Jurisdictional conflict over plaintiff’s option to sue a court institution in a neighboring appellate district under Article 127 of the Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 28 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1) Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, la data de 18 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Botoşani, au solicitat obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri constând într-o indemnizaţie egală cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute, prevăzute de art. 81, alin. (1) din Legea nr. 303/2004, cu aplicarea actualizării şi a dobânzii legale penalizatorii, începând cu data de la care dreptul era datorat şi până la data plăţii efective.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1) Prin sentinţa civilă nr. 2000/2023 din 24 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale în ceea ce priveşte acţiunea formulată de reclamantele A., B. şi C. şi a declinat, în favoarea Tribunalului Botoşani, competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamante, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Botoşani.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că reclamantele au ocupat funcţia de judecători în cadrul Tribunalului Botoşani şi, conform Decretelor nr. 378/12.04.2017, nr. 859/16.08.2010, 970/20.10.2010, emise de Preşedintele României, au fost eliberate din funcţie, prin pensionare.

S-a reţinut, totodată, că reclamantele au domiciliul în Municipiul Botoşani şi, în continuare, dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi ale art. 127 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 127 ale C. proc. civ., Tribunalul a constatat că acestea nu sunt aplicabile litigiului de faţă, având în vedere calitatea reclamantelor şi domiciliul acestora, respectiv judecători pensionari, având domiciliul în Municipiul Botoşani.

Tribunalul Iaşi a constatat că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. conţin o normă legală a cărei raţiune rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei prin prisma calităţii părţii. Din modul în care este redactat textul de lege, condiţiile care se cer a fi îndeplinite pentru aplicabilitatea lui sunt următoarele: existenţa unei cauze în curs de soluţionare pe rolul unei instanţe, reclamantul sau pârâtul să fie judecător, procuror, asistent judiciar, grefier şi să-şi desfăşoare activitatea profesională la instanţa competentă să judece cauza sau la instanţa superioară acesteia.

Or, în condiţiile în care reclamantele au calitatea de pensionar, foşti judecători la Tribunalul Botoşani, reiese că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. nu sunt incidente, competenţa de soluţionare a cauzei revenind, potrivit art. 269 din Legea nr. 53/2003, Tribunalului Botoşani, în circumscripţia căruia se află domiciliul reclamantelor, norma citată reglementând o competenţă teritorială exclusivă, astfel încât părţile nu o pot înlătura, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

2.2) La data de 29 decembrie 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, sub acelaşi număr de dosar, care, prin sentinţa civilă nr. 296 din 2 aprilie 2024, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ.. raportat la art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.., constatând că Tribunalul Iaşi este competent teritorial să soluţioneze cauza, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii şi ale art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ. şi, în raport de calitatea pârâtului Tribunalul Botoşani de instanţă de judecată competentă să soluţioneze cererea reclamanţilor, a apreciat că este incident un caz de competenţă teritorială alternativă, astfel încât reclamantele au avut, conform art. 116 C. proc. civ., prerogativa de a sesiza oricare dintre instanţele deopotrivă competente, respectiv Tribunalul Botoşani sau una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Suceava. Exercitând acest drept de opţiune, reclamantele au sesizat Tribunalul Iaşi.

Or, s-a reţinut, după ce un reclamant a făcut o asemenea alegere, nu doar că acesta nu mai poate reveni asupra ei, întrucât instanţa pe care a sesizat-o este competentă să soluţioneze pricina, dar nici instanţa sesizată nu ar putea să-şi decline din oficiu competenţa.

În speţă, s-a constatat că, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Iaşi (instanţă de acelaşi grad cu Tribunalul Botoşani şi aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Suceava - Curtea de Apel Iaşi), reclamantele şi-au exercitat dreptul de a alege între instanţele deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea Tribunalului Iaşi, care a devenit competent teritorial exclusiv să judece cererea de chemare în judecată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă.

Constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina şi şi-au declinat reciproc competenţa, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din acelaşi cod, va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, pentru următoarele considerente:

Instanţa a fost învestită cu un litigiu în materia asigurărilor sociale, prin care reclamantele, în calitate de judecători pensionari, au solicitat obligarea pârâţilor la plata indemnizaţiei prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Înalta Curte constată că, în cauză, relevante sunt calitatea de pârât a Tribunalului Botoşani, care, potrivit art. 210 din Legea 62/2011 a dialogului social, în vigoare la data formulării acţiunii, ar fi fost competent să soluţioneze cauza, raportat la domiciliul reclamantelor, precum şi opţiunea acestora din urmă privind instanţa sesizată.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ., în aceeaşi formă:

"dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Întrucât reclamantele au formulat acţiunea împotriva Tribunalului Botoşani, în calitate de pârât, instanţă căreia i-ar fi revenit, potrivit normelor legale din materia asigurărilor, competenţa să soluţioneze cauza, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ.

În consecinţă, reclamantele aveau posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie la instanţa respectivă, aplicând regula generală, fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate.

Potrivit dispoziţiilor legale evocate, dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv reclamantului, astfel că, odată ce şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la o altă instanţă din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opţiune.

În cauză, Înalta Curte reţine faptul că, în acord cu dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., reclamantele au învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Iaşi, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Iaşi, învecinată Curţii de Apel Suceava, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Botoşani, pârât în prezenta cauză.

Prin urmare, se constată că, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantele au ales în mod definitiv să sesizeze una dintre instanţele deopotrivă competente, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Suceava, respectiv Tribunalul Iaşi, instanţă devenită competentă să soluţioneze această cauză.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Tribunalul Iaşi este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2024.