Competence for challenge to enforcement: enforcing court that authorized execution retains jurisdiction despite debtor's location

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 05.05.2023 sub nr. x/2023, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul B., a formulat contestaţie la executare împotriva încheierii din data de 07.04.2023, emisă în dosarul execuţional nr. x/2020, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună anularea încheierii contestate, precum şi obligarea intimatului la continuarea măsurilor de executare silită împotriva debitoarei, prin succesorul acesteia în drepturi şi obligaţii, respectiv C. S.A., cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 712, art. 715, art. 627 din C. proc. civ.

La data de 08.12.2023, contestatorul a depus cerere modificatoare prin care a solicitat introducerea în cauză a societăţii C. S.A., în calitate de intimat.

Prin sentinţa civilă nr. 9266 din 11 decembrie 2023 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut, în esenţă, că deşi prin încheierea pronunţată în data de 07.09.2020 în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentant de sentinţa civilă nr. 2398/17.12.2019, pronunţată de Judecătoria Pascani în dosarul nr. x/2019, împotriva debitoarei D. S.A., această împrejurare nu este de natură să atragă şi competenţa de soluţionarea a contestaţiei la executare.

În acest sens, instanţa a făcut a trimitere la dispoziţiile prevăzute de art. 622 alin. (2) şi art. 712 alin. (1) din C. proc. civ. şi a reţinut că, potrivit art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, şi anume judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Constatând că la data sesizării organului de executare, respectiv 12.08.2020, sediul societăţii debitoare D. S.A. era în municipiul Piatra Neamţ, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Piatra Neamţ, instanţa a apreciat că această din urmă instanţă este instanţa de executare în accepţiunea art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

În opinia instanţei, deşi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dat o încheiere de încuviinţare a executării silite, această împrejurare nu atrage automat competenţa sa de soluţionare a contestaţiei la executare, întrucât o interpretare contrară, în sensul că instanţa care a încuviinţat executarea silită este competentă să judece contestaţia la executarea silită ar lăsa fără aplicabilitate şi fără sens dispoziţiile art. 714 alin. (1) raportate la cele ale art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, a reţinut că încuviinţarea executării silite de către o instanţă necompetentă nu atrage competenţa de soluţionare a tuturor incidentelor din cursul executării în favoarea acesteia, întrucât nu există nicio prevedere legală în acest sens, fiind fără dubiu că stabilirea competenţei instanţei de executare se efectuează în raport de sediul/domiciliul debitorului sau, după caz, al creditorului/executorului judecătoresc, cu excepţiile prevăzute de lege. Or, încuviinţarea executării silite de către o altă instanţă decât cea de executare nu reprezintă o excepţie de la regula stabilită de art. 651 din C. proc. civ. şi, prin urmare, nu poate atrage competenţa asupra tuturor celorlalte incidente din cursul executării în favoarea acesteia.

De asemenea, instanţa a apreciat că, în cauză, nu este aplicabilă nici Decizia nr. 2/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind examinarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083/11.11.2021.

2. În data de 15.01.2024 a fost înregistrat dosarul pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ care, prin sentinţa civilă nr. 820/2024 pronunţată la 13 martie 2024, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în consecinţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă, sens în care a dispus suspendarea cauzei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că executarea silită efectuată în dosarul de executare silită nr. x/2020 al B.E.J. B. a fost încuviinţată prin încheierea de încuviinţare a executării silite din data de 07.09.2020, pronunţată de Judecătoria Sectorului Bucureşti în dosarul nr. x/2020.

Raportându-se la dispoziţiile art. 714 alin. (1), la cele ale art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. şi având în vedere Decizia nr. 20 din data de 27.09.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a doua instanţă sesizată a apreciat că în cauză competenţa de soluţionare aparţine judecătoriei care a încuviinţat executarea silită, respectiv Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În opinia instanţei, această apreciere dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, ca instanţă de executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 27.05.2024, sub acelaşi număr.

Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Cauza dedusă judecăţii are ca obiect contestaţia la executare formulată de A. împotriva încheierii din data de 7.04.2023 pronunţate în dosarul de executare nr. 101/2020 al BEJ B..

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "contestaţia se introduce la instanţa de executare", iar potrivit art. 615 alin. (1) şi (3) Codul de procedură "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel . . . . . . . . . .Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Astfel, ambele instanţe au reţinut că, în materia contestaţiei la executare, competenţa teritorială se determină potrivit normei cuprinse la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., însă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că, în cauză, competenţa aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul societăţii debitoare la data sesizării organului de executare, respectiv 12.08.2020, fără a fi ţinută de încheierea de încuviinţare a executării silite pronunţate de către Judecătoria sectorului 1 Bucureşti la data de 7.09.2020 şi nefiind aplicabilă decizia nr. 2/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind examinarea recursului în interesul legii.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale anterior menţionate au făcut obiectul interpretării Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care, prin decizia nr. 20/2021 din 27 septembrie 2021 a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reţinut următoarele:"(70) încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

71. Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare."

Or, în speţă, prin încheierea din data de 7.09.2020, pronunţată de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2020, a fost încuviinţată cererea de executare silită formulată de petentul B.E.J. B., pentru creditorul contestator în prezenta cauză, împotriva debitoarei intimate în cauză.

Sub aspectul stabilirii instanţei competente din punct de vedere teritorial să judece contestaţia la executare formulată, prezintă aşadar relevanţă judecătoria care a încuviinţat executarea silită, astfel cum dispun prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., raportat la decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a I.C.C.J. - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. Astfel, se păstrează principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, aceeaşi instanţă fiind competentă să încuviinţeze executarea silită şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestaţia la executare ori întoarcerea executării silite.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2024.