Peremption of revision action for failure to comply with translation obligation

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024

Analizând actele de la dosar, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, Tribunalul Constanţa a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul A. şi s-a dispus excluderea pârâtului B. din cadrul societăţii C. S.R.L., urmând ca părţile sociale ale acestuia să-i revină reclamantului. Totodată, a respins cererea reconvenţională prin care pârâtul B. a solicitat excluderea reclamantului din societate şi dizolvarea acesteia. A fost admisă cererea formulată de d-na expert D., căreia i s-a majorat onorariul cuvenit la suma de 7650 RON în sarcina reclamantului, dispunându-se, totodată, obligarea pârâtului B. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8690,30 RON.

Apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Constanţa.

Pârâtul B. a declarat recurs atât împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, cât şi împotriva încheierii de şedinţă din 7 octombrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa prin care a fost respinsă excepţia nulităţii actelor de procedură îndeplinite de apărătorul intimaţilor.

Împotriva încheierii de şedinţă din 25 noiembrie 2015, a declarat recurs şi B. (senior), solicitând admiterea cererii de intervenţie.

Prin decizia civilă nr. 1618 pronunţată în data de 7 noiembrie 2017, în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 şi a încheierii de şedinţă din 7 octombrie 2015 şi de pârâtul B. senior împotriva încheierii de şedinţă din 25 noiembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva acestei decizii, recurentul-pârât B. a formulat cerere de revizuire, cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă, la data de 29 aprilie 2021, sub nr. x/2021.

Revizuentul a solicitat admiterea căii de atac, anularea deciziei civile nr. 1618 pronunţate în data de 7 noiembrie 2017, şi, rejudecând recursul, să se dispună admiterea acestuia, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de către intimatul A. ca nefondată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 322 şi următoarele din C. proc. civ. de la 1865.

Prin încheierea din data de 5 octombrie 2021, Înalta Curte i-a pus în vedere revizuentului B. să traducă în limba germană citaţia pentru termenul următor, cererea de revizuire, înscrisurile şi celelalte cereri formulate în cauză şi să le depună în timp util la dosar pentru a putea fi citat intimatul A. şi pentru a-i fi comunicate actele de procedură traduse de un traducător autorizat, sub sancţiunea suspendării judecării cauzei prevăzută de art. 1551 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865.

Întrucât revizuentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, prin încheierea din 8 februarie 2022, Înalta Curte, în temeiul art. 1551 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, a suspendat judecata cererii de revizuire formulate de revizuentul B..

La data de 05 august 2022, revizuentul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cererea primind termen de judecată la data de 25.10.2022, ocazie cu care, constatând că revizuentul nu s-a conformat obligaţiilor stabilite în sarcina sa la termenul de judecată din 5 octombrie 2021, Înalta Curte a respins cererea de repunere pe rol şi a menţinut măsura suspendării judecăţii cauzei.

La 23 aprilie 2024 a fost întocmit referatul cu propunerea fixării unui termen de judecată în vederea discutării perimării recursului.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, a luat în examinare, cu prioritate, incidentul perimării cererii de recurs, invocat din oficiu, reţinând următoarele:

Potrivit art. 248 din C. proc. civ. de la 1865, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. (în vigoare la data începerii procesului, respectiv 29.11.2011) "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedura urma să fie îndeplinit din oficiu" iar, potrivit alin. (2) "termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părţii, cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată".

Potrivit art. 249 din C. proc. civ. de la 1865 "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării pricinii."

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţilor, timp de 1 an.

Pe lângă rolul sancţionator, perimarea are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţilor, de alte acte de procedură în scopul continuării judecării cauzei.

În cauză, ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 8 februarie 2022, când judecata a fost suspendată întrucât revizuentul nu s-a conformat obligaţiilor stabilite în sarcina sa la termenul de judecată din 5 octombrie 2021. De la această dată, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, fără a interveni motive de întrerupere sau de suspendare a cursului perimării, în sensul prevăzut de art. 249 şi 250 din C. proc. civ. de la 1865. Cererea de repunerea cauzei pe rol formulată de către revizuentul B. nu poate conduce la întreruperea cursului perimării, câtă vreme această cerere a fost respinsă de instanţă, care a menţinut măsura suspendării cauzei.

În consecinţă, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părţii mai mult de 1 an fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) raportate la cele ale art. 248 şi art. 252 din C. proc. civ. de la 1865, va constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 1618 din 07 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 1618 din 07 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2024.