Pension recalculation barred by inadmissible extraordinary appeal outside statutory grounds for review of definitive judgments
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal (contestaţie în anulare) as inadmissible, thereby upholding the previous decision that had rejected the recalculation of the claimant's pension as late. The dispute involved a claimant seeking to challenge a final civil judgment regarding pension calculation and work seniority, arguing that the lower courts incorrectly applied procedural and substantive laws despite the exhaustion of ordinary appeals. The decisive legal basis was Articles 503(1) and 503(2)(1)-(3) of the Code of Civil Procedure, which strictly limit extraordinary appeals to specific grounds such as lack of valid citation, jurisdictional errors, or material mistakes; the court ruled that the claimant's attempt to re-evaluate the merits and evidence of a definitive judgment did not meet these narrow statutory requirements, thus preserving the finality of the prior judgments.
Legislator headnote
AI generatedart. 508 din C. proc. civ, art. 494 din C. proc. civ, art. 503 alin. (1) din C. proc. civ; Pension recalculation barred by inadmissible extraordinary appeal outside statutory grounds for review of definitive judgments: Pentru aceste considerente, întrucât aspectele deduse judecăţii prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu dispoziţiilor art. 503 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 958 din 25 aprilie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024
Asupra contestaţiei în anulare, reţine următoarele:
Prin decizia nr. 958 din data de 25 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca tardiv recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 5836 din 17 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii, recurenta A. a formulat contestaţie în anulare, solicitând casarea deciziilor pronunţate şi recalcularea pensiei prin luarea în considerare a întregii perioade ce constituie vechime în muncă, în baza documentelor depuse la dosar.
În motivare, a invocat prevederile art. 503 alin. (1), alin. (2) pct. 1, 2, 3 şi alin. (3), cele ale art. 504, art. 505, art. 506 şi art. 508 din C. proc. civ. şi a prezentat istoricul dosarelor soluţionate sau aflate pe rolul instanţelor de judecată.
Intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, deşi i s-a comunicat cererea de recurs, nu a formulat întâmpinare şi nici alte apărări.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 508 alin. (1) şi art. 494 din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata; potrivit alin. (2) hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
Aşadar, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată doar în situaţiile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege, cerinţele de admisibilitate şi motivele de exercitare fiind de strictă interpretare. În caz contrar, s-ar aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice, astfel cum au fost acestea stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive.
În speţă, contestatoarea reiterează motivele sale de nemulţumire în legătura cu modul în care instanţele judecătoreşti au dezlegat litigiile anterioare, solicitând o reevaluare a acestora în raport cu probatoriul solicitat, aspecte care nu se circumscriu unei contestaţii în anulare, nefiind posibil un nou control judiciar asupra unei hotărâri definitive, din perspectiva temeiniciei soluţiei pronunţate.
În aceste condiţii, reţine Înalta Curte că dispoziţiile 503 alin. (1), alin. (2) pct. 1, 2, 3 din C. proc. civ. au fost invocate numai în mod formal.
Pentru aceste considerente, întrucât aspectele deduse judecăţii prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu dispoziţiilor art. 503 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 958 din 25 aprilie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 958 din 25 aprilie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2024.