Jurisdiction over claims challenging government emergency ordnance that halted pension indexation: administrative litigation vs. social insurance court under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 01.03.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu ar fi intervenit modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017; obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor la pensie, respectiv 12.09.2017, şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, sume actualizate cu indicele de inflaţie, după caz, şi la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011; a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, care afectează O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său.

De asemenea, s-a solicitat instanţei să se aibă în vedere Decizia nr. 50 din 15.02.2022 a Curţii Constituţionale, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 73/1993, precum şi faptul că Guvernul are obligaţia să solicite avizul Consiliului Legislativ înainte să adopte o ordonanţă de urgenţă.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 9 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5), art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 3460 din 12 iunie 2023 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţiile de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.07.2023, sub nr. x/2023.

Prin sentinţa civilă nr. 1880 din 23 noiembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că raportul juridic dedus judecăţii este un raport juridic de dreptul asigurărilor sociale care priveşte dreptul la pensie al reclamantului.

Prin raportare la dispoziţiile art. 100, art. 101 şi art. 102 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, pe care le-a evocat, Curtea a constatat că legiuitorul a stabilit printr-o normă de competenţă clară, expresă şi imperativă că litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii militare de stat se soluţionează în primă instanţă de către tribunale.

În opinia sa, jurisdicţia drepturilor de pensii şi asigurări sociale intră în domeniul de competenţă exclusivă al secţiilor specializate care judecă litigii în materie de pensii şi asigurări sociale din cadrul tribunalelor. De asemenea, a considerat că invocarea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage competenţa sa materială, din moment ce sfera de aplicare a acestor dispoziţii se circumscrie strict raporturilor juridice administrative şi situaţiilor la care se referă alin. (1) şi (5), unde se face referire expresă la acte administrative şi la noţiunea de persoană vătămată, or, în cauză, deciziile privind pensiile militare de stat sunt acte emise în cadrul raporturilor juridice specifice drepturilor de pensii şi asigurări sociale.

2. În data de 18.01.2024 dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2023* care, prin sentinţa civilă nr. 1739 pronunţată la 19 martie 2024, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în consecinţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă, sens în care a dispus suspendarea cauzei.

În motivare, tribunalul a reţinut că litigiul de faţă are ca obiect constatarea vătămării drepturilor şi intereselor legitime ale reclamantului prin măsura reglementată de art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 şi sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, cererea fiind întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea 554/2004.

Prin urmare, faţă de temeiul de drept invocat, respectiv art. 9 din Legea 554/2004 şi având în vedere atât Decizia nr. 479 din 18 iunie 2015 pronunţată de Curtea Constituţională, prin care s-a stabilit, cu valoare de principiu, că art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (6) teza a doua şi reglementează o procedură specială determinată de natura actelor adoptate de Guvern pe calea delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie, a stabilit tribunalul că prezentul litigiu nu este o cauză de asigurări sociale care are ca obiect principal stabilirea dreptului de pensie pentru reclamant, ci este o cauză de contencios administrativ, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 18.01.2024, sub acelaşi număr.

Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că acţiunea reclamantului vizează, pe de o parte, atragerea răspunderii Guvernului pentru vătămarea aplicării prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, care au blocat indexarea pensiei sale şi pe care le consideră neconstituţionale, şi, pe de altă parte, obligarea pârâtei Casa de Pensii la achitarea integrală a sumelor pe care le-a reţinut din pensie.

Aşadar, reclamantul pune în discuţie repararea prejudiciului suportat de acesta ca urmare a instituirii unor măsuri fiscale de către Guvernul României cu impact asupra dreptului de pensie, însă nu în accepţiunea art. 153 din Legea nr. 263/2010, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casa teritorială de pensii competentă ori prin solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecinţă a unei cereri formulate în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004, astfel cum reclamantul a indicat în mod expres în petitul acţiunii.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă; potrivit alin. (5) al aceluiaşi text de lege, acţiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

Raportat la faptul că temeiul legal aplicabil acţiunii se regăseşte în Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi având în vedere finalitatea demersului judiciar, precum şi faptul că se contestă o ordonanţă de urgenţă emisă de Guvern, respectiv o măsură fiscală, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecăţii are natura unui litigiu de contencios administrativ.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În raport cu aceste considerente şi având în vedere că se invocă o vătămare produsă printr-o ordonanţă de urgenţă emisă de Guvern - autoritate publică centrală, competenţa materială revine secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.

În ce priveşte capătul de cerere care are ca obiect restituirea sumelor rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei, caracterul lui accesoriu rezultă cu evidenţă din faptul că modul de soluţionare depinde de soluţia ce se va da asupra capătului principal de cerere, astfel că Înalta Curte va conferi aplicabilitate prevederilor art. 123 alin. (1)-(2) din C. proc. civ. conform cărora cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, respectivele dispoziţii aplicându-se şi atunci când competenţa de soluţionare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secţii specializate sau a unui complet specializat.

Cum, în cauză, aşa cum a fost statuat anterior, competentă material a soluţiona capătul principal de cerere este instanţa de contencios administrativ, secţia de contencios administrativ a curţii de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta instanţă este competentă material să soluţioneze şi capetele accesorii de cerere.

Pe cale de consecinţă, reţinând şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza, în primă instanţă, este curtea de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamantului (aflat în municipiul Bucureşti, sector 1).

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2024.