile convenţiei de contragarantare nr. 1/2012 şi că reclamanta a fost cea care nu a respectat dispoziţiile art. 5.1 şi art. 6.4 par. 2 lit. b) din contract. În acest context, a apreciat că refuzul intimatei de achitare a contragaranţiei a fost unul întemeiat.

Expunerea considerentelor în justificarea deciziei instanţei de prim-control judiciar relevă că în apel, examenul instanţei a fost centrat pe interpretarea şi aplicarea clauzelor convenţiei sus-menţionate prin raportare la cadrul legislativ aplicabil litigiului şi situaţia de fapt, iar nu pe decizia Curţii de Conturi a cărei anulare s-a dispus prin hotărârea opusă în această fază procesuală ca şi "înscris nou".

În acest context, rezultă că aspectele sesizate pe calea revizuirii nu au fost avute în vedere de instanţele învestite cu judecata cauzei în fond şi, pe cale de consecinţă, nu au stat la baza deciziei a cărei retractare se solicită.

O asemenea concluzie se desprinde şi din considerentele deciziei pronunţate de instanţa de recurs, care, în cadrul controlul de legalitate realizat asupra hotărârii supuse revizuirii, a stabilit faptul că refuzul intimatei de plată a contragaranţiei nu a fost întemeiat pe o decizie a Curţii de Conturi.

În atare condiţii, hotărârea judecătorească care a stat la baza revizuirii nu este de natură să modifice soluţia instanţelor de fond dată asupra acţiunii din cauză, de vreme ce decizia Curţii de Conturi nu a făcut obiect de analiză a acestora şi nici nu a fundamentat soluţia pronunţată în apel.

Aşa fiind, în lipsa caracterului determinant al hotărârii judecătoreşti pe care s-a întemeiat cererea de revizuire, cerinţă de admisibilitate prevăzută în mod cumulativ de normele legale în materia revizuirii fundamentată de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., dispoziţia curţii de apel de respingere a revizuirii ca inadmisibilă este legală, sens în care ipoteza de casare prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi Cod nu va fi reţinută în cauză.

În consecinţă, pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, dispoziţie ce înglobează şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de autoarea căii de atac, în sarcina căreia se reţine culpa procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII S.A. - I.F.N. împotriva deciziei civile nr. 281 din 24 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata FONDUL ROMÂN DE CONTRAGARANTARE S.A. - I.F.N.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2024.