Jurisdictional conflict resolved: consumer claim assigned to Timișoara Court based on actual residence, not legal domicile record.

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 24.04.2023 sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.391,72 RON debit principal, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 50 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1.026 alin. (1) din C. proc. civ. şi cele ale art. 1.566 din C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 26775 din 27 noiembrie 2023 Judecătoria Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut, în esenţă, că raportul juridic dedus judecăţii se circumscrie unui raport contractual decurgând dintr-un contract pentru furnizare servicii şi/sau echipamente, sens în care reclamanta are calitatea de profesionist, iar pârâtul calitatea de consumator, în sensul prevăzut de art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992.

În considerarea dispoziţiilor art. 1028 alin. (2), art. 121, art. 126 şi art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., prima instanţă sesizată a reţinut că soluţionarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, în lipsa alegerii de competenţă după naşterea dreptului la despăgubire, este în competenţa teritorială a judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul, fiind vorba despre o competenţă absolută. Sub acest aspect, instanţa a constatat că, potrivit extrasului din baza de date D.E.P.A.B.D., începând cu data de 8.11.2021, pârâtul B. figurează cu domiciliul legal în jud. Vrancea.

2. În data de 17.01.2024 dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Focşani care, prin sentinţa civilă nr. 5917 pronunţată la 13 mai 2024, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în consecinţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă, sens în care a dispus suspendarea cauzei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa, raportându-se la dispoziţiile art. 130 alin. (2), art. 1028 din C. proc. civ., art. 2 din Legea nr. 193/2000 şi art. 3 din C. civ., a reţinut, pe de o parte, că reclamanta are calitatea de profesionist, acţionând în vederea exploatării unei întreprinderi şi în scopul realizării unui profit, şi că pârâtul are calitatea de consumator, neexistând niciun element în contractul depus la dosar care să conducă la ideea că acesta a acţionat în scopuri comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, pe de altă parte. Prin urmare, instanţa a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 121 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte domiciliul pârâtului, instanţa a evocat dispoziţiile art. 87, art. 89, art. 90 şi art. 91 şi a reţinut că interesează locuinţa unde pârâtul locuieşte efectiv.

În acest sens, s-a constatat că pârâtul şi-a declarat domiciliul în comuna Cărpiniş, judeţul Timiş în momentul încheierii contractului, a fost citat de mai multe ori personal la această din urmă adresă, în timp ce la adresa din comuna Bilieşti, judeţul Vrancea nu a fost niciodată identificat, existând doar o menţiune în baza de date.

Potrivit instanţei, instituirea acestui caz de competenţă teritorială exclusivă a fost dispusă în vederea protejării efective a consumatorilor, pentru a facilita acestora accesul la instanţa judecătorească cea mai apropiată (cea în a cărei rază teritorială de competenţă domiciliază), această normă fiind o garanţie suplimentară a respectării dreptului la apărare al consumatorilor.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 07.06.2024, sub acelaşi număr.

Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că instanţa a fost învestită cu un litigiu având ca obiect valorificarea unui drept de creanţă născut dintr-un contract încheiat între un profesionist şi un consumator.

Potrivit dispoziţiilor art. 1.028 alin. (1) din C. proc. civ., "competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei", iar conform alin. (2), "competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun".

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 121 teza I din C. proc. civ., "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului".

În primul rând, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 121 din C. proc. civ. reglementează o competenţă teritorială exclusivă. În al doilea rând, se reţine că dispoziţiile art. 121 C. proc. civ. nu disting în funcţie de obiectul cererii, astfel încât nici instanţele nu o pot face. Prin urmare, indiferent de obiectul şi cauza acţiunii (pretenţii derivând dintr-un contract, obligaţie de a face, despăgubiri dintr-un fapt ilicit, etc.), litigiul pornit de un profesionist împotriva unui consumator se judeca întotdeauna de instanţa de la domiciliul consumatorului, interpretare reţinută, de altfel, în mod corect de ambele instanţe aflate în conflict.

Din perspectiva identificării domiciliului persoanei fizice, Înalta Curte reţine că prezintă relevanţă prevederile art. 87-91 din C. civ., scopul acestora fiind acela că părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă principiilor dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil.

În opinia Înaltei Curţi, noţiunea de domiciliu trebuie înţeleasă într-un sens mai larg, interesând nu doar locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv, în măsura în care ea a fost cunoscută de către terţele persoane interesate, în raport de care se stabileşte atât legalitatea procedurii de citare, cât şi instanţa competentă să soluţioneze pricina.

O astfel de interpretare este în concordanţă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a reţinut că "domiciliu" se referă nu doar la spaţiul legal ocupat sau dobândit, ci şi la orice spaţiu de locuit, dacă există legături suficiente şi continue. Este adevărat că autorităţilor naţionale le revine, în primul rând, sarcina de a interpreta şi aplica normele de procedură, însă, un formalism excesiv în aplicarea acestora se poate dovedi contrar art. 6 alin. (1) din Convenţie, atunci când acesta se face în detrimentul uneia dintre părţi (a se vedea Mihola c. Letoniei, nr. 61655/00; Souvtransauto Holding c. Ucrainei, nr. 48553/99).

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că nu prezintă relevanţă în speţă faptul că, potrivit interogării D.E.P.A.B.D., la momentul sesizării instanţei pârâtul avea domiciliul legal stabilit în comuna Bilieşti, judeţul Vrancea, întrucât raţiunea pentru care legiuitorul a legat competenţa teritorială a instanţelor de adresa de domiciliu sau de reşedinţa pârâtului urmăreşte asigurarea şi respectarea dreptului la apărare şi facilitarea administrării probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

Aşadar, în situaţia particulară a cauzei, ceea ce interesează, pentru determinarea instanţei competente teritorial să soluţioneze litigiul de faţă, este locuinţa în fapt a pârâtului, care la data promovării acţiunii era în comuna Cărpiniş, sat Cărpiniş, str. x, jud. Timiş.

Pentru aceste considerente, faţă de împrejurarea că pârâtul B. are locuinţa în fapt în judeţul Timiş, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2024.